ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4265/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4265/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra
conflictului negativ de competență
de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3580 din 27
aprilie 2004 a Judecătoriei Timișoara, a fost admisă acțiunea civilă formulată
și precizată de reclamantul S.R.D. în contradictoriu cu B.N.R., sucursala
București și Timișoara, fiind obligată aceasta la restituirea către reclamant a
cantității de 2172,17 gr. aur constituită din bijuteriile menționate la
poz.1-3, 5-7, 9-11, 14-16, 18, 18 bis, 19, 20, 23-25, 27-29, 31-34 din
procesul-verbal datat 23 august 1974 și inventarul datat 4 octombrie 1974
întocmit de Inspectoratul de Miliție Ilfov; au fost totodată obligate pârâtele
la plata contravalorii cantității de 584,6 gr. aur, calculată la cursul Băncii
Naționale a României din ziua plății reprezentând bijuteriile ce se regăsesc la
pozițiile 4, 12, 13, 7 bis, 8, 17, 17 bis, 21, 22, 26 și 30 din procesul verbal
și inventarul anterior menționate.
Prin aceeași hotărâre a fost
respinsă acțiunea formulată și precizată față de Ministerul Finanțelor Publice
pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia.
Împotriva hotărârii Judecătoriei
Timișoara a formulat apel B.N.R., sucursala Timiș, apelul fiind înregistrat pe
rolul Curții de Apel Timișoara.
Prin decizia civilă nr. 2869 din 16
decembrie 2004 Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a declinat competența
de soluționare a recursului declarat în cauză în favoarea Tribunalului Timiș.
La rândul său Tribunalul Timiș, prin
decizia civilă nr. 276/R din 10 martie 2005 a declinat competența soluționării
apelului în favoarea Curții de Apel Timișoara.
Ivindu-se conflict negativ de
competență între cele două instanțe, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția civilă, spre a se pronunța, în baza art. 22 alin. (3)
C. proc. civ., cu regulator de competență.
În speță, competența materială a
instanței, urmează a se stabili în funcție de calificarea juridică a căii de
atac incidentă, apel sau recurs, în litigiile patrimoniale având ca obiect al
acțiunii, evaluările în bani, care depășesc sau nu suma de 1 miliard de lei.
Împotriva sentinței primei instanțe,
B.N.R. a exercitat calea de atac a apelului la data de 17 august 2004, deși
obiectul acțiunii, evaluabil în bani, nu depășea suma de un miliard de lei.
Or, în aceste condiții, după data
intrării în vigoare a Legii nr. 195/2004, respectiv 29 mai 2004, cauzele al
căror obiect evaluabil în bani nu depășește suma de un miliard lei, pot fi
atacate numai cu recurs, iar potrivit aceleiași legi, instanța competentă să
judece recursul este instanța ierarhic superioară primei instanțe, în speță
Tribunalul Timiș.
În atare situație, instanța supremă
urmează să stabilească competența de soluționare a apelului în favoarea
Tribunalului Timiș, căruia îi trimite dosarul pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește competența de soluționare
a apelului declarat de B.N.R., sucursala Timiș, împotriva sentinței civile nr. 3580
din 27 aprilie 2004 a Judecătoriei Timișoara, în favoarea Tribunalului Timiș,
căruia îi trimite dosarul pentru continuarea judecății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2005.