ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 860/2023

Ședința publică din data de 6 aprilie 2023

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului sentinței civile nr. 329/PI/21 din aprilie 1998, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/1996, înregistrată la data de 30.06.2021 pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă, sub nr. x/1996, reclamantul A. a solicitat ca în temeiul art. 400 alin. (2) din vechiul C. proc. civ., referitor la cele două capete de cerere ale litigiului:

1.termenul scadenței obligației pârâtei de a încheia cu reclamantul contractul privind acordarea drepturilor bănești pentru realizarea tehnică a tehnologiei a tablei exterioare a capotei spate la B. 1310, contract în care să ateste calitatea de autor a reclamantului și prin care să se stabilească obligarea pârâtei de a plăti reclamantului lunar 50% din valoarea eficientei economice .

2.cuantumul defalcat al despăgubirilor în suma de 120,25 miliarde RON vechi, acordate reclamantului, reprezentând pierderea suferită și beneficiul de care a fost lipsit, conform dispozițiilor art. 1075 și art. 1084 C. civ., termenul scadentei obligației de plată, criteriile de stabilire a despăgubirilor, reprezentând pierderea suferită, criteriile de stabilire a beneficiului nerealizat, de la data punerii în întârziere până la achitarea efectivă, având în vedere dobânda legală de 6%/an cu capitalizare lunara calculată în USD și perioada de actualizare.

Prin încheierea civilă din data de 15.02.2022, pronunțată în dosarul nr. x/1996, Tribunalul Timiș a respins excepțiile tardivității, lipsei de interes și inadmisibilității formulării cererii privind lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu; a repus cauza pe rol pentru a pune în discuția părților excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei A.A.A.S., excepția autorității de lucru judecat; a dispus emiterea adresei pentru acvirarea dosar nr. x/1996 al Tribunalului Timiș.

Prin sentința civilă nr. 388/07.07.2022, pronunțată în dosarul nr. x/1996, Tribunalul Timiș a respins excepția autorității de lucru judecat; a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei A.A.A.S.; a respins cererea de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 329/PI/21.04.1998 pronunțate de Tribunalul Timiș în dosar nr. x/1996, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. S.A. și Administrarea Activelor Statului, având ca obiect - constatare drept de autor și despăgubiri; a obligat reclamantul A. la plata către pârâta B. S.A. a sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

Față de faptul că pe calea invocării excepției prescripției se reiau apărările formulate cu ocazia excepției tardivității, excepție soluționată de către instanță prin încheierea de ședință din 15.02.2022, nu au fost reluate considerentele.

A fost respinsă excepția autorității de lucru judecat față de dosar nr. x/2006 deoarece nu există identitate de obiect cu prezenta cauză care are ca obiect cerere de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 329/PI/21.04.1998 pronunțate de Tribunalul Timiș în dosar nr. x/1996, iar ultimul dosar amintit are ca obiect contestație la titlu, formulată în temeiul art. 703 C. proc. civ., conform înscris dosar .

Prin decizia civilă nr. 129/A/24.02.2016, pronunțată de Curtea de Apel București a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamant și a fost obligată pârâta S.C. B. S.A. la plata sumei de 832.436,61 Euro, în echivalent în RON, la data plații, reprezentând despăgubiri pentru perioada 01.01.1998-21.07.2004 pentru utilizarea realizării tehnice" capota spate cu eleron incorporat B., adică s-au acordat despăgubiri pentru o perioadă diferită decât cea prevăzută de sentința civilă nr. 329/21 aprilie 1998, pronunțată de Tribunalul Timiș, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul A. și s-a dispus obligarea pârâtei S.C. B. S.A. Colibași să încheie cu reclamantul un contract privind acordarea de drepturi bănești pentru realizarea tehnică a acestuia,contract care să stabilească obligația pârâtei de a plăti reclamantului lunar 50% din valoarea eficienței economice, precum și obligarea pârâtei la plata către reclamanta sumele de 120.25 miliarde RON (vechi) reprezentând despăgubiri pentru perioada de aplicație a realizării tehnice calculate începând cu data de 0l.03.1992 și până la data de 31.12.1997.

Excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei A.A.A.S. a fost respinsă.

Obligația de plată a sumelor supuse executării silite, având în vedere că prezenta cerere de chemare în judecată este formulată în contextul executării silite a titlului executoriu supus lămuririi, este și în sarcina acestei pârâte conform art. 6 din O.U.G. nr. 70/2004 potrivit căruia "Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în condițiile și limitele stabilite potrivit mandatului prevăzut la art. 1 efectuează plata către B. a sumelor prevăzute în hotărârile judecătorești irevocabile.

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu a avut calitate de parte în cauza civilă nr. 2815/3/1996 în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 329/PI/1998 de Tribunalul Timiș, însă după punerea în executare a acestei hotărâri, calitatea de debitor a pârâtei a fost stabilită prin art. 6 din O.U.G. nr. 70/2004.

Pe fond, s-a reținut că prin sentința civilă nr. 329/21 aprilie 1998, pronunțată de Tribunalul Timiș, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul A. și s-a dispus obligarea pârâtei S.C. B. S.A. Colibași să încheie cu reclamantul un contract privind acordarea de drepturi bănești pentru realizarea tehnică a acestuia, contract care să stabilească obligația pârâtei de a plăti reclamantului lunar 50% din valoarea eficienței economice, precum și obligarea pârâtei la plata către reclamantă sumei de 120.25 miliarde RON (vechi) reprezentând despăgubiri pentru perioada de aplicație a realizării tehnice calculate începând cu data de 0l.03.1992 și până la data de 31.12.1997.

Prin decizia civilă nr. 127/A din 4 martie 1999, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/1998, s-a admis apelul declarat de Pârâta S.C. Automobile S.A. Colibași împotriva sentinței civile nr. 329/21 aprilie 1998, pronunțată de Tribunalul Timiș, a fost schimbată această sentință, s-a admis în parte acțiunea reclamantului A. și pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantului suma de 115 234,468 RON, reprezentând drepturi bănești de premiere actualizate pentru inovație.

Prin decizia civilă nr. 3326/12 octombrie 1999 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în dosarul civil nr. x/1999, s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotrivă deciziei civile nr. 127/4 martie 1999 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/1998

Prin decizia civilă nr. 902/A din 20 decembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul civil nr. x/2001, s-a respins cererea de revizuire formulată de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 127/4 martie 1999, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/1998

Prin decizia civilă nr. 562/12 februarie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul civil nr. x/2002, s-a admis recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 902/A din 20 decembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, s-a admis cererea de revizuire și în consecință s-a modificat decizia civilă nr. 127/4 martie 1999 a Curții de Apel Timișoara, în sensul că s-a respins apelul declarat de Pârâta S.C. Automobile S.A. Colibași împotriva sentinței civile nr. 329/21 aprilie 1998, pronunțată de Tribunalul Timiș.

În motivarea deciziei instanței de recurs s-a decis că " prin sentința civilă nr. 329/PI din 21 aprilie 1998, Tribunalul Timiș a stabilit corect faptul că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 64/1991. Cum societatea pârâtă nu s-a conformat dispozițiilor art. 67 alin. (1) din Legea nr. 64/1991, Tribunalul Timiș a stabilit judicios că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 67 alin. (3) din aceeași lege și a obligat-o pe aceasta să plătească reclamantului suma de 120.25 miliarde RON cu titlu de despăgubiri pentru perioada de aplicare a realizării tehnice, sumă calculată pe baza constatărilor și concluziilor raportului de expertiza contabilă efectuat în cauză.

Tribunalul Timiș a respins primul capăt al cererii reclamantului lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 329/PI/21.04.1998 pronunțate de Tribunalul Timiș în dosar nr. x/1996,

Obligația de a face, dispusă în sarcina S.C. B. S.A., devine scadentă, la data la care sentința judecătorească prin care s-a dispus în acest sens, dobândește calitatea de titlu executoriu, dacă nu se prevede altfel, în considerentele sau dispozitivul sentinței civile.

Orice sentință civilă produce efecte doar pentru viitor, de la data la care dobândește caracter de titlu executoriu.

Calitatea de titlu executoriu a unei sentințe judecătorești, precum și data de la care se dobândește această calitate, este dată de către lege, iar nu de către instanța de judecată, astfel că nu se pune problema, în speță, de a lămuri considerentele sentinței civile în litigiu.

Interpretarea normelor juridice referitoare la data la care o sentință judecătorească dobândește caracter de titlu executoriu, nu poate face obiectul procedurii speciale prevăzute de art. 399 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., acesta fiind un aspect ce poate fi lămurit, dacă există neînțelegeri între părți, doar pe calea contestației la executare.

În cazul în care pârâtul nu aduce la îndeplinire obligația de a face la care a fost obligat prin intermediul unui titlu executoriu, legiuitorul este cel care, prin normele juridice edictate în materia executării silite, arată modalitatea prin care pârâtul poate solicita plata de daune interese.

Așadar, pe calea unei cereri de chemare în judecată separate se poate obține acest lucru, iar nu pe calea procedurii speciale prevăzute de art. 399 alin. (1) din vechiul C. proc. civ.

Cu privire la al doilea capăt al cererii de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 329/PI/21.04.1998 pronunțate de Tribunalul Timiș în dosar nr. x/1996, s-au avut în vedere capetele de cerere ale cererii de chemare în judecată ce a făcut obiectul sentinței civile a cărei lămurire se cere, deoarece instanța de judecată este ținută de principiul disponibilității, neputând să acorde altceva decât s-a cerut sau mai mult decât s-a cerut, precum și concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, acesta fiind principalul mijloc de probă care a stat la baza pronunțării titlului executoriu și a considerentelor soluției pronunțate.

Prin dispozitivul sentinței civile ce face obiectul prezentei cereri de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului titlului executoriu, se prevede o sumă fixă reprezentând despăgubiri, fiind indicată în clar și perioada pentru care acestea au fost calculate, respectiv 01.03.1992-31.12.1997.

Nu este prevăzut că s-ar fi stabilit o sumă nedeterminată, dar determinabilă pentru viitor, pe baza unor criterii clar precizate.

Din cererea de chemare în judecată nu rezultă care ar fi criteriile pe care însuși reclamantul le-ar considera ca fiind aplicabile în cauza pendinte în sensul stabilirii sumei ce o consideră ca i s-ar cuveni drept despăgubire.

Nu este niciunde solicitat a se acorda o sumă pentru un prejudiciu constând în pierderea efectiv suferită și o altă sumă pentru prejudiciul constând în beneficiul nerealizat.

Prin concluziile scrise depuse la dosarul de fond, reclamantul este cel care solicită a i se acorda suma de 120,25 miliarde RON, reprezentând despăgubiri, arătând că această sumă reprezintă înmulțirea numărului de autoturisme la care s-a utilizat realizarea tehnică cu 41 dolari echivalent în RON, la care să se adauge dobânzile bancare.

Conform înscris dosar fond, numărul de unități care au fost fabricate cu realizarea tehnică inventată de către reclamant a fost de 291099.

Se arată, de asemenea de către reclamant în aceleași concluzii scrise că suma de 41 dolari americani reprezintă suma economisită de pârâtă din costul de realizare a autoturismului prin aplicarea noii tehnologii.

În acest context, nu se poate pune problema de a stabilii care sunt criteriile avute în vedere la pronunțarea dispozitivului titlului executoriu, dacă însuși reclamantul le-a precizat, instanța de judecată fiind ținută de principiul disponibilității.

Mai mult decât atât la fila x a sentinței civile ce reprezintă titlu executoriu se prevede în clar faptul că suma acordată reprezintă dezdăunări, potrivit C. civ. ce reprezintă daune interese conform art. 1084 C. civ., cuprinzând atât pierderea suferită și beneficiul de care a fost lipsit.

Nu s-a formulat niciun obiectiv în cadrul raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză prin care să se calculeze valori diferite pentru beneficiu nerealizat și pentru pierderea efectiv suferită, reclamantul achiesând astfel la criteriile avute în vedere pentru calcularea sumei acordată cu titlu de despăgubire.

Administrarea unor mijloace de probă noi, prin care să se ajungă la reinterpretarea și reanalizarea materialului probator avut în vedere la data la care s-a pronunțat sentința civilă ce reprezintă titlu executoriu este inadmisibilă pe calea procedurii de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului titlului executoriu.

În contextul executării silite, suma de 120,25 miliarde RON reprezintă creanța de executat, indiferent din ce este compusă aceasta și care au fost criteriile care au condus instanța de judecată la pronunțarea acestui titlu executoriu.

La această creanță, titlul executoriu nu prevede că se acordă penalități sau dobânzi.

În considerentele acestei sentințe civile se arată că suma acordată reprezintă despăgubire pentru trecut, deoarece pentru viitor prejudiciul urmează a fi acoperit prin obligarea pârâtei la încheierea unui contract cu reclamantul, or așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei sentințe civile, modalitatea prin care pârâta poate fi obligată la îndeplinirea obligației sale de a face este prevăzută de legiuitor și nu poate face obiectul unei cereri de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului titlului executoriu.

În baza art. 399 alin. (1) vechiul C. proc. civ. coroborat cu art. 400 alin. (2) și art. 281

1

din vechiul C. proc. civ., s-a respins cererea de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 329/PI/21.04.1998 pronunțate de Tribunalul Timiș în dosar nr. x/1996.

Văzând culpa procesuală a reclamantului, în baza art. 274 vechiul Cod de procedură, s-au acordat cheltuieli de judecată în cuantum de 1.500 RON, conform chitanță și factură de la dosar.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel, reclamantul A., prin care a solicitat admiterea apelului. În baza art. 466 și următoarele C. proc. civ. a solicitat emiterea unei hotărâri prin care să se lămurească incidentele ivite în executarea titlului executoriu s.c. 329/PI/21.04.1998 în cauză: cum a fost stabilită suma reprezentând despăgubirile din titlu; în ce monedă a fost calculate despăgubirile din titlu; care au fost criteriile de obținere sumei reprezentând despăgubirile din titlu; din ce sume a fost formată suma reprezentând despăgubirile din titlu; care este data scadentă a obligației de a plăți suma reprezentând despăgubirile din titlu.

Privitor la incidentul ivit în recuperarea drepturilor pentru perioada 01.01.1998-24.07.2004 sfârșitul fabricației B. berlina în care s-a considerat că drepturile sunt de 50 % din valoarea eficienței economice de la data 21.04.1998 data pronunțării Titlului executoriu sentința civilă nr. 329/PI/21.04.1998, reclamantul a solicitat să se lămurească care este data prevăzută în titlu a scadenței obligației de a încheia contractul în care să se ateste calitatea de autor și prin care sa se stabilească obligarea pârâtei de a plăti lunar reclamantului 50 % din valoarea eficienței economice; dacă este data pronunțării titlului sau o dată la latitudinea pârâtei; care este data de când pârâta trebuia să acorde lunar 50 % din valoarea eficienței economice de la data încheierii contractului sau de la data pronunțării hotărârii.

Apelantul consideră sentința civilă nr 388/07.07.2022 pronunțată de către Tribunalul Timiș în dosar x/1996, ca nelegală și netemeinică.

Împotriva încheierii din 15.02.2022 și a sentinței nr. 388/PI/2022 din data de 07.07.2022, ambele pronunțate în dosarul nr. x/1996, a declarat apel pârâta B. S.A., prin care a solicitat admiterea apelului și pronunțarea unei soluții de respingere a cererii de chemare în judecată a reclamantului, ca tardivă, inadmisibilă și lipsită de interes, iar pe fond, ca neîntemeiată.

Apelanta a susținut că, de principiu, soluția de respingere a cererii reclamantului cu privire la lămurirea dispozitivului titlului executoriu - sentința civilă nr. 329/21.04.1998 - este corectă, însă ceea ce înțelege să atace prin prezentul apel vizează respingerea excepțiilor invocate precum și motivarea de către instanță a respingerii excepțiilor invocate.

Soluția instanței de apel. Hotărârea recurată.

Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 757/A din 12 decembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/1996, a respins apelul declarat de către reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 388/07.07.2022, pronunțate de către Tribunalul Timiș, în dosarul nr. x/1996 și a respins apelul declarat de către pârâta B. S.A. împotriva încheierii din data de 15.02.2022 și a sentinței civile nr. 388/07.07.2022, pronunțate de către Tribunalul Timiș, în același dosar.

II. Căile de atac exercitate în cauză

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, reclamantul A., cât și pârâta Societatea "B." S.A., solicitând admiterea recursului și modificarea, în parte, a hotărârii din apel, în sensul pronunțării unei soluții de respingere a cererii de chemare în judecată a reclamantului A., drept tardivă, inadmisibilă și lipsită de interes, iar, pe fond, ca neîntemeiată.

Recurentul-reclamant a susținut, în esență, că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept și nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, și cuprinde motive contradictorii și străine cauzei și, de asemenea, a criticat-o pentru interpretarea eronată a textelor legale.

Recurenta- pârâtă Societatea "B." S.A. a arătat că motivul de nelegalitate pe care îl invocă este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 vechiul C. proc. civ.. ("hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii"), și are în vedere motivarea instanței de apel cu privire la respingerea, de către instanța de fond a excepțiilor invocate de aceasta, respectiv, tardivitatea, inadmisibilitatea și lipsa de interes a cererii de chemare în judecată.

În detalierea motivului de recurs invocat, a susținut, în esență, următoarele:

Sentința civilă nr. 329/PI/21.04.1998 (titlul executoriu a cărui lămurire se cere) a devenit executorie la data de 12.02.2004, în urma unor lungi cicluri procesuale.

În acord cu dispozițiile art. 6 din Decretul nr. 167/1958, termenul în care reclamantul-creditor putea cere executarea silită a titlului a fost de 3 ani, calculați începând cu data de 12.02.2004.

Prin urmare, susține recurenta-pârâtă că dreptul reclamantului A. de a formula o contestație la executare privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării prezentului titlu executoriu s-a întins pe aceeași durată de 3 ani, iar orice contestație formulată după data de 12.02.2007 este tardivă și trebuia respinsă ca atare, în opinia sa.

Recurenta- pârâtă a mai arătat că, pentru primul capăt din cererea de chemare în judecată a reclamantului, astfel cum a arătat în fond și în apel, există o hotărâre irevocabilă, cu putere de lucru judecat- decizia nr. 129 A/24.02.2016, în baza căreia B. a achitat suma de 832.436,61 Euro, cu titlu de despăgubiri pentru perioada 01.01.1998 - 21.07.2004.

Consideră că important de precizat, astfel cum a mai arătat, este și faptul că reclamantul A. a înțeles să solicite lămurirea dispozitivului și a deciziei civile nr. 129 A/24.02.2016, Curtea de Apel București respingând cererea ca fiind lipsită de interes (dosar nr. x/2006).

Recurenta- pârâtă a arătat că și pentru al doilea capăt de cerere, suma de 120,25 mld.RON ROL din titlul executoriu, reprezentând despăgubiri pentru perioada de aplicare a realizării tehnice pentru perioada 1.03.1992 - 31.12.1997 a fost achitată de B..

Prin urmare, susține că este evident că solicitarea reclamantului A. de lămurire a dispozitivului titlului executoriu (329/PI/21.04.1998) este nu numai inadmisibilă, dar și lipsită de interes, de vreme ce o astfel de lămurire nu ar aduce niciun folos practic reclamantului și nu ar putea, în niciun fel, valorificată juridic.

Recursurile au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 13.02.2023, sub nr. x/2023.

Apărările formulate în cauză

Intimata- pârâtă AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI BUCUREȘTI - A.A.A.S. a formulat întâmpinări cu privire la fiecare din ambele recursuri, prin care: cu privire la recursul formulat de recurentul-reclamant A., a solicitat, în principal, anularea cererii de recurs și, în subsidiar, respingerea acesteia, ca neîntemeiată, iar cu privire la recursul formulat de recurenta-pârâtă, a solicitat admiterea cererii de recurs, modificarea în parte a hotărârii din apel (și a încheierii din data de 15.02.2022), în sensul pronunțării unei soluții de respingere a cererii de chemare în judecată a reclamantului, ca tardivă, inadmisibilă și lipsită de interes.

Recurenta- pârâtă B. S.A. a formulat, la rândul său, întâmpinare cu privire la recursul formulat de reclamant, prin care a invocat excepția netimbrării acestuia,

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

În temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (2) C. proc. civ., de la 1865, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepția netimbrării cererii de recurs formulate de recurentul-reclamant A., pe care urmează să o admită, având în vedere următoarele considerente:

Art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru, prevede că acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță.

În condițiile art. 20 alin. (2) teza I din Legea nr. 146/1997, instanțele judecătorești pot reține cereri sau acțiuni netimbrate sau insuficient timbrate, obligând partea să plătească taxele până la primul termen de judecată, iar "neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii", în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (3) din aceeași lege.

Înalta Curte constată că, deși conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul de judecată din data de 6 aprilie 2023, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, recurentul-reclamant a fost legal citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 97 RON, datorată potrivit art. 11 alin. (1) teza a II-a, coroborat cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, acesta nu și-a îndeplinit această obligație legală față de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.

De asemenea, Înalta Curte mai reține că împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru datorate recurentul- reclamant nu a formulat cerere de reexaminare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, și nici nu a solicitat ajutor public judiciar, în condițiile O.U.G. nr. 51/2008, privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

Cum, în cauză, recurentul-reclamant nu s-a conformat îndeplinirii obligației legale de plată a taxei judiciare de timbru prevăzute de actul normativ mai sus-menționat, cererea de recurs va fi anulată, ca netimbrată.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și va anula, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei instanței de apel.

Examinând decizia atacată în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate de recurenta- pârâtă Societatea "B." S.A. și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Astfel cum a arătat și în fața instanței de apel, și cum reia și în recurs, recurenta- pârâtă nu a înțeles să critice soluția de respingere a cererii reclamantului cu privire la lămurirea dispozitivului titlului executoriu, reprezentat de sentința civilă nr. 329/21.04.1998 cu privire la care, recurenta precizează că este corectă, ci a arătat că recursul său are în vedere motivarea instanței de apel cu privire la respingerea de către instanța de fond a excepțiilor invocate de către aceasta, respectiv, tardivitatea, inadmisibilitatea și lipsa de interes a cererii de chemare în judecată.

Se observă, astfel, că, de fapt, ceea ce recurenta-pârâtă critică prin recursul formulat sunt considerentele hotărârii instanței de apel, prin care aceasta a analizat asupra excepțiilor arătate, criticile recurentei vizând, deci, considerentele hotărârii, și nu dispozitivul acesteia.

Or, este știut faptul că, pe temeiul C. proc. civ. de la 1865 poate fi obiect al apelului/recursului doar dispozitivul sentinței sau al deciziei, după caz, întrucât numai această parte a hotărârii constituie "ordinul" instanței cu privire la raportul juridic dedus judecății și este susceptibilă de executare silită.

Considerentele unei hotărâri judecătorești servesc numai pentru a interpreta dispozitivul, neavând putere de lucru judecat decât prin dispozitiv și numai în măsura în care îl explică și se referă la el.

Ca atare, în cadrul unei căi de atac ordinare, poate fi atacat doar dispozitivul hotărârii judecătorești, parte a hotărârii care cuprinde ceea ce se dispune de către instanță cu privire la obiectul dedus judecății.

Înalta Curte, constatând, astfel, că recursul declarat de recurenta- pârâtă Societatea "B." S.A. are în vedere doar motivarea instanței de apel cu privire la respingerea, de către instanța de fond, a excepțiilor tardivității, inadmisibilității și lipsei de interes a cererii de chemare în judecată, invocate de aceasta, față de considerentele mai sus arătate, apreciază că acest recurs al pârâtei nu poate fi primit.

Chiar și așa, trecând peste aceste aspecte, Înalta Curte reține că recursul declarat de pârâtă este nefondat.

În ce privește criticile din recurs, prin care se susține nelegalitatea respingerii excepției tardivității cererii de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului sentinței civile nr. 329/PI/21.04.1998, pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/1996, (a contestației la titlu), Înalta Curte reține că acestea nu pot fi primite, raportat la data formulării cererii (16 iunie 2021) și față de faptul că executarea silită a titlului executoriu în cauză, și a cărui lămurire s-a solicitat, se afla încă în derulare, nefiind închisă.

Susținerile recurentei- pârâte prin recurs, în sensul că titlul (hotărârea) cu privire la care a formulat cererea în cauză, a devenit executoriu la data de 12.02.2004, iar termenul de 3 ani prevăzut de art. 6 din Decretul nr. 167/1958 trebuie calculat începând cu această dată, orice contestație formulată după data de 12.02.2007 fiind tardivă și ar trebui respinsă ca atare, nu pot fi primite, fiind nefondate.

Așa cum corect a reținut și instanța de apel, temeiul de drept al cererii a fost cel reprezentat de art. 400 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865 și, în atare situație, sunt incidente dispozițiile art. 401 alin. (1)

1

din același Cod, care prevăd următoarele: "Contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.".

Câtă vreme executarea silită a fost începută înlăuntrul termenului de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 6 din Decretul nr. 167/1958 și aceasta se afla încă în derulare la data formulării cererii- obiect al dosarului de față-, nefiind închisă, în mod legal și cu respectarea prevederilor mai sus-arătate instanța de apel a constatat că cererea reclamantului-recurent A. nu este nici tardivă, și nici prescrisă, și în mod corect a constatat instanța de apel că Tribunalul a trecut la analiza pe fond a acestei cereri, respingând excepția tardivității invocată.

Nici criticile ce se referă la nelegalitatea deciziei recurate, de menținere a soluției respingerii excepției inadmisibilității contestației, respectiv, lipsei de interes nu pot fi primite, raportat la faptul că cererea de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu a fost formulată tocmai pentru că, în opinia recurentului-reclamant, sumele achitate nu au fost corect cuantificate în raport de cele dispuse prin sentința reprezentând titlu executoriu.

Ca atare, rezultă cu evidență finalitatea urmărită prin promovarea acestei cereri, încât nu se poate considera că nu îndeplinește condiția de exercițiu din perspectiva interesului și a admisibilității acesteia.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că motivul de recurs invocat de recurenta-pârâtă și întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de la 1865, nu este fondat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., de la 1865, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 757/A din 12 decembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva aceleiași decizii, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2023.