ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4041/2004

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 123 din 30

aprilie 2004, pronunțată în dosarul nr. 5580/2003, Tribunalul Teleorman a

condamnat pe inculpatul G.T. la pedeapsa de 12 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175

lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 alin. (2) C. pen.

Inculpatul a mai fost condamnat și

la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pe o durată de 6 ani începând cu data terminării executării

pedepsei principale a închisorii.

S-a dispus degradarea militară a

inculpatului.

Conform art. 88 C. pen., a fost

dedusă din pedeapsă, durata arestării preventive a inculpatului, începând cu 5

septembrie 2003 și până la zi, 30 aprilie 2004. S-a menținut arestarea

preventivă a inculpatului.

Tribunalul a constatat că partea

vătămată B.E. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În considerentele hotărârii,

tribunalul a reținut că inculpatul G.T. trăiește în concubinaj cu A.C. de peste

18 ani, având împreună 2 fete în vârstă de 18 ani și respectiv de 8 ani.

Anterior, C.A. a avut o relație de scurtă durată cu victima C.F., o rudă mai

îndepărtată a inculpatului.

În luna aprilie 2003, C.F. a venit

în satul Voievoda, din județul Dâmbovița, satul Sălcioara, și a fost găzduit de

inculpat și concubina sa în dependințele din cimitirul comunal unde locuiau,

ajutându-i la îndeplinirea unor activități (paza vacilor din comună).

O perioadă de 2-3 luni, cât a locuit

cu inculpatul și concubina sa, C.F. a reluat legătura cu A.C., după care,

inculpatul l-a alungat, bănuind că victima are relații intime cu aceasta.

În luna iulie 2003, C.F. a revenit

în sat și a luat-o cu el pe A.C. și pe fiicele ei, în timp ce inculpatul era

plecat de acasă. Cu acea ocazie, victima a dat foc hainelor aparținând inculpatului

și concubinei sale, amenințând cu un cuțit pe orice persoană care i se va

împotrivi.

La 1 septembrie 2003, inculpatul s-a

deplasat în comuna Sălcioara, la domiciliul victimei C.F. și cu ajutorul

poliției a reușit să-și aducă acasă concubina și pe cele două fete, ocazie cu

care victima l-a amenințat pe inculpat cu un cuțit.

La 4 septembrie 2003, în timp ce

inculpatul și concubina sa se aflau pe câmp, cu vacile comunei, victima a

pătruns în locuința inculpatului. În drumul spre casă, inculpatul a fost avertizat

de C.M., audiat ca martor, asupra prezenței victimei și a intențiilor ei

criminale. Inculpatul și-a continuat drumul spre casă, afirmând că nu îi este

teamă de C.F.

Victima plecase însă din domiciliul

inculpatului și se afla în cimitir având asupra sa un cuțit. Negăsindu-l acasă

pe C.F. inculpatul, înarmat cu un ciomag (pe care-l folosea la paza vitelor), a

plecat spre cimitir unde presupunea că s-ar afla victima.

Observându-l pe acesta la marginea

cimitirului, inculpatul l-a alergat până în apropierea râului Călmățuiu, unde a

reușit să-l prindă, aplicându-i o lovitură cu ciomagul în zona capului. După ce

victima a căzut la pământ, inculpatul a continuat să o lovească în zona capului

și pe tot corpul, până când aceasta a decedat. Intervenția A.C. nu a putut

împiedica omorul, fapta fiind deja consumată, victima fiind găsită, fără viață,

într-o baltă de sânge.

Conform raportului de constatare

medico-legală, moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se asfixiei

mecanice, prin aspirat sanguin pulmonar, în condițiile unui politraumatism

cranio-facial cu fractură de os maxilar și a piramidei nazale, leziuni produse

prin lovire repetată cu un corp dur.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea

faptei.

Prin decizia penală nr. 428 din 8

iunie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpat, ce viza reducerea pedepsei.

Curtea de apel a considerat că

pedeapsa a fost corect individualizată, în raport cu gravitatea faptei comise

și cu circumstanța atenuantă legală a scuzei provocării aplicată inculpatului.

Împotriva acestei decizii,

inculpatul a declarat recurs, invocând cazul prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în

raport cu prevederile art. 72 C. pen.).

Examinând probele efectuate în

cauză, Înalta Curte constată că hotărârile atacate sunt legale și temeinice,

pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În speță, instanțele au avut în

vedere toate aceste criterii de individualizare a pedepsei.

Astfel, au ținut seama, atât de

gradul ridicat de pericol social al faptei de omor calificat săvârșită de

inculpat (care a avut consecință suprimarea vieții unei persoane), de persoana

inculpatului (infractor primar), cât și de scuza provocării prevăzută de art.

73 lit. b) C. pen. (fapta fiind săvârșită sub stăpânirea unei puternice

tulburări, determinată de provocarea victimei, care violase domiciliul

inculpatului și înarmat cu un cuțit proferase amenințări la adresa inculpatului),

stabilind pedeapsa sub minimul special prevăzut de art. 175 C. pen.

În consecință, Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

În baza art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsă durata arestării preventive, începând de la 5 septembrie

2003 la zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în

sumă de 1.600.000 lei, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul G.T. împotriva deciziei penale nr. 428 din 8 iunie 2004

a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 5 septembrie 2003, la 3 august 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

august 2004.