ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1927/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 264

din 10 iunie 2004, Tribunalul Vaslui a dispus condamnarea inculpatului B.N. la

următoarele pedepse:

- 11 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (4)

și (5) C. pen.;

- 6 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 11 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 87/1994, modificată prin Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.;

- 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 34 lit. b) și

art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul

să execute pedeapsa de 11 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

S-a constat că inculpatul

este arestat în altă cauză.

A obligat inculpatul, în

solidar cu partea responsabilă civilmente SC N.D.I. SRL Bârlad să plătească

părții civile SC P. SA Roman suma de 5.987.766.799 lei cu titlu de despăgubiri

civile.

A obligat inculpatul B.N.,

în solidar cu partea responsabilă civilmente, să achite statului reprezentat

prin Agenția de administrare fiscală București suma de 4.168.607.817 lei.

De asemenea, a obligat

inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

2002, inculpatul în calitate de administrator al SC N.D.I. SRL a vândut

cantitatea de 145.4 tone rezid petrolier tip A către SC H.C. SRL Constanța, în

baza facturii fiscale seria UMAAAAA, nr. 1547904, în valoare de 484.472.800

lei.

Nu s-a putut stabili

proveniența mărfii, prețul de achiziție, TVA - ul aferent și nici proveniența

formularului facturii.

SC H.C. SRL a achitat

parțial prețul mărfii, respectiv suma de 446.255.300 lei.

Inculpatul B.N. nu a

evidențiat în actele contabile operațiunile comerciale efectuate, dar prin

expertiză contabilă s-a stabilit că venitul obținut de SC N.D.I. SRL a fost de

407.120.000 lei, TVA - ul aferent care trebuia virat la bugetul de stat este de

77.352.600 lei, iar impozitul pe venit datorat este de 6.106.200 lei.

SC N.D.I. SRL a încheiat un contract cu SC P. SA Roman pentru livrarea unei

cantități de țeavă. În derularea contractului SC P. SA a livrat către

societatea inculpatului B.N., în baza a 19 facturi fiscale, produse tubulare în

valoare de 10.017.456.304 lei. Marfa a fost transportată la stația C.F.R.

Filești, jud. Galați și a fost valorificată către SC A. SA Galați.

Venitul obținut din vânzarea

produselor a fost de 20.034.912.691 lei.

Inculpatul nu a evidențiat

financiar-contabil cele două operațiuni comerciale SC A. SA Galați a achitat

integral marfa livrată.

Ca urmare a valorificării

produselor tubulare SC N.D.I. SRL a obținut un profit de 8.418.030.347 lei și

datora statului suma de 1.577.344.591 lei ca impozit pe profit și 1.599.425.804

lei TVA.

Inculpatul a achitat la SC

P. SA în două tranșe, suma de 4.029.689.541 lei. Pentru diferența de

5.987.766.799 lei, la 10.03.2003 inculpatul a solicitat, în scris, conducerii

societății amânarea plății (amânare aprobată) deși la 5.02.2003 SC A. SA

achitase integral contravaloarea produselor achiziționate.

Inculpatul B.N. a transferat

disponibilul din contul SC N.D.I. SRL în contul său deschis la E.B. SA,

sucursala Galați.

La data de 7 februarie 2003,

SC N.D.I. SRL a fost introdusă în „CIP” fiind declarată în interdicție bancară

de a mai utiliza file C.E.C. barat, de către B.R. SA, sucursala București.

Deși știa că nu are în cont

provizia necesară și că este în interdicție bancară la 21 aprilie 2003,

inculpatul a emis fila C.E.C. seria BM307 nr. 00001256 în valoare de

5.987.766.799 lei pentru trasul E.B. pe care a remis-o spre valorificare SC P.

SA Roman. Operațiunea de decontare a fost refuzată la plată pentru lipsa totală

de disponibil.

Împotriva sentinței instanței

de fond a declarat apel inculpatul B.N. care a criticat hotărârea pentru

netemeinicie și nelegalitate, constând în:

a) greșita încadrare

juridică a faptelor, în sensul că prejudiciul creat SC P. SA nu a avut

consecințe deosebit de grave, solicitându-se schimbarea încadrării juridice

prin înlăturarea alineatului 5 al art. 215 C. pen.;

b) în cauză nu este

îndeplinită latura subiectivă a infracțiunii de înșelăciune, astfel că se

impune achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.;

c) în subsidiar, raportat la

atitudinea sinceră și cooperarea cu organele de anchetă se cere aplicarea

dispozițiilor art. 74 C. pen., și pe cale de consecință reducerea pedepsei.

Prin decizia nr. 33 din 25

ianuarie 2005, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpat și a constatat că este arestat în altă cauză.

Reiterând motivele din apel,

în termen legal, inculpatul a declarat recurs.

Înalta Curte, verificând

hotărârile atacate în raport de criticile invocate, cât și din oficiu, în

limitele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că

recursul nu este fondat pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în

continuare.

Prin „consecințe deosebit de

grave”, potrivit dispozițiilor art. 146 C. pen., modificat prin O.U.G. nr.

207/2000 și ulterior prin Legea nr. 456/2001, se înțelege o pagubă materială

mai mare de 2 miliarde lei sau o perturbare deosebit de gravă a activității

persoanei juridice.

La încadrarea juridică dată

faptei de înșelăciune săvârșită de inculpat [(art. 215 alin. (4) și (5) C.

pen.)] s-a avut în vedere criteriul cantitativ valoric și nu criteriul care

vizează perturbarea activității societății prejudiciate relevat prin volumul

activității economice sau fondurile de care dispune societatea.

Ținând cont că prejudiciul

cauzat de SC P. SA este de 5.987.766.799 lei, nu se impune înlăturarea alin.

(5) al art. 215 C. pen., încadrarea juridică fiind una corectă.

Nici cea de-a doua critică a

inculpatului nu poate fi primită.

Infracțiunea de

„înșelăciune” se săvârșește cu intenție.

Făptuitorul își dă seama că

desfășoară o activitate de inducere în eroare și că prin aceasta pricinuiește o

pagubă, urmare a cărei producere o dorește.

În speța de față, inculpatul

B.N. a avut cunoștință de adresa E.B. prin care SC N.D.I. SRL a fost declarată

în interdicție bancară și cu toate acestea și în lipsa proviziei necesară a

emis fila C.E.C. în valoare de 5.987.766.799 lei, care a fost refuzată la

plată.

Critica privind

individualizarea pedepsei este, de asemenea, neîntemeiată.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C.

pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de

reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea de noi infracțiuni.

Pedepsele aplicate

inculpatului au fost just individualizate, fiind apte să atingă scopul

preventiv și educativ.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpat.

Conform art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza dispozițiilor art.

385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge,

ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.N. împotriva deciziei penale nr. 33 din 25 ianuarie

2005 a Curții de Apel Iași.

Constată că inculpatul este

arestat în altă cauză.

Conform dispozițiilor art.

192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 martie 2005.