ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3132/2004

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 18 ianuarie1993, reclamantul S.I.R. a acționat în judecată pe pârâta SC A.T.D. SA Pitești, solicitând ca pârâta, prin hotărâre judecătorească, să fie obligată la încheierea contractului privind drepturile bănești cuvenite reclamantului, ca urmare a unor realizări tehnice aduse de reclamant la autoturismul Dacia 1300, de natura celor prevăzute la art. 67 din Legea nr. 64/1991. Reclamantul a susținut, în acțiunea sa, că, în anul 1991, împreună cu un grup de colaboratori, a pus în aplicare o tehnică nouă, în afara sarcinilor de serviciu, care a reprezentat o soluție avantajoasă pentru pârâtă sub aspect tehnic și economic.

Conducerea societății, pentru întreg acest colectiv, a oferit o sumă modică, respectiv, 2 milioane lei și a continuat aplicarea invenției respective în producție, ceea ce l-a determinat pe reclamant să acționeze societatea în instanță, cu pretențiile arătate mai sus, iar, la data de 1 martie 1993, prin precizare de acțiune, a solicitat obligarea societății pârâte și la plata de daune pentru perioada de când societatea folosea în producție soluția sa tehnică inventată de reclamant. Fiind învestit cu rejudecarea în fond a cauzei, ca urmare a desființării unei sentințe pronunțate de Tribunalul Argeș și a strămutării judecării cauzei admisă de Curtea Supremă de Justiție, Tribunalul Timiș a pronunțat sentința civilă nr. 329/P.I.

din 21 aprilie 1998. Prin această hotărâre, s-a admis acțiunea reclamantului S.I.R., a fost obligată pârâta să încheie, cu reclamantul, contractul privind acordarea drepturilor bănești pentru această realizare tehnică; s-a dispus ca, în contractul respectiv, să se ateste calitatea de autor al reclamantului și să stabilească obligația SC A.T.D. SA Pitești de a plăti lunar reclamantului 50% din valoarea eficienței economice realizate ca urmare a aplicării acestei invenții. A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului 120,25 miliarde lei, reprezentând despăgubiri pe perioada 1 martie 1992 – 31 decembrie 1997. Apelul declarat de pârâta SC A.T.D. SA, împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, a fost admis de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, care, prin decizia nr. 127/A din 4 martie 1999, a schimbat această sentință, în sensul că a admis în parte acțiunea reclamantului S.I.R.

și a obligat pârâta să-i plătească suma de 115.234.468 lei, cu titlu de drepturi bănești de premiere, actualizate pentru inovația în discuție. Reclamantul a declarat recurs împotriva hotărârii de mai sus, susținând că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind încheierea contractului prevăzut de art. 67 alin. (1) din Legea nr. 64/1991, că hotărârea recurată este nemotivată în fapt și în drept și că instanța a apreciat greșit probele dosarului.

Prin decizia nr. 3326 din 12 octombrie 1999, Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, a respins, ca nefondat, recursul reclamantului, reținând că suma stabilită de instanța de apel – pe bază de expertiză – reprezentând drepturi bănești de premiere, actualizate, a fost ridicată de către executorul judecătoresc, pentru a fi depusă în contul creditorului S.I.R., cu acordul acestuia, iar, la 22 octombrie 1993, prin avizul de modificare constructivă nr. P 15237, s-a renunțat la aplicarea soluțiilor din inovația reclamantului. Împotriva aceleiași decizii nr. 127/A din 4 martie 1999, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, S.I.R. a formulat, la data de 25 octombrie 2001, cerere de revizuire, în motivarea căreia a susținut că, după soluționarea pricinii, a descoperit înscrisuri noi, ce nu au fost înfățișate, din motive mai presus de voința sa, la judecarea apelului, cu importanță majoră asupra soluției pronunțate în cauză.

Prin decizia civilă nr. 902/A din 20 noiembrie 2001, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a respins cererea de revizuire, reținând că nu sunt întrunite prevederile art. 322 pct. 4 și 5 C. proc. civ., invocate de revizuient ca temeiuri de drept. Recursul declarat de revizuient împotriva acestei ultime hotărâri, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 562/2004 din 12 februarie 2004 și s-a dispus casarea deciziei nr. 902/A din 20 decembrie 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ; s-a admis cererea de revizuire formulată de S.I.R., iar decizia nr. 127/A din 4 martie 1999, a aceleiași curți de apel, a fost modificată, în sensul respingerii apelului declarat de pârâta SC A.T.D.

SA Mioveni, în contra sentinței nr. 329 din 21 aprilie 1998 a Tribunalului Timiș. La pronunțarea acestei hotărâri, s-a reținut că inovația realizată de reclamant a fost aplicată în practică de societatea pârâtă pe perioada 1 martie 1992 – 31 decembrie 1997, reținându-se că, prin sentința civilă nr. 329/PI, pronunțată la 21 aprilie 1998 de Tribunalul Timiș, secția civilă, s-a stabilit corect faptul că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 64/1991, iar reclamantului i se cuvin drepturi bănești, ca autor al inovației, în condițiile stabilite de art. 67 din legea menționată, pentru întreaga perioadă de aplicare a inovației și în mod corect societatea pârâtă a fost obligată la plata sumei de 120,25 miliarde lei.

La data de 26 februarie 2004, SC A.T.D. SA Colibași a formulat cererea de revizuire împotriva deciziei nr. 562 din 12 februarie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, pronunțată în dosarul nr. 780/2002, susținând că această hotărâre este contrarie deciziei nr. 3326 din 12 octombrie 1999 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă. În drept au fost invocate prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., precum și dispozițiile art. 323, 324 și 325 din legea procedurală civilă, solicitându-se, totodată, suspendarea executării deciziei atacată cu cerere de revizuire, precum și a sentinței civile nr. 329/P.I. din 21 aprilie 1998 a Tribunalului Timiș. În susținerea cererii de revizuire, SC A.T.D.

SA Colibași a invocat următoarele motive: Că, în fapt: - s-a purtat un prim proces cu același obiect, între aceleași părți, respectiv, cel ce a format obiectul dosarului nr. 2815/C/1996 al Tribunalului Timiș, secția civilă, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 329/P.I. din 21 aprilie 1998 și a fost admisă acțiunea reclamantului S.I.R., dispunându-se, în esență, obligarea pârâtei la încheierea contractului de recunoaștere, ca autor al invenției, în persoana reclamantului și obligarea pârâtei la plata sumei de 120,25 miliarde lei. Această hotărâre a fost schimbată, ca urmare a admiterii apelului pârâtei, prin decizia nr. 127/A din 4 martie 1999 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, care a dispus admiterea în parte a acțiunii reclamantului și obligarea pârâtei la plata sumei de 115.234.468 lei, hotărâre menționată prin decizia nr. 3326 din 12 octombrie 1999 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă.

- al doilea proces, cu același obiect, s-a purtat între aceleași părți, respectiv, cel ce a făcut obiectul dosarului nr. 7270/COM/2001 al Curții de Apel Timișoara, secția comercială, în care s-a pronunțat decizia nr. 902/A din 20 decembrie 2001, cuprinzând respingerea cererii de revizuire formulată de S.I.R., împotriva deciziei nr. 127/A/1999 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială. Această hotărâre a fost casată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 562 din 12 februarie 2004. S-a admis cererea de revizuire formulată de S.I.R. împotriva deciziei nr. 127/A/1999 a Curții de Apel Timișoara, pe care a modificat-o, în sensul că a fost respins apelul declarat de pârâta SC A.T.D.

SA, împotriva deciziei nr. 329/P.I./1998 a Tribunalului Timiș.

Revizuienta a susținut că această ultimă hotărâre a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, este potrivnică cu decizia nr. 3326 din 12 octombrie 1999, pronunțată de instanța supremă și a solicitat admiterea cererii de revizuire și anularea ei, întrucât: a – a fost pronunțată de o instanță de recurs și evocă fondul; b – cele două decizii, respectiv, nr. 562 din 12 februarie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială (a cărei anulare se solicită) și nr. 3326 din 12 octombrie 1999 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă, sunt contradictorii, în sensul că hotărârea, a cărei anulare a fost solicitată de revizuientă, a validat sentința deciziei nr. 329/P.I./1998 a Tribunalului Timiș, iar decizia nr. 3326 din 12 octombrie 1999 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă, a anulat aceeași sentință; c – deciziile contradictorii au fost pronunțate: - în aceeași pricină - între aceleași părți, „care au avut aceeași calitate: reclamantul S.I.R.

și pârâta SC A.T.D. SA”; - în două procese diferite d – excepția puterii lucrului judecat a fost nesocotită prin decizia nr. 562 din 12 februarie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, în schimb, decizia nr. 3326 din 12 octombrie 1999 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă, a rămas definitivă și irevocabilă, întrucât a fost desființată sau modificată pe calea vreunei căi de atac extraordinare. Cererea de revizuire nu este întemeiată. Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive se poate cere dacă există hotărâri potrivnice, data de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Acest caz de revizuire își are suportul legal în respectarea principiului autorității lucrului judecat și urmărește anularea ultimei hotărâri pronunțate. Din analiza textului menționat rezultă că posibilitatea de a cere revizuirea unor hotărâri potrivnice este supusă, între altele, condiției ca acestea să fie date în aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, elemente caracteristice ale autorității lucrului judecat prevăzute de art. 1201 C. civ. Or, în speță, se constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., deoarece soluțiile, despre care se pretinde că ar fi contradictorii, sunt date în aceeași cauză, dar pe parcursul mai multor cicluri procesuale determinate de căile de atac folosite de părțile în litigiu, fără să fie încălcată autoritatea de lucru judecat.

S-a pronunțat, la data de 12 octombrie 1999, decizia nr. 3326 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă, în soluționarea recursului declarat de reclamantul S.I.R., împotriva deciziei nr. 127/A/1999 a Curții de Apel Timișoara. La 25 octombrie 2001, reclamantul S.I.R. a solicitat revizuirea deciziei nr. 127/A/1999 a Curții de Apel Timișoara, în temeiul prevederilor art. 322 pct. 4 și 5 C. proc. civ., susținând că societatea pârâtă a deținut înscrisuri doveditoare, cu efecte asupra soluției pronunțate de instanță, respectiv, decizia nr. 785 din 5 martie 1996 a Consiliului Tehnic de Specialitate, prin care s-a abrogat Regulamentul nr. 37 din 2 aprilie 1992 și s-a emis un nou regulament, precum și decizia nr. 1860 din 29 aprilie 1996 a managerului general al SC A.T.D.

SA, Normele nr. 5000.10.1008 pentru avize de lucru și Normele nr. 500.10.015, fișe de continuitate, acte descoperite de revizuient după soluționarea cauzei. Nemulțumit de hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, prin respingerea ca inadmisibilă a cererii sale de revizuire, reclamantul a uzitat de calea conferită de lege și a declarat recurs împotriva hotărârii respective, motivat și în termenul prevăzut de art. 301 și 303 C. proc. civ. Reclamantul se afla, deci, în calea de atac a recursului, în același proces în care se judeca cu SC A.T.D. SA Colibași, încă din anul 1993 și a prezentat instanței de recurs sentința civilă nr. 10582 din 4 octombrie 2000, pronunțată de Judecătoria Pitești, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 54 din 14 ianuarie 2002 a Curții de Apel Pitești, prin care s-a stabilit că înscrisul numit „Regulament pentru Înregistrarea, Avizarea, Aplicarea și Premierea Inovațiilor nr. 37/1992”, emis de SC A.T.D.

SA, are un conținut care nu corespunde realității. Instanțele menționate au reținut că acest regulament este nul absolut, întrucât are prevederi contrare Legii nr. 64/1991, intrată în vigoare la 21 ianuarie 1992. Nefiind îndeplinite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., respectiv, avându-se în vedere că hotărârile calificate de revizuientă ca fiind contradictorii sunt, de fapt, hotărâri pronunțate în aceeași cauză, pe parcursul mai multor cicluri procesuale, determinate de căile de atac exercitate de părți, cererea de revizuire formulată, în cauză, de SC A.T.D. SA Colibași urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge cererea de revizuire formulată de SC A.T.D. SA Colibași, împotriva deciziei nr. 562 din 12 februarie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 29 septembrie 2004.