ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5577/2005

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3326 din 17

octombrie 2003 pronunțată de Judecătoria Târgoviște a fost admisă acțiunea

reclamantului D.V. împotriva pârâtelor Banca Națională a României, sucursala

Prahova, și Ministerul Finanțelor Publice, prin

D.G.F.P. Dâmbovița, dispunându-se

obligarea primei pârâte să restituie reclamantului moneda din aur, regăsită

fizic în tezaurul BNR, prevăzută în expertiza 29435–49 din 26 iunie 2000 în

greutate de 15,83 gr.

Prin aceeași sentință, cea de-a doua

pârâtă a fost obligată la plata către reclamant a sumei de 4.972.500 lei, cu

titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea unei monede de aur în

greutate de 13,275 gr, confiscată de la reclamant și neidentificată.

S-a reținut că cele două monede au

fost preluate și confiscate abuziv în temeiul Decretelor nr. 210/1960 și

respectiv nr. 244/1978, în condițiile în care nu a fost verificată eventuala

dobândire ilicită a acestor bunuri.

Apelul declarat de pârâta Ministerul

Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Dâmbovița împotriva acestei sentințe a fost

admis prin decizia civilă nr. 221 din 3 februarie 2004 pronunțată de Curtea de

Apel Ploiești; a fost schimbată în parte sentința și pe fond, a fost respinsă

acțiunea reclamantului împotriva acestei pârâte apelante. Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

Instanța de apel a reținut că nici o

dispoziție legală nu consacră obligația Ministerul Finanțelor Publice de a

plăti contravaloarea metalelor prețioase ce au fost predate în timpul regimului

anterior Statului Român, prin Banca Națională. În aceste condiții, pârâta nu

are legitimare procesuală pasivă, soluția fiind greșită în ceea ce o privește.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamantul D.V., susținând că în mod greșit instanța de apel a

modificat sentința de fond, în opinia sa Ministerul Finanțelor Publice având

calitate procesuală pasivă.

Cu ocazia dezbaterii recursului,

Înalta Curte a pus din oficiu în discuția părților competența de soluționare și

căile de atac incidente în cauză.

În raport de prevederile art. II din

Legea nr. 493/2004 și ținând seama de valoarea obiectului litigiului, Înalta

Curte va constata că în cauză recursul urmează să fie soluționat de către

instanța imediat superioară celei ce a rezolvat fondul, și anume Tribunalul

Dâmbovița.

Așa fiind, se va admite recursul

reclamantului, se va casa decizia curții de apel, și se va trimite cauza la

Tribunalul Dâmbovița pentru soluționarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2005.