ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2000/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 812 din 12

septembrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, inculpatul F.G. a

fost condamnat la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută

de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., contopind în pedeapsa respectivă 459 zile rămase neexecutate, prin

mecanismul art. 61 C. pen.

Potrivit art. 65 C. pen.,

inculpatului i s-a interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 14 și art. 346 C.

proc. pen., inculpatul a fost obligat să-i plătească părții civile S.P., cu

titlu de despăgubiri, suma de 700.000 lei, iar statului cheltuieli judiciare în

care se va include valoarea onorariului avocatului din oficiu.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că, la data de 13 mai 2002, inculpatul, plecând împreună cu partea

vătămată să vândă fier vechi, s-au oprit la un bar, unde au consumat băuturi

alcoolice.

Întrucât, după plecare, au avut un

ușor accident și s-au udat, și-au pus hainele la uscat. Cu acest prilej

inculpatul, văzând că partea vătămată are într-un buzunar o sumă importantă

(980.000 lei), a sustras-o, lovindu-l pe păgubit, care a reacționat, cu pumnul

în față.

Faptele au primit caracterizarea

juridică menționată.

Apelul inculpatului a fost respins

prin decizia penală nr. 851 din 20 decembrie 2002 a Curții de Apel București,

secția I penală, care și-a însușit integral argumentația și considerentele

primei instanțe.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul, solicitând în scris, personal și prin apărătorul său,

reducerea pedepsei, pentru ca în ultimul cuvânt să ceară achitarea în temeiul

art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Prin modul cum și-a formulat

recursul, inculpatul a adus în discuție cazul prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursul inculpatului este nefondat,

urmând a fi respins în condițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Activitatea infracțională și

vinovăția inculpatului, au fost corect reținute, în deplină concordanță cu

probele administrate în cauză și în primul rând cu recunoașterile repetate și

constante ale făptuitorului, caracterizarea juridică atribuită faptelor este

legală, iar sancțiunea a fost just individualizată, respectându-se întocmai

criteriile generale, prevăzute de art. 72 C. pen.

Deși inculpatul este recidivist

postcondamnatoriu, aplicându-se, în acest sens, art. 37 lit. a) C. pen., totuși

instanțele anterioare, reținând și valorificând cu exactitate condițiile

concrete ale faptelor și datele favorabile celui în cauză, i-au aplicat o

sancțiune foarte apropiată de minimul special al pedepsei prevăzute de lege

pentru infracțiunea respectivă.

O reducere a acestei pedepse nu s-ar

justifica în raport cu scopul și funcțiile sancțiunii penale și nici nu s-ar concilia

cu exigențele prevenției generale și speciale.

În cauză nu se identifică nici o

împrejurare care ar putea atenua răspunderea penală a inculpatului.

Văzând și prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. și examinând din oficiu hotărârea atacată, Curtea

constată că nu există nici un temei de casare susceptibil  a fi considerat și

valorificat ca atare.

Așa fiind, Curtea va respinge

recursul ca nefondat, va deduce perioada arestului preventiv, și-l va îndatora

pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în care se va include

și valoarea onorariului pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa din

fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul F.G. împotriva deciziei penale nr. 851 din 20 decembrie

2002 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsă durata arestării

preventive de la 6 iunie 2002 până la 17 aprilie 2003.

Obligă recurentul la 1.400.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 aprilie 2003.