ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2823/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 1 septembrie 2003,

reclamantul D.I. a chemat în judecată pârâții Ministerul de Interne, Banca

Națională a României, pentru a i se restitui metalele prețioase confiscate

ilegal în anul 1972, respectiv: monedă de aur de 7,95 grame, bijuterii în greutate

de 13,63 grame de aur și 3 bare de argint în greutate de 2011,50 grame.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că bunurile mai sus individualizate au fost confiscate ilegal și predate

Băncii Naționale a României, în al cărei tezaur se găsesc și în prezent,

intacte, astfel că se impune restituirea acestora.

Acțiunii reclamantului, pârâta Banca

Națională a României, sucursala Prahova, i-a opus întâmpinare prin care a

solicitat scoaterea lui din cauză a Ministerului de Interne și introducerea în

cauză a Ministerului Finanțelor Publice București.

Prin sentința civilă nr. 9001 din 26

noiembrie 2003, Judecătoria Ploiești a respins acțiunea în contradictoriu cu

pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Banca Națională a României, sucursala

Prahova.

A fost respinsă, ca fiind formulată

împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă aceeași acțiune față de

pârâtul Ministerul de Interne.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria

Ploiești a reținut că pârâtul Ministerul de Interne nu are legitimare procesuală

pasivă în cauză și a respins acțiunea în contradictoriu cu acesta, ca fiind

formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă și că

în anul 1972 reclamantul a fost cercetat penal pentru infracțiuni prevăzute de

Decretul nr. 210/1960.

Deși prin ordonanța din 13 ianuarie

1973, Procuratura Locală Ploiești a dispus încetarea urmăririi penale față de D.I.,

în dosarul nr. 2364/B/1972 măsura confirmării a fost menținută, întrucât

obiectele metalice prețioase preluate de stat erau rezultatul desfășurării unor

activități interzise de lege.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamantul D.I., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Prin decizia nr. 1096 din 8 aprilie

2004, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a menținut soluția instanței de

fond și a respins apelul declarat împotriva sentinței judecătoriei.

Decizia de apel a făcut obiectul

exercitării de către aceiași parte a recursului, criticile promovate în această

cale de atac vizând netemeinicia hotărârii.

Recursul urmează a fi admis pentru

motivul de ordine publică referitor la competența materială de soluționare a

cauzei.

Reclamantul a investit Judecătoria

Ploiești la data de 1 septembrie 2003 cu o acțiune având ca obiect restituirea

metalelor prețioase ce i-au fost confiscate acestuia de stat, predate Băncii

Naționale a României, sucursala Prahova, în al cărei tezaur bunurile solicitate

nu se regăsesc.

Prin adresa nr. 6137 din 20

noiembrie 2003, Banca Națională a României, sucursala județeană Prahova, (fila

47 dosar nr. 8946/2003) valoarea metalelor prețioase a fost stabilită la

aproximativ 14 milioane lei.

Normele ce reglementează competența

materială au caracter absolut fiind de ordine publică, astfel cum prevăd și

dispozițiile art. 306 C. proc. civ.

Astfel, în temeiul art. 306 alin. (2)

„motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de

recurs, care este obligată să se pună în dezbaterea părților”.

Potrivit art. 282

1

din

același cod „nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă

instanță în cererile introduse pe cale principială privind pensii de

întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 200 milioane lei

inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială acțiunile

posesorii, cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă,

luarea măsurilor asiguratorii, precum și în alte cazuri prevăzute de lege”.

În speță, în cazul dedus judecății,

calea de atac împotriva hotărârii instanței de fond este recursul, care se

soluționează conform art. 2 pct. 3 C. proc. civ. de către tribunal, respectiv

Tribunalul Prahova.

Potrivit textului procedural citat

mai sus, tribunalele judecă, ca instanțe de recurs, recursurile în cazurile

expres prevăzute de lege”.

În consecință, conform art. 304 pct.

3 același cod decizia nr. 1096 din 8 aprilie 2004 pronunțată de Curtea de Apel

Ploiești, secția civilă, este dată cu încălcarea normelor de competență

materială și va fi casată.

Înalta Curte de Casație și Justiție va

admite recursul reclamantului, va casa decizia Curții de Apel Ploiești și va

trimite cauza pentru rejudecarea recursului Tribunalului Prahova, în temeiul

art. 312 alin. (6) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursului declarat de reclamantul D.I. împotriva deciziei nr. 1096 din 8

aprilie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Trimite

cauza pentru rejudecare recursului la Tribunalul Prahova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2005.