ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 544/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La 16 septembrie 2002, reclamanta B.Z.A. a chemat în judecată pârâta

Banca Națională a României și ulterior pârâtul Ministerul Finanțelor Publice

pentru Statul Român, solicitând obligarea acestora la restituirea a 83 monede

din aur confiscate abuziv în 1968 sau la plata contravalorii lor, cu motivarea

că procesul penal pornit împotriva autoarei sale P.F. a încetat prin ordonanța

nr. 180 din 3 iulie 1968, dar s-a dispus confiscarea celor 83 monede aur în

baza Decretului nr. 210/1960.

Prin sentința civilă nr. 15617 din

11 decembrie 2003 Judecătoria Constanța a admis acțiunea reclamantei și a

obligat pârâții la plata contravalorii metalului prețios (aur) conținut în cele

83 monede aur, respectiv 563,71 gr., calculată la prețul practicat de Banca

Națională a României la data plății.

S-a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei Banca Națională a României.

Pârâții au fost obligați să

plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 6.000.000 lei.

S-a reținut în considerentele

sentinței că măsura confiscării monedelor este lipsită de temei legal,

preluarea lor a fost abuzivă, astfel sunt incidente prevederile art. 34

1

din O.U.G. nr. 190/2000 și reclamanta, în calitate de moștenitoare a numitei P.F.,

este îndreptățită a obține contravaloarea monedelor confiscate.

Apelul declarat de pârâtul

Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Constanța, a fost respins de

Curtea de Apel Constanța prin decizia civilă nr. 472/C din 10 mai 2004, ca

nefondat. S-a reținut că apelantul nu a invocat în cererea de apel nici un

motiv în susținerea apelului, iar în instanță nu s-a prezentat.

Împotriva deciziei a formulat recurs

Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Constanța.

În motivarea lui, recurentul arată

că în instanța de apel cauza s-a soluționat fără ca procedura de citare să fie

îndeplinită cu Ministerul Finanțelor Publice, fiind citată D.G.F.P. Constanța

care nu avea mandat expres de reprezentare, așadar decizia este lovită de

nulitate, iar în al doilea rând, deși s-a expediat și înregistrat la 18

februarie 2003 la Judecătoria Constanța întâmpinarea, instanța de fond nu a

răspuns apărărilor acolo arătate.

Recurentul invocă excepția lipsei

calității sale procesuale pasive, față de prevederile Legii nr. 261/2002 care

au abrogat dispozițiile art. 22 și art. 23 din O.U.G. nr. 190/2000 și în raport

de art. 39 și art. 40 din H.G. nr. 1344/2003.

Criticile formulate de recurent sunt

întemeiate, cu precizările ce se vor expune.

Întâmpinarea, la care recurentul

face referire ca fiind expediată și înregistrată la Judecătoria Constanța la 18

februarie 2003, nu se găsește în dosarul nr. 15842/2002 al instanței de fond și

încheierea de ședință din 20 februarie 2003, că nici următoarele, nu

consemnează depunerea acesteia la dosarul cauzei.

Cu privire la fondul litigiului, se

constată că este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a

recurentului.

Prevederile art. 22 și art. 23 din

O.U.G. nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase în România, potrivit

cărora despăgubirile pentru obiectele din metale prețioase preluate abuziv,

care nu se mai regăsesc fizic, sunt suportate de la bugetul de stat, prin

Ministerul Finanțelor, au fost abrogate prin Legea nr. 261 din 13 mai 2002.

Prin H.G. nr. 1344 din 18 noiembrie 2003

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr.

190/2000, cu modificările ulterioare, a fost reglementată în art. 39 și art. 40

modalitatea de acordare a despăgubirilor, prin plata lor de către Banca

Națională a României, care asigură și reprezentarea în instanță, urmând ca

ulterior sumele să se recupeze de la Ministerului Finanțelor Publice.

De altfel, prin adresa nr. 91 din 7

ianuarie 2005, Banca Națională a României, sucursala Constanța, a comunicat

instanței de recurs executarea dispozițiilor sentinței civile nr. 15617/2003.

Întemeiată este și critica formulată

de recurent privind citarea sa în instanța de apel prin direcția județeană,

căreia nu i-a dat delegație decât pentru promovarea apelului.

În consecință, recursul Ministerului

Finanțelor Publice se va admite, se va schimba în parte sentința, prin

admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de recurent și

se va respinge acțiunea introdusă de intimata reclamantă împotriva

recurentului, cu menținerea restului dispozițiilor sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

pârâtul

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P.

Constanța împotriva deciziei civile nr. 472/C din 10 mai 2004 a Curții de Apel

Constanța.

Modifică decizia, în sensul că

admite apelul Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, schimbă în

parte sentința civilă nr. 15617 din 11 decembrie 2003 a Judecătoriei Constanța,

admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acest recurent

și respinge acțiunea formulată de reclamanta B.Z.A. împotriva Ministerului

Finanțelor Publice.

Menține restul dispozițiilor

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie

2005.