ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3132/2004

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 18 ianuarie1993,

reclamantul S.I.R. a acționat în judecată pe pârâta SC A.T.D. SA Pitești,

solicitând ca pârâta, prin hotărâre judecătorească, să fie obligată la

încheierea contractului privind drepturile bănești cuvenite reclamantului, ca

urmare a unor realizări tehnice aduse de reclamant la autoturismul Dacia 1300,

de natura celor prevăzute la art. 67 din Legea nr. 64/1991.

Reclamantul a susținut, în acțiunea

sa, că, în anul 1991, împreună cu un grup de colaboratori, a pus în aplicare o

tehnică nouă, în afara sarcinilor de serviciu, care a reprezentat o soluție

avantajoasă pentru pârâtă sub aspect tehnic și economic. Conducerea societății,

pentru întreg acest colectiv, a oferit o sumă modică, respectiv, 2 milioane lei

și a continuat aplicarea invenției respective în producție, ceea ce l-a

determinat pe reclamant să acționeze societatea în instanță, cu pretențiile

arătate mai sus, iar, la data de 1 martie 1993, prin precizare de acțiune, a

solicitat obligarea societății pârâte și la plata de daune pentru perioada de

când societatea folosea în producție soluția sa tehnică inventată de reclamant.

Fiind învestit cu rejudecarea în

fond a cauzei, ca urmare a desființării unei sentințe pronunțate de Tribunalul

Argeș și a strămutării judecării cauzei admisă de Curtea Supremă de Justiție,

Tribunalul Timiș a pronunțat sentința civilă nr. 329/P.I. din 21 aprilie 1998.

Prin această hotărâre, s-a admis

acțiunea reclamantului S.I.R., a fost obligată pârâta să încheie, cu

reclamantul, contractul privind acordarea drepturilor bănești pentru această

realizare tehnică; s-a dispus ca, în contractul respectiv, să se ateste

calitatea de autor al reclamantului și să stabilească obligația SC A.T.D. SA Pitești

de a plăti lunar reclamantului 50% din valoarea eficienței economice realizate

ca urmare a aplicării acestei invenții.

A fost obligată pârâta să-i

plătească reclamantului 120,25 miliarde lei, reprezentând despăgubiri pe

perioada 1 martie 1992 – 31 decembrie 1997.

Apelul declarat de pârâta SC A.T.D. SA,

împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, a fost admis de Curtea de

Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, care, prin

decizia nr. 127/A din 4 martie 1999, a schimbat această sentință, în sensul că

a admis în parte acțiunea reclamantului S.I.R. și a obligat pârâta să-i

plătească suma de 115.234.468 lei, cu titlu de drepturi bănești de premiere,

actualizate pentru inovația în discuție.

Reclamantul a declarat recurs

împotriva hotărârii de mai sus, susținând că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra capătului de cerere privind încheierea contractului prevăzut de art. 67

alin. (1) din Legea nr. 64/1991, că hotărârea recurată este nemotivată în fapt

și în drept și că instanța a apreciat greșit probele dosarului.

Prin decizia nr. 3326 din 12 octombrie

1999, Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, a respins, ca nefondat,

recursul reclamantului, reținând că suma stabilită de instanța de apel – pe

bază de expertiză – reprezentând drepturi bănești de premiere, actualizate, a

fost ridicată de către executorul judecătoresc, pentru a fi depusă în contul

creditorului S.I.R., cu acordul acestuia, iar, la 22 octombrie 1993, prin avizul

de modificare constructivă nr. P 15237, s-a renunțat la aplicarea soluțiilor

din inovația reclamantului.

Împotriva aceleiași decizii nr. 127/A

din 4 martie 1999, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, S.I.R. a formulat,

la data de 25 octombrie 2001, cerere de revizuire, în motivarea căreia a

susținut că, după soluționarea pricinii, a descoperit înscrisuri noi, ce nu au

fost înfățișate, din motive mai presus de voința sa, la judecarea apelului, cu

importanță majoră asupra soluției pronunțate în cauză.

Prin decizia civilă nr. 902/A din 20

noiembrie 2001, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ,

a respins cererea de revizuire, reținând că nu sunt întrunite prevederile art. 322

pct. 4 și 5 C. proc. civ., invocate de revizuient ca temeiuri de drept.

Recursul declarat de revizuient

împotriva acestei ultime hotărâri, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, a

fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 562/2004

din 12 februarie 2004 și s-a dispus casarea deciziei nr. 902/A din 20 decembrie

2001 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ;

s-a admis cererea de revizuire formulată de S.I.R., iar decizia nr. 127/A din 4

martie 1999, a aceleiași curți de apel, a fost modificată, în sensul

respingerii apelului declarat de pârâta SC A.T.D. SA Mioveni, în contra

sentinței nr. 329 din 21 aprilie 1998 a Tribunalului Timiș.

La pronunțarea acestei hotărâri, s-a

reținut că inovația realizată de reclamant a fost aplicată în practică de

societatea pârâtă pe perioada 1 martie 1992 – 31 decembrie 1997, reținându-se

că, prin sentința civilă nr. 329/PI, pronunțată la 21 aprilie 1998 de

Tribunalul Timiș, secția civilă, s-a stabilit corect faptul că, în cauză, sunt

aplicabile dispozițiile Legii nr. 64/1991, iar reclamantului i se cuvin

drepturi bănești, ca autor al inovației, în condițiile stabilite de art. 67 din

legea menționată, pentru întreaga perioadă de aplicare a inovației și în mod

corect societatea pârâtă a fost obligată la plata sumei de 120,25 miliarde lei.

La data de 26 februarie 2004, SC

A.T.D. SA Colibași a formulat cererea de revizuire împotriva deciziei nr. 562

din 12 februarie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială,

pronunțată în dosarul nr. 780/2002, susținând că această hotărâre este

contrarie deciziei nr. 3326 din 12 octombrie 1999 a Curții Supreme de Justiție,

secția civilă.

În drept au fost invocate

prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., precum și dispozițiile art. 323, 324

și 325 din legea procedurală civilă, solicitându-se, totodată, suspendarea

executării deciziei atacată cu cerere de revizuire, precum și a sentinței

civile nr. 329/P.I. din 21 aprilie 1998 a Tribunalului Timiș.

În susținerea cererii de revizuire,

SC A.T.D. SA Colibași a invocat următoarele motive:

Că, în fapt:

-

s-a purtat un prim

proces cu același obiect, între aceleași părți, respectiv, cel ce a format

obiectul dosarului nr. 2815/C/1996 al Tribunalului Timiș, secția civilă, în

care s-a pronunțat sentința civilă nr. 329/P.I. din 21 aprilie 1998 și a fost

admisă acțiunea reclamantului S.I.R., dispunându-se, în esență, obligarea

pârâtei la încheierea contractului de recunoaștere, ca autor al invenției, în

persoana reclamantului și obligarea pârâtei la plata sumei de 120,25 miliarde

lei.

Această hotărâre a fost schimbată,

ca urmare a admiterii apelului pârâtei, prin decizia nr. 127/A din 4 martie 1999

a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, care a dispus admiterea în parte

a acțiunii reclamantului și obligarea pârâtei la plata sumei de 115.234.468

lei, hotărâre menționată prin decizia nr. 3326 din 12 octombrie 1999 a Curții

Supreme de Justiție, secția civilă.

- al doilea proces, cu același

obiect, s-a purtat între aceleași părți, respectiv, cel ce a făcut obiectul

dosarului nr. 7270/COM/2001 al Curții de Apel Timișoara, secția comercială, în

care s-a pronunțat decizia nr. 902/A din 20 decembrie 2001, cuprinzând

respingerea cererii de revizuire formulată de S.I.R., împotriva deciziei nr. 127/A/1999

a Curții de Apel Timișoara, secția comercială.

Această hotărâre a fost casată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 562

din 12 februarie 2004. S-a admis cererea de revizuire formulată de S.I.R.

împotriva deciziei nr. 127/A/1999 a Curții de Apel Timișoara, pe care a

modificat-o, în sensul că a fost respins apelul declarat de pârâta SC A.T.D. SA,

împotriva deciziei nr. 329/P.I./1998 a Tribunalului Timiș.

Revizuienta a susținut că această

ultimă hotărâre a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, este

potrivnică cu decizia nr. 3326 din 12 octombrie 1999, pronunțată de instanța

supremă și a solicitat admiterea cererii de revizuire și anularea ei, întrucât:

a – a fost pronunțată de o instanță

de recurs și evocă fondul;

b – cele două decizii, respectiv, nr.

562 din 12 februarie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială

(a cărei anulare se solicită) și nr. 3326 din 12 octombrie 1999 a Curții

Supreme de Justiție, secția civilă, sunt contradictorii, în sensul că hotărârea,

a cărei anulare a fost solicitată de revizuientă, a validat sentința deciziei nr.

329/P.I./1998 a Tribunalului Timiș, iar decizia nr. 3326 din 12 octombrie 1999

a Curții Supreme de Justiție, secția civilă, a anulat aceeași sentință;

c – deciziile contradictorii au fost

pronunțate:

- în aceeași pricină

- între aceleași părți, „care au

avut aceeași calitate: reclamantul S.I.R. și pârâta SC A.T.D. SA”;

- în două procese diferite

d – excepția puterii lucrului

judecat a fost nesocotită prin decizia nr. 562 din 12 februarie 2004 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția comercială, în schimb, decizia nr. 3326

din 12 octombrie 1999 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă, a rămas

definitivă și irevocabilă, întrucât a fost desființată sau modificată pe calea

vreunei căi de atac extraordinare.

Cererea de revizuire nu este

întemeiată.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive se poate cere dacă există

hotărâri potrivnice, data de instanțe de același grad sau de grade deosebite,

în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Acest caz de revizuire își are

suportul legal în respectarea principiului autorității lucrului judecat și

urmărește anularea ultimei hotărâri pronunțate.

Din analiza textului menționat

rezultă că posibilitatea de a cere revizuirea unor hotărâri potrivnice este

supusă, între altele, condiției ca acestea să fie date în aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate, elemente caracteristice ale

autorității lucrului judecat prevăzute de art. 1201 C. civ.

Or, în speță, se constată că nu sunt

întrunite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., deoarece

soluțiile, despre care se pretinde că ar fi contradictorii, sunt date în

aceeași cauză, dar pe parcursul mai multor cicluri procesuale determinate de

căile de atac folosite de părțile în litigiu, fără să fie încălcată autoritatea

de lucru judecat.

S-a pronunțat, la data de 12

octombrie 1999, decizia nr. 3326 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă,

în soluționarea recursului declarat de reclamantul S.I.R., împotriva deciziei nr.

127/A/1999 a Curții de Apel Timișoara.

La 25 octombrie 2001, reclamantul S.I.R.

a solicitat revizuirea deciziei nr. 127/A/1999 a Curții de Apel Timișoara, în

temeiul prevederilor art. 322 pct. 4 și 5 C. proc. civ., susținând că

societatea pârâtă a deținut înscrisuri doveditoare, cu efecte asupra soluției

pronunțate de instanță, respectiv, decizia nr. 785 din 5 martie 1996 a

Consiliului Tehnic de Specialitate, prin care s-a abrogat Regulamentul nr. 37

din 2 aprilie 1992 și s-a emis un nou regulament, precum și decizia nr. 1860

din 29 aprilie 1996 a managerului general al SC A.T.D. SA, Normele nr. 5000.10.1008

pentru avize de lucru și Normele nr. 500.10.015, fișe de continuitate, acte

descoperite de revizuient după soluționarea cauzei.

Nemulțumit de hotărârea pronunțată

de Curtea de Apel Timișoara, prin respingerea ca inadmisibilă a cererii sale de

revizuire, reclamantul a uzitat de calea conferită de lege și a declarat recurs

împotriva hotărârii respective, motivat și în termenul prevăzut de art. 301 și

303 C. proc. civ.

Reclamantul se afla, deci, în calea

de atac a recursului, în același proces în care se judeca cu SC A.T.D. SA

Colibași, încă din anul 1993 și a prezentat instanței de recurs sentința civilă

nr. 10582 din 4 octombrie 2000, pronunțată de Judecătoria Pitești, rămasă

definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 54 din 14 ianuarie 2002 a Curții de

Apel Pitești, prin care s-a stabilit că înscrisul numit „Regulament pentru

Înregistrarea, Avizarea, Aplicarea și Premierea Inovațiilor nr. 37/1992”, emis

de SC A.T.D. SA, are un conținut care nu corespunde realității. Instanțele

menționate au reținut că acest regulament este nul absolut, întrucât are

prevederi contrare Legii nr. 64/1991, intrată în vigoare la 21 ianuarie 1992.

Nefiind îndeplinite cerințele art. 322

pct. 7 C. proc. civ., respectiv, avându-se în vedere că hotărârile calificate

de revizuientă ca fiind contradictorii sunt, de fapt, hotărâri pronunțate în

aceeași cauză, pe parcursul mai multor cicluri procesuale, determinate de căile

de atac exercitate de părți, cererea de revizuire formulată, în cauză, de SC

A.T.D. SA Colibași urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge cererea de revizuire

formulată de SC A.T.D. SA Colibași, împotriva deciziei nr. 562 din 12 februarie

2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 29 septembrie 2004.