ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 534/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 16 octombrie 2003, reclamantul A.N. a chemat în judecată pârâții Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor și Banca Națională a României, cerând obligarea lor la plata despăgubirilor constând în diferența corespunzătoare a contravalorii celor trei monede de aur în greutate de 26,99952 gr., preluate abuziv, pentru care i s-a plătit suma de 341,90 lei și s-a întocmit cu acea ocazie un borderou cu antetul băncii, fără număr de înregistrare. Probele administrate au confirmat susținerea reclamantului și în temeiul art. 39 alin. (2) din H.G. nr. 1344/2003 s-a admis acțiunea reclamantului prin sentința civilă nr. 620 din 11 decembrie 2003 a Judecătoriei Babadag, pârâta Banca Națională a României fiind obligată să plătească reclamantului „diferența de contravaloare a trei monede de aur în greutate de 26,99952 gr.

la prețul practicat de Banca Națională a României în ziua plății”. Instanța a constatat lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor față de dispozițiile Legii nr. 261/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 190/2000, care a abrogat prevederile art. 21 – 23 din ordonanță, și a dispus scoaterea din cauză a acestui pârât. Apelul declarat de pârâta Banca Națională a României împotriva sentinței a fost admis de Curtea de Apel Constanța prin decizia civilă nr. 448/C din 4 mai 2004, care a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea formulată de intimatul A.N. împotriva apelantei-pârâte Banca Națională a României. S-a reținut că intimatul-reclamant nu a făcut dovada preluării abuzive a monedelor, actul depus la dosar atestă vânzarea acestora, așadar acțiunea este nefondată.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, susținând că apelul formulat de intimata Banca Națională a României este tardiv și a predat monedele sub amenințarea autorităților din acea vreme, nu le-a vândut, cum greșit a reținut instanța de apel. Primul motiv de recurs invocat de reclamantul-recurent este întemeiat, ceea ce face inutilă examinarea celuilalt motiv expus în cererea de recurs. Din examinarea actelor dosarului nr. 919/2003 al Judecătoriei Babadag rezultă că hotărârea primei instanțe s-a comunicat intimatei Banca Națională a României la 19 ianuarie 2004 (fila 28), iar apelul s-a expediat aceleiași instanțe la 16 martie 2004 (fila 4 din dosarul 512/C/2004 al Curții de Apel Constanța), înregistrat la 17 martie 2004, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc.

civ. În consecință recursul reclamantului se va admite, decizia atacată urmează a se modifica, în sensul respingerii apelului formulat de Banca Națională a României, sucursala Constanța, împotriva sentinței civile nr. 620 din 11 decembrie 2003 a Judecătoriei Babadag, ca tardiv introdus, cu menținerea dispozițiilor acestei sentințe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul A.N. împotriva deciziei civile nr. 448/C din 4 mai 2004 a Curții de Apel Constanța, modifică decizia în sensul că respinge ca tardiv apelul declarat de Banca Națională a României, sucursala Constanța, împotriva sentinței nr. 620 din 11 decembrie 2003 a Judecătoriei Babadag, pe care o menține. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2005.