ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2545/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 12

februarie 2003 pe rolul Judecătoriei Strehaia, reclamantul G.I. a chemat în

judecată Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și Banca Națională a

României, solicitând restituirea monezilor de aur și a altor bunuri confiscate

în mod abuziv de la tatăl său G.M. în anul 1960 sau contravaloarea lor.

Reclamantul a menționat că nu are

nici un proces-verbal de la data confiscării.

Judecătoria Strehaia, prin sentința

civilă nr. 1227 din 10 septembrie 2003 a admis în parte acțiunea, a obligat pe

pârâte să-i restituie 90 monede aur, în greutate de 504,10 gr.aur fin sau

contravaloarea acestora stabilită la data executării. S-a reținut în esență că

sunt îndeplinite cerințele Legii nr. 261/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 190/2000

privind regimul metalelor prețioase, reclamantul fiind îndreptățit la

restituirea în calitate de unic moștenitor al tatălui său de la care s-au

confiscat monedele în anul 1960.

Împotriva acestei sentințe

Ministerul Finanțelor Publice a declarat apel, susținând că în mod greșit nu

s-a cercetat proveniența licită a monedelor revendicate și modul, abuziv sau

nu, în care au fost preluate de stat.

Prin decizia civilă nr. 136 din 11

februarie 2004 Curtea de Apel Craiova a admis apelul pârâtului Ministerul Finanțelor,

pentru lipsa calității procesual pasive, în raport cu dispozițiile art. 40

alin. (2) din H.G. nr. 1344/2003.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs Banca Națională a României, care a invocat motivele de casare prevăzute

de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.. S-a susținut astfel că greșit nu a fost

citată la sediul său, ci s-a citat numai sucursala municipiului București,

astfel încât a fost lipsită de posibilitatea de a-și face apărări.

S-a mai susținut încălcarea art. 34

1

din Legea nr. 261/2002 și ale art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 190/2000,

republicată în anul 2004, întrucât s-a admis acțiunea fără a se verifica dacă

deținerea de către autorul reclamantului a monedelor confiscate era sau nu

legală, ținând seama de distincția dintre cele cu destinația de podoabă și cele

cu valoare circulatorie. In fine, s-a susținut încălcarea art. 39 alin. (1) din

H.G. nr. 1344/2003, sub aspectul obligării la restituirea în natură, deși

bunurile nu mai existau în natură.

Curtea din oficiu a pus în discuție

incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. cu privire la

încălcarea competenței altei instanțe.

Întrucât acest motiv prevalează față

de cele invocate de recurentă, va fi analizat cu prioritate și va fi admis, cu

consecința casării deciziei și a trimiterii cauzei la Tribunalul Mehedinți

pentru judecarea recursului împotriva sentinței Judecătoriei Strehaia, având în

vedere următoarele considerente.

Conform art. 282 alin. (1) C. proc.

civ., nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță

în cererile introduse pe cale principială privind (....) litigii al căror

obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv (...).

Anterior Legii nr. 195/2004,

valoarea prevăzută de textul menționat era de 200 milioane.

Cum în speță, potrivit înscrisului

de la fila 48 fond, valoarea era de 189.214.439,10 lei, rezultă că sentința de

fond nu era susceptibilă de a fi atacată cu apel, ci numai cu recurs.

Iar conform art. 2 pct. 3 C. proc.

civ. (în redactarea de la data pronunțării sentinței de fond) tribunalele

judecă ca instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor

pronunțate de judecătorii care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului.

Ca atare, în speță competența de

soluționare a recursului împotriva sentinței Judecătoriei Strehaia aparține

Tribunalului Mehedinți, căruia i se va trimite dosarul. Cu ocazia judecării, se

vor avea în vedere și criticile formulate de Banca Națională a României, ca

apărări.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de pârâta Banca

Națională a României împotriva deciziei nr. 136 din 11 februarie 2004 a Curții

de Apel Craiova, casează decizia și trimite cauza pentru rejudecarea recursului

Tribunalului Mehedinți.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2005.