ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5248/2010

La 19 septembrie

2003, reclamanta M.B. a chemat în judecată pe pârâții B.N.R - Sucursala

județului Timiș și Statul Român (prin Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P.

Timiș), solicitând obligarea acestora la restituirea cantităților de 1.111,04

g. și 2.3033 g. bijuterii din metale prețioase ori, în ipoteza imposibilității

restituirii în natură, la plata contravalorii lor.

În motivarea cererii,

întemeiată pe dispozițiile referitoare la protecția dreptului de proprietate

cuprinse în legislația internă, Convenția europeană a drepturilor omului și

art. 1 din Primul Protocol Adițional al acestei convenții, reclamanta a

susținut că:

- obiectele

revendicate îi aparțin și au fost ridicate abuziv de organele de miliție la 25

mai 1987 (3.033 g) și 10 septembrie 1987 (1.111,04 g) din locuința sa;

- organele de miliție

au predat aceste bijuterii pârâtei B.N.R - Sucursala jud. Timiș, iar în

procesele verbale de ridicare au consemnat, nereal, că ar fi fost abandonate.

Pe parcursul

procesului, reclamanta și-a completat succesiv acțiunea (revendicând și alte

cantități de bijuterii din metale prețioase, ridicate tot abuziv de organele de

miliție) și a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a B.N.R.

Tribunalul Timiș,

secția civilă, prin Încheierea din 24 mai 2004, a introdus în cauză pe pârâta

B.N.R. (după ce în prealabil, la 5 decembrie 2003, îl scosese din cauză pe

pârâtul Statul Român, pentru lipsa calității procesuale pasive), iar apoi, prin

Sentința nr. 1434 din 22 noiembrie 2004, a admis în parte acțiunea, le-a

obligat pe pârâte să restituie reclamantei, în natură sau echivalent bănesc,

bunurile enumerate în inventarul nr. 7735000495/25 iulie 1977, în greutate de

100,35 g. și a respins celelalte pretenții.

S-a reținut că:

- potrivit Normelor

metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 190/2000, Ministerul Finanțelor Publice

nu are (în cauză) calitate procesuală pasivă;

- inventarele nr.

107/1988, nr. 100/1988, nr. 89/1988, nr. 61/1988, nr. 27/1988, nr. 15/1988, nr.

1378/1977, nr. 421/1972, nr. 1455/1978, nr. 765000656/1976, nr. 1120/1976, nr.

5/1990, nr. 2/1990 și nr. 390106/1987 nu conțin nicio referire la reclamantă,

ci doar mențiunea că bijuteriile predate sunt abandonate sau fără stăpân, iar

martorii audiați în cauză nu au fost în măsură să identifice aceste obiecte;

- în inventarele nr.

251090/1982, nr. 251088/1982, nr. 421/1972, nr. 1455/1978, nr. 27098/1976 și

nr. 11207/1976 s-a consemnat că bijuteriile predate au fost ridicate de la alte

persoane decât reclamanta, respectiv „M.F. (zisă L.) din Timișoara"

(primele două inventare) și S.P. (celelalte 4 inventare);

- reclamanta nu a

dovedit care dintre bijuteriile enumerate în inventarul nr. 7735000495/1977 ca

fiind ridicate de la ea și numita C.M., îi aparțin;

- inventarul nr.

7735000495/1977 este singurul act în care s-a consemnat predarea cantității de

100,35 g. bijuterii din aur ridicate de la reclamantă contrar prevederilor art.

6 din Decretul nr. 210/1960.

Curtea de Apel

Timișoara, secția civilă, prin Decizia nr. 1564 din 29 iunie 2005, a admis

apelul declarat de reclamantă și a schimbat parțial sentința, în sensul că a

admis în parte acțiunea și le-a obligat pe pârâte să restituie apelantei, în

natură sau echivalent bănesc, obiectele din aur menționate în inventarele nr.

1455/1978, nr. 7735000495/1977, nr. 390106/1987, nr. 5/1990, nr. 46272/1990,

nr. 2/1977, nr. 27/1988, nr. 34558/1988, nr. 28/1988, nr. 3711/1988, nr.

100/1988 și nr. 37403/1988.

Totodată, Curtea de

Apel a respins acțiunea în revendicarea obiectelor din aur enumerate în

inventarele nr. 251090/1982 și nr. 251088/1982, a luat act de revocarea

petitului referitor la bijuteriile evidențiate în inventarele nr. 421/1972 și

nr. 1120/1976 (restituite printr-o altă hotărâre pronunțată de Tribunalul

Timiș) și a menținut dispozițiile de respingere a pretențiilor de restituire a

bijuteriilor consemnate în inventarul nr. 250754/1987.

S-a reținut că:

- în mai multe

procese verbale și inventare nu apare numele reclamantei, ci mențiunea că

bijuteriile ar fi fost găsite în locuri publice pentru că în acest mod

obiectele de aur predate băncii erau considerate bunuri fără stăpân, care,

potrivit Decretului nr. 111/1950, deveneau proprietatea Statului;

- de câteva ori

reclamanta a predat miliției diverse cantități de aur pentru a obține punerea

în libertate a lui S.P., concubinul său, al cărui nume figura în actele de

confiscare;

- reclamanta nu a

făcut însă dovada că este aceeași persoană cu M.F. (zisă L.) din Timișoara și,

ca urmare a restituirii, într-o altă cauză, a bijuteriilor enumerate în două

inventare, și-a revocat petitul referitor la acest aspect.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin Decizia

nr. 7875 din 5 octombrie 2006, a admis recursul declarat de pârâta B.N.R. -

Sucursala Timiș (în nume propriu și ca reprezentantă a pârâtei B.N.R.) și a

casat precedenta hotărâre, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași

instanță.

S-a reținut că

instanța de apel și-a bazat soluția pe alt temei de drept decât cel invocat de

reclamantă, iar acest viciu le prejudiciază pe pârâte.

Curtea de Apel

Timișoara, secția civilă, prin Decizia nr. 129 din 21 mai 2008, a admis apelul

declarat de reclamantă, a schimbat sentința (în sensul admiterii în parte a

acțiunii și obligării pârâtelor la restituirea, către apelantă, în natură sau

echivalent bănesc, a obiectelor de aur consemnate în inventarele nr. 1455/1978,

nr. 390106/1987, nr. 5/1990, nr. 46272/1990, nr. 2/112098/1977, nr. 27/1988,

nr. 34558/1988, nr. 28/1988, nr. 37404/1988, nr. 77111/1988, nr. 100/1988 și

nr. 37401/1988), a luat act de renunțarea la judecată pentru bunurile cuprinse

în 3 inventare (nr. 7735000495/1977, nr. 251088/1982 și nr. 25090/1982) și a

menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

S-a reținut că:

- reclamanta a

precizat că își întemeiază pretențiile pe dispozițiile O.U.G. nr. 190/2000 și a

făcut dovada calității sale procesuale;

- organele de miliție

au ridicat de la reclamantă cantitatea totală de 9 kg. aur dar în actele de

preluare au consemnat, nereal, că este vorba despre bunuri abandonate, iar apoi

nu au respectat procedura stabilită prin Decretul nr. 111/1950;

- preluarea în aceste

condiții a bijuteriilor aflate în posesia reclamantei și concubinului său,

(persoane care, potrivit art. 1.909 C. civ., sunt prezumate a fi proprietari)

are caracter abuziv;

- pârâtele nu au

făcut dovada că preluarea bijuteriilor ar fi fost legitimă și nici a

respectării dispozițiilor procedurale referitoare la bunurile abandonate;

- procesele verbale

de confiscare și ridicare a bijuteriilor revendicate au fost distruse după

expirarea termenului de păstrare, astfel că reclamantei nu i se poate imputa

imposibilitatea producerii unor probe cu înscrisuri;

- împrejurarea că

bijuteriile revendicate în cauză au fost solicitate și de alte persoane este

irelevantă de vreme ce acele persoane nu au formulat cereri de intervenție.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin Decizia

nr. 7961 din 11 decembrie 2008, a admis recursul declarat de pârâta B.N.R -

Sucursala Timiș, a casat hotărârea Curții de Apel și a trimis cauza spre

rejudecare la aceeași instanță.

S-a reținut că pentru

stabilirea modului de preluare a bunurilor revendicate, bijuteriilor confiscate

și dreptului de proprietate al reclamantei, instanța de apel trebuia să

dispună, potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., administrarea probei cu

înscrisuri.

Curtea de Apel

Timișoara, secția civilă, prin Decizia nr. 254 din 9 noiembrie 2009, a admis

apelul declarat de reclamantă, a schimbat parțial sentința (în sensul admiterii

în parte a acțiunii și obligării pârâtelor la restituirea, către apelantă, în

natură sau prin echivalent bănesc, a obiectelor din aur prevăzute în

inventarele nr. 1455/1978, nr. 390106/1987, nr. 5/1990, nr. 46272/1990, nr.

2/119098/1977, nr. 27/1988, nr. 37404/1988, nr. 77111/1988, nr. 100/1988 și nr.

27401/1988), a luat act de renunțarea la judecată cu privire la bunurile

consemnate în trei inventare ( nr. 7735000495/1977, nr. 251088/1982 și nr.

251090/1982) și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

S-a reținut că:

- probatoriul

testimonial administrat în cauză, completat cu înscrisuri, dovedește atât

calitatea procesuală activă a reclamantei, cât și caracterul abuziv al

preluării bunurilor revendicate, prin inserarea în acte a unor împrejurări

nereale referitoare la pretinsa incidență a prevederilor Decretului nr. 111/1950,

care, oricum, nu au fost respectate;

- pârâții nu au

administrat nicio probă în sensul dovedirii legitimității preluării bunurilor

în discuție.

Pârâții B.N.R. -

Sucursala Timiș (în calitate de reprezentantă a B.N.R) și Ministerul Finanțelor

Publice (prin A.N.A.F.-D.G.F.P. Timiș) au declarat recurs, solicitând

modificarea ultimei hotărâri, în sensul admiterii excepțiilor privitoare la

lipsa calității procesuale active (invocată doar de prima recurentă) și lipsa

calității procesuale pasive (invocată de ambii recurenți).

În motivarea

recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta B.N.R -

Sucursala Timiș a susținut că:

- este doar

reprezentant al Statului Român, entitate care, potrivit art. 40 alin. (2) din

H.G. nr. 1344/2003, are calitate procesuală pasivă în litigiile de genul celui

dedus judecății;

- instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra acestei excepții (consemnată în partea introductivă a

hotărârii atacate) și nici nu a administrat proba cu înscrisuri pentru

stabilirea situației de fapt.

Recurentul Ministerul

Finanțelor Publice și-a întemeiat recursul tot pe art. 304 pct. 9 C proc. civ.,

susținând că, deși instanța de fond l-a scos din cauză, iar în apel reclamanta

a precizat că renunță la judecată împotriva sa, instanța de apel l-a menționat

în dispozitivul hotărârii atacate.

Critica pârâtei

B.N.R. - Sucursala Timiș, referitoare la lipsa calității sale procesuale pasive

este nefondată deoarece, în raport de obiectul litigiului (restituirea unor

bijuterii de aur confiscate abuziv de organele de miliție) și prevederile art.

40 alin. (2) din H.G. nr. 1344/2003, omisiunea mențiunii exprese că recurenta

nu ar fi pârâtă, ci reprezentant al Statului Român, este irelevantă.

Celelalte critici

formulate de aceeași recurentă presupun reanalizarea materialului probator și,

ca atare, nu se încadrează în niciunul din cazurile de nelegalitate prevăzute

limitativ de art. 304 C proc. civ.

Criticile

Ministerului Finanțelor Publice sunt fondate deoarece recurentul (care,

potrivit art. 40 alin. (2) din H.G. nr. 1344/2003, nici nu are calitate

procesuală pasivă în asemenea litigii) era scos din cauză de la 5 decembrie

2003, iar cu ocazia dezbaterii apelului reclamanta a precizat că în privința

acestei entități renunță la judecată.

Drept consecință,

conform art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâta B.N.R. - Sucursala Timiș, și va admite

recursul Ministerului Finanțelor Publice, modificând parțial hotărârea atacată,

în sensul că ia act de renunțarea la judecată față de acest pârât, admite

acțiunea numai în contradictoriu cu pârâta B.N.R. și obligă doar pe această

pârâtă la restituirea bunurilor, cu menținerea celorlalte dispoziții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta Banca Națională a României - Sucursala Timiș

împotriva Deciziei nr. 254 A din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara,

secția civilă.

Admite recursul

declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Timiș împotriva

aceleiași decizii.

Modifică în parte

decizia atacată în sensul că ia act de renunțarea reclamantei la judecată față

de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice; admite acțiunea în contradictoriu

numai cu pârâta Banca Națională a României și o obligă numai pe aceasta la

restituirea bunurilor.

Menține celelalte

dispoziții ale deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 octombrie 2010.

Procesat de GGC - DG