ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1787/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul S.G. a chemat în judecată Statul Român, reprezentat prin Banca Națională a României și Ministerul de Finanțe, solicitând restituirea în temeiul Legii nr. 362/2003 a unui număr de 235 monede din aur, 1635 dolari SUA și 1200 franci elvețieni, bunuri evaluate la suma totală de 690.026.547 lei. Judecătoria Timișoara, prin sentința civilă 3013 din 6 aprilie 2004 a admis acțiunea, în cauză fiind declarate în termen apeluri de către pârâți. Sesizată cu soluționarea acestor căi de atac, Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr. 2418 din 26 octombrie 2004 s-a declarat necompetentă de a judeca această pricină invocând prevederile art. 282 1 și art. 299 alin. (3) C. proc.

civ., în raport cu care a atribuit această aptitudine jurisdicțională Tribunalului Timiș, în calitate de instanță actuală de recurs în litigiile patrimoniale cu valoare până la 1 miliard lei inclusiv. La rândul său, Tribunalul Timiș prin decizia civilă nr. 482/A din 10 decembrie a reținut cauza spre soluționare instanței sesizate inițial cu judecarea apelurilor în conformitate cu regula înscrisă în art. 725 alin. (4) C. proc. civ. potrivit căreia „hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate” în speță la momentul pronunțării sale sentința civilă nr. 3013/2004 era supusă controlului în termen la curtea de apel, în calitate de instanța de apel, această cale de atac fiind suprimată definitiv în litigiile patrimoniale cu valoare cuprinsă între 200 milioane lei și 1 miliard lei inclus, prin Legea nr. 195/2004 de aprobarea a O.U.G.

58/2003 care a intrat în vigoare la 26 mai 2004. Investită cu rezolvarea prezentului conflict negativ de competență, ivit în condițiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili în mod irevocabil competența de soluționare în favoarea Tribunalului Timiș pentru următoarele considerente: Regula cuprinsă în art. 725 alin. (4) C. proc. civ. este înlocuită în prezent în mod imperativ, dar temporar, cu aceea cuprinsă în art. II alin. (2) din Legea nr. 493/2004, privind aprobarea O.U.G. nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedură civilă, potrivit căreia căile de atac se judecă de instanțele competente potrivit legii noi.

Prin actele normative succesive arătate anterior, competența materială funcțională a curților de apel, în calitate de instanțe cu plenitudine de competență în materie de apel a fost restrânsă această cale de atac fiind suprimată definitiv în baza hotărârilor pronunțate în primă instanță în litigii al căror obiect are o valoare până la 1 miliard lei inclusiv, care rămân supuse doar controlului prin recurs la tribunal. Aceste modificări legislative de natură a asigura „liberul acces la justiție și apropierea cetățeanului de instanță” consacră principiul prevăzut în art. 2 pct. 2 și art. 3 pct. 2 C. proc. civ. potrivit căruia apelul se judecă de instanța imediat ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată.

Față de considerentele expuse, în speță, se va stabili competența de soluționare a apelurilor în favoarea Tribunalului Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește în favoarea Tribunalului Timiș competența de soluționare a apelului declarat de pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Banca Națională a României împotriva sentinței civile nr. 3013 din 6 aprilie 2004 a Judecătoriei Timișoara Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2005.