ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5609/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

9 iunie 2003 sub nr. 768 la Judecătoria Târgu Secuiesc, reclamantul G.G. a

chemat în judecată Statul Român prin M.F.P. și B.N.R. solicitând ca prin

hotărârea ce se va pronunța, pârâții să fie obligați să-i restituie în natură 3

monede din aur sau la contravaloarea acestora.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că familia sa a avut în proprietate 6 monezi din aur de o valoare

numismatică, din care 3 monezi i-au fost confiscate în anul 1974 și predate B.N.R.

conform adresei nr. 6/B/1974 emisă de Procuratura Județeană Covasna, iar

celelalte 3 monezi au fost confiscate de la fratele său G.K.(C.) în aceleași

condiții.

În drept, cererea a fost întemeiată

pe dispozițiile art. 34

1

din Legea nr. 216/2002.

Prin cererea înregistrată tot la 9

iunie 2003 sub nr. 769 la Judecătoria Târgu Secuiesc, reclamantul G.C.(K.) a

solicitat obligarea acelorași pârâți sa-i restituie în natură 2 monede din aur

și trei inele din aur sau contravaloarea lor la prețul de referință al B.N.R. la

data plății, de i-au fost confiscate în anul 1974 în mod ilegal.

Prin încheierea de ședință de la 8

octombrie 2003 cauza ce formează obiectul recursului nr. 769 a fost conexată la

dosarul nr. 768.

Prin sentința civilă nr. 724 din 10

decembrie 2003 Judecătoria Târgu Secuiesc a admis în parte acțiunea formulată

de reclamantul G.C. împotriva pârâtei B.N.R., pe care a obligat-o să-i

plătească acestuia contravaloarea monezilor și bijuteriilor cu conținut de 19,

21 grame aur fin, calculată la prețul practicat de B.N.R. la data plății.

A respins acțiunea față de Statul

Român prin Ministerul Finanțelor publice, pentru lipsa calității procesuale pasive

a acestuia.

A respins acțiunea formulată de

reclamantul G.G. împotriva ambilor pârâți.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut, în esență, că obiectele solicitate de reclamantul G.C.(K.) au

fost confiscate abuziv, fiind îndeplinite în speță cerințele art. 34

1

din O.U.G. nr. 190/2000 aprobată prin Legea nr. 261/2002, modificată și

completată prin O.G. nr. 24/2003, aprobată prin Legea nr. 362/2003, iar B.N.R. a

confirmat că aceste obiecte au fost depuse dar nu se mai regăsesc fizic.

Referitor la reclamantul G.G., s-a

reținut că acesta a înstrăinat cele 3 monede unor persoane fizice de la care,

la data vânzării, a obținut prețul pentru acestea, obiectele nefigurând predate

la B.N.R. pe numele său.

Prin decizia civilă nr. 333/Ap din

14 aprilie 2004, Curtea de Apel Brașov a respins ca nefondat apelul formulat de

B.N.R. împotriva sentinței primei instanțe.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

a declarat recurs B.N.R., susținând că în mod greșit a fost citată ca pârâtă în

nume propriu, deși în litigiile de revendicări de bunuri din metale prețioase

calitate procesuală pasivă are Statul Român, reprezentat de B.N.R.

Mai susține că întrucât confiscarea

bunurilor revendicate s-a dispus ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni la

Decretul nr. 210/1960, în mod nelegal s-a dispus obligarea sa la plata

contravalorii lor.

La termenul de judecată de la 24

iunie 2005 reprezentantul ministerului Public a invocat excepția necompetenței

materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului,

competența aparținând Tribunalului Covasna. Menționează că valoarea obiectului

litigiului este sub 1 miliard de lei. Conform art. 282

1

C. proc.

civ. nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în

litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard inclusiv, iar calea

de atac împotriva hotărârii judecătorești este recursul și nu apelul, ce se

soluționează de tribunal.

Conform art. 282

1

C.

proc. civ. ,,nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă

instanță în cererile introduse pe cale principală privind litigii al căror

obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv”.

Cum, în speță, valoarea cererii este

sub 1 miliard de lei, calea de atac împotriva hotărârii pronunțată de

judecătorie este recursul și nu apelul, a cărui judecare este de competența

Tribunalului Covasna, ca instanță superioară conform art. 299 alin. (3) C.

proc. civ., modificat prin Legea nr. 195 din 25 mai 2004, drept urmare, se va

admite recursul pârâtei, se va casa decizia Curții de Apel Brașov, secția

civilă, și se va trimite cererea la Tribunalul Covasna pentru judecarea

recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de B.N.R. împotriva

deciziei nr. 333/Ap din 10 aprilie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția civilă,

pe care o casează și trimite cauza la TRIBUNALUL COVASNA pentru judecarea

recursului.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 24 iunie 2005.