ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3199/2005

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș

la data de 16 mai 2003, reclamanta M.P. a solicitat ca pârâții Statul Român

prin Ministerul Finanțelor Publice și B.N.R. să fie obligați la restituirea

bunurilor confiscate abuziv constând în 6 monede de aur.

Prin sentința civilă nr. 1635 din 2 septembrie 2003,

Judecătoria Caransebeș a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantă

împotriva Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, B.N.R., sucursala

Timiș și B.N.R. A obligat pârâta B.N.R. să restituie reclamantei 6 monede a 20

Koroane maghiare din aur, cu toarte din aur cu efigia „Frantz Josef”, în

picioare, două emisia anului 1900 și celelalte emisia anilor 1893, 1892, 1901

și 1905, în greutate totală de 41,05 grame, iar în situația în care acestea nu

se mai regăsesc în materialitatea lor a obligat Ministerul Finanțelor Publice

să plătească reclamantei contravaloarea lor în lei la momentul executării

hotărârii judecătorești, conform prețului aurului practicat de B.N.R.

Competența soluționării apelului declarat de pârâta D.G.F.P.

Caraș Severin împotriva hotărârii instanței de fond a fost declinată de

Tribunalul Caraș Severin prin decizia civilă nr. 645 din 12 noiembrie 1993 în

favoarea Curții de Apel Timișoara, care prin decizia civilă nr. 13 din 20

ianuarie 2004 a respins apelul.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Caraș

Severin.

Recursul este inadmisibil, urmând a fi respins pentru

considerentele ce se vor expune în continuare.

Obiectul acțiunii, astfel cum a fost precizată de

reclamantă, îl reprezintă contravaloarea obiectelor de aur confiscate, în

greutate totală de 41,05 grame sau restituirea în natură a acestora.

În anul 2003, când a fost introdusă acțiunea, prețul

de referință al gramului de aur fin practicat de B.N.R. era de 375.351 lei,

astfel încât valoarea totală a aurului confiscat și deci a procesului este în

cuantum de 15.408.158,55 lei.

Potrivit art. 282

1

alin. (1), în forma

introdusă prin O.U.G. nr. 138/2000, anterior modificărilor aduse prin Legea nr.

195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă

instanță în cererile introduse pe cale principală privind obligații de plată a

unei sume de bani sau de predare a unui bun mobil, în valoare de până la 200

milioane lei.

Or, în speță, după cum s-a arătat, valoarea

litigiului este sub cuantumul de 200 milioane lei, astfel încât în mod eronat,

Curtea de Apel Timișoara a calificat calea de atac exercitată ca fiind apel, în

realitate, în raport de dispozițiile legale precizate, aceasta este recurs.

Față de cele de mai sus, se reține deci că hotărârea

instanței de fond este o hotărâre nesupusă apelului, motiv pentru care ne aflăm

în prezența unui veritabil „recurs la recurs”.

Pentru considerentele expuse, urmează a se respinge

recursul declarat de pârât ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Caraș

Severin împotriva deciziei civile nr. 13 din 20 ianuarie 2004 a Curții de Apel

Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 aprilie 2005.