ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1184/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele. Prin sentința penală nr. 119 din 30 octombrie 2002, Tribunalul Vâlcea a condamnat pe inculpatul M.G. la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), combinat cu art. 211 alin. (2 1 ) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească 8.700.000 lei daune morale părții civile P.N.C. S-a computat reținerea și arestarea preventivă. Constată integral acoperit prejudiciul, reprezentând daunele materiale. Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt: În ziua de 16 august 2002, inculpatul aflându-se în Rm.

Vâlcea, în Piața Nord, a observat-o pe partea vătămată S.A., făcând cumpărături. El a urmărit-o pe aceasta, până în fața blocului, unde i-a smuls din mână portmoneul din piele, în care se afla suma de 230.000 lei, după care a fugit. În după-amiaza aceleiași zile, în zona depozitelor D. a observat pe terasa unui bar pe partea vătămată P.N.C., care consuma băuturi alcoolice. Cei doi au consumat împreună băuturi alcoolice, inculpatul observând că partea vătămată are bani asupra sa. Apoi ei au plecat împreună și când au ajuns în scara blocului de pe str. Ferdinand, inculpatul a lovit partea vătămată, folosind și un spray iritant, lacrimogen, sustrăgându-i suma de 8.700.000 lei, care o avea asupra sa.

Prin decizia penală nr. 308/ A din 3 decembrie 2002, Curtea de Apel Pitești a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, cu motivarea că nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepsei aplicate. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul care a solicitat scris și prin apărător reducerea pedepsei, deoarece are de întreținut un copil minor. Recursul este nefondat. Analizând actele și lucrările de la dosar, se constată că prima instanță și cea de apel au reținut o corectă situație de fapt, confirmată de probele administrate în cauză și au încadrat faptele comise de inculpat în textele de lege corespunzătoare, aplicând o pedeapsă just individualizată.

Ambele instanțe au făcut o corectă și justă apreciere a pericolului social al faptelor și împrejurărilor în care ele au fost comise și s-a avut în vedere că inculpatul a săvârșit în aceeași zi două fapte de tâlhărie, că acesta este fără ocupație, prin respectarea art. 72 C. pen., i s-a aplicat o pedeapsă, care se situează către minimul special prevăzut de legea. Pedeapsa nu poate fi apreciată ca severă, încât executarea ei, în limitele stabilite, se impune cu necesitate, pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Pentru considerentele arătate, având în vedere că, verificând decizia atacată în raport și cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. și nefiind identificate existența altor motive, care analizate din oficiu, să ducă la casare, se va constata că recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva deciziei penale nr. 308/ A din 3 decembrie 2002 a Curții de Apel Pitești. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 17 august 2002 la 7 martie 2003. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 7 martie 2003.