ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5579/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 29 august 2002 reclamanții S.M.,

S.D. și P.J., în contradictoriu cu Banca Națională a României, sucursala

județeană Buzău, și Ministerul Finanțelor Publice au solicitat ca prin

hotărârea ce se va pronunța pârâții să fie obligați a le restitui un număr de

57 monede din aur sau contravaloarea acestora la data efectuării plății.

În motivarea acțiunii reclamanții au

arătat, că sunt descendenții defunctului P.S., căruia, în mod abuziv i s-au

confiscat un număr de 57 monezi aur în baza sentinței penale nr. 1322 din 8

septembrie 1959 a fostului Tribunal Raional Buzău.

După un prim ciclu procesual, prin

sentința civilă nr. 21 din 5 ianuarie 2004 Judecătoria Buzău a admis excepția

invocată de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Buzău, precum și acțiunea

reclamanților și în consecință:

- a constatat lipsa calității

procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice;

- a obligat pe pârâta Banca

Națională a României, sucursala Buzău, să restituie reclamanților 57 monezi din

aur sau contravaloarea acestora la data efectuării plății.

În esență judecătoria a reținut că,

infracțiunea care a determinat confiscarea monedelor din aur constă în

nerespectarea obligației de cedare a acestora către stat și că, dispozițiile

legale respective contraveneau Constituției României în vigoare la data

adoptării și aplicării lor cât și Declarației Universale a Drepturilor Omului,

situație în care preluarea metalelor prețioase a fost abuzivă. A considerat că

sunt aplicabile prevederile art. 34

1

din Legea nr. 261 din 29

aprilie 2002 potrivit cărora „persoanele fizice și juridice ale căror obiecte

din metale prețioase de natura celor prevăzute la art. 3, au fost preluate

abuziv, cu încălcarea reglementărilor în vigoare, de după anul 1946 și până în

anul 1990, pot solicita restituirea acestora instanțelor de judecată, iar în

cazul în care nu se mai regăsesc fizic, pot solicita acordarea de despăgubiri”.

Apelul pârâtei Banca Națională a

României, sucursala Buzău, a fost admis de Curtea de Apel Ploiești prin decizia

civilă nr. 964 din 31 martie 2004, sentința civilă nr. 21 din 5 ianuarie 2004 a

Judecătoriei Buzău a fost schimbată în parte în sensul că s-a respins acțiunea

menținându-se restul dispozițiilor sentinței.

Pentru a pronunța decizia, curtea de

apel a reținut, că „preluarea monedelor de aur s-a făcut ca urmare a măsurii

confiscării dispusă prin sentința penală nr. 1322 din 8 septembrie 1959 a

fostului Tribunal Popular Raional Buzău, de condamnare a autorului

reclamanților P.S. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 5 și art.

14 din Legea nr. 284/1947 modificată prin Decretul nr. 209/1950. Fiind vorba de

o sentință penală rămasă definitivă, a motivat instanța, încălcarea

reglementărilor în vigoare nu poate fi dovedită decât tot printr-o sentință

penală care să consacre în mod expres această situație.

Reclamanții S.M. și S.D. au declarat

recurs împotriva deciziei pe care au criticat-o pentru netemeinicie și

nelegalitate arătând că actul normativ în baza căruia, autorul a fost

condamnat, contravenea Constituției și Declarației Universale a Drepturilor

Omului, întrucât suprima dreptul de proprietate al cetățeanului, în acest sens

pronunțându-se instanța supremă.

Au depus adresa nr. 5217/681 din 14

martie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție prin care li

s-a comunicat nepromovarea recursului în anulare și posibilitatea de a se

adresa instanței judecătorești potrivit art. 34 din Legea nr. 261/2002, pentru

restituirea obiectelor prețioase preluate abuziv, cu încălcarea reglementărilor

legale în vigoare.

Recursul este fondat.

Din actele aflate la dosar, rezultă

că prin sentința penală nr. 1322 din 8 septembrie 1959 a fostului Tribunal

Popular al Raionului Buzău, defunctul P.S., autorul reclamanților a fost

condamnat în baza art. 5 și art. 14 din Legea nr. 284/1947 pentru deținerea a

57 monezi de aur găsite la domiciliu cu ocazia percheziției, dispunându-se

confiscarea acestora în folosul Băncii Republicii Populare Române Legea nr.

284/1947 prevedea la art. 1 obligația persoanelor de a ceda către Banca

Națională a României metalele prețioase pe care le dețin, nerespectarea acestei

obligații constituind infracțiune pedepsită în condițiile art. 14 care

prevedeau și măsura confiscării valorilor necedate.

Dispozițiile legale menționate, erau

în contradicție cu Constituția din 1923 care la art. 15 și respectiv 17,

prevedea că „nici o lege nu poate înființa confiscarea averilor” și respectiv

că „proprietatea este garantată și nimeni nu poate fi expropriat decât pentru

cauză de utilitate publică” precum și cu Constituția din 1948 și Constituția

din 1952 care conțineau prevederi asemănătoare în acest sens.

Sunt de menționat și prevederile

art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului potrivit cu care „orice

persoană are dreptul la proprietate” și „nimeni nu va fi lipsit în mod arbitrar

de proprietatea sa”.

Raportat la prevederile

constituționale menționate, normele conținute în Legea nr. 284/1947 lipseau pe

cetățean de proprietatea sa în mod abuziv, altfel spus aduceau atingere

dreptului fundamental al cetățeanului, care era cel de proprietate.

Așa fiind, cele 57 monede de aur

confiscate de la autorul reclamanților au fost preluate de bancă în mod abuziv

cu încălcarea Legii fundamentale care este Constituția.

Art. 34 din Legea nr. 261/2002 pentru

aprobarea O.U.G. nr. 109/2000 privind regimul metalelor prețioase în România

prevede că persoanele fizice și juridice ale căror obiecte din metale prețioase

de natura celor prevăzute la art. 3 au fost preluate abuziv, cu încălcarea

reglementărilor în vigoare, de după anul 1946 și până în anul 1990, pot

solicita restituirea acestora instanțelor de judecată de la domiciliul

reclamantului, iar în cazul în care obiectele din metale prețioase preluate

abuziv nu se mai regăsesc fizic fiind topite sau valorificate, se vor acorda

despăgubiri în condițiile și limitele stabilite de normele de aplicare a O.U.G.

nr. 190/2000.

În speță, cele 57 monede se

încadrează în categoria obiectelor din metale prețioase de natura celor

prevăzute de art. 3, iar măsura confiscării este abuzivă.

Față de considerentele menționate,

recursul declarat de reclamanții S.D. și S.M. urmează să fie admis, decizia

pronunțate de curtea de apel urmează să fie casată și, pe cale de consecință

apelul pârâtei Banca Națională a României, sucursala Buzău să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții S.M. și S.D. împotriva deciziei nr. 964 din 31 martie 2004 a Curții

de Apel Ploiești, secția civilă, pe care o casează și respinge apelul Băncii

Naționale a României, sucursala Buzău.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2005.