ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1821/2005

Asupra recursului civil de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Timiș, reclamanta B.F.E. a chemat în judecată Banca Națională a

României, sucursala Timiș, pentru obligarea acesteia la restituirea sumei de

65.000 euro echivalentul a 130.000 mărci germane, sumă preluată abuziv de la

ea. Acțiunea a fost formulată în contradictor și cu Ministerul Finanțelor

Publice, și a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1074–1975 C. civ.

Tribunalul Timiș, prin sentința civilă

nr. 310 din 12 martie 2004 a admis acțiunea și a obligat pârâta Banca Națională

Română, sucursala Timiș, la 65.000 euro echivalentul a 130.000 mărci vest

germane la cursul B.N.R. la momentul plății.

Instanța a reținut că la 12 decembrie 1989

suma de 130.000 mărci vest germane a fost ridicată prin proces-verbal în

temeiul Decretul nr. 210/1960 și nr. 111/1951, de la domiciliul reclamantei și

că au fost încălcate dispozițiile actelor normative în virtutea cărora s-a

făcut confiscarea, deoarece reținerea s-a efectuat de organele de miliție și nu

de instanța de judecată, cu ignorarea procedurii speciale privind situația

banilor fără stăpân. Instanța a mai constatat că reclamanta a fost pusă în

imposibilitatea de a se adresa unei instanțe de judecată independentă de

puterea politică.

Împotriva acestei hotărâri, pârâta B.N.R.

a declarat recurs invocând faptul că pentru asemenea acțiuni este scutită de

taxă de timbru, că nu are calitate procesuală pasivă și nici reclamanta nu are

calitate procesuală activă.

La apelul B.N.R. a aderat D.G.F.P. Timiș.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia

civilă nr. 1667 din 8 august 2004 a anulat ca netimbrat apelul B.N.R. și a

respins cererea de aderare la apelul B.N.R. formulată de D.G.F.P. Timiș.

Pentru a pronunța această soluție Curtea

a reținut că în cauză nu se aplică în privința pârâtei B.N.R. dispozițiile

invocate de aceasta, art. 26 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, deoarece

reglementările amintite se referă la veniturile publice cuvenite bugetelor unor

instituții publice aprobate prin lege și în lipsa unor susțineri exprese cu

caracter special și pârâtei îi este aplicabil regimul instituit de legea taxei

de timbru. S-a mai reținut că este aplicabil principiul egalității juridice a

părților consfințit de Constituția țării și de jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului.

S-a constatat de asemenea că față de

soluția dată apelului, cererea de aderare la apel nu-și mai produce efectele.

Împotriva acestei decizii pârâta B.N.R.,

sucursala județului Timiș, a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 304

pct. 1 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat că

deși în susținerea apărării că B.N.R. nu este obligată la plata taxei de timbru

în temeiul art. 26 alin. (2) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii

146/1997 privind taxele judiciare de timbru, în mod eronat instanța a

considerat că Banca este obligată să timbreze cu motivarea că art. 26 alin. (2)

din Legea 146/1997 are altă sferă de aplicare decât cea invocată de pârâtă.

Pe fondul cauzei s-a criticat împrejurarea

că instanțele nu au invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale

pasive a Băncii și respectiv, a calității procesuale active a reclamantei sub

primul aspect nu s-a arătat că Banca nu are competență asupra bugetului de

stat, la care s-a virat suma confiscată, și nu a avut niciodată calitatea de

mandatar al statului în materie valutară.

De altfel, s-a mai arătat că sucursalele B.N.R.

nu au personalitate juridică.

Cât privește calitatea procesuală a

reclamantei s-a invocat soluția greșită a instanțelor care au admis acțiunea

reclamantei deși suma pretinsă de aceasta a fost confiscată de la o altă

persoană, K.I.

Recursul este întemeiat și se va admite

pentru următoarele considerente:

Instanța de apel a făcut o greșită

aplicare a Legii 146/1997 privind taxele judiciare de timbru când a considerat

că pârâta B.N.R. nu este exceptată de la plata taxei de timbru.

În primul rând s-a făcut o greșită

trimitere la art. 26 alin. (2) din Legea 146/1997, articol care se referă la

destinația sumelor provenite din taxe de timbru pentru decontarea notarială,

impozite din onorariile avocaților și notarilor publici.

Nu s-a observat că a fost invocat art. 26

alin. (2) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 aprobată

prin Ordinul nr. 760/C din 22 aprilie 1999 publicat în M. Of. nr. 280 din 10

august 1999.

Potrivit acestui text teza a doua sunt

scutite de taxa judiciară de timbru „cererile și acțiunile precum și căile de

atac formulate de alte instituții publice/de interes public, indiferent de

calitatea procesuală a acestora, atunci când au ca obiect venituri publice”.

Potrivit normelor metodologice

sus-menționate, scutirile de taxa judiciară de timbru aferentă acțiunilor și

cererilor în justiție se împart în două categorii, scutirea acestor acțiuni sau

a cererilor în considerarea unui anume obiect și care se aplică tuturor

părților din proces numai în ce privește obiectul scutit precum și scutiri acordate

în considerarea, calității persoanei, scutire de care beneficiază numai aceasta

(art. 23 din Normele metodologice). Această din urmă scutire înfrânge în mod

evident, dar în temeiul legii, principiul egalității juridice a părților.

Banca se află într-o scutire cu caracter

mixt atât în virtutea calității sale de instituție publică, dar și în virtutea

naturii obiectului, sumă confiscată care a devenit venit public.

Norma metodologică în explicațiile

formulate în art.26 alin.2 este dată astfel în aplicarea art. 17 din Legea

146/1997.

Având în vedere textele mai sus arătate

se constată că în mod greșit instanța a anulat ca netimbrat apelul pârâtei B.N.R.

Pe cale de consecință se va casa decizia

1667/2004 și se va trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea

apelului, ocazie cu care se vor analiza celelalte două excepții invocate cu privire

la calitatea procesuală a părților în prezenta acțiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Banca

Națională a României, sucursala Timiș, împotriva deciziei nr. 1667 din 8 iulie

2004 a Curții de Apel Timișoara, pe care o casează.

Trimite cauza spre rejudecarea apelului

declarat de B.N.R. împotriva sentinței nr. 311/PI din 12 martie 2004 a

Tribunalului Timiș, la Curtea de Apel Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8

martie 2005.