ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2290/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 263 din 20

septembrie 2001, Tribunalul Militar București și-a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Militar Teritorial București, pe

motiv că valoarea prejudiciului depășește 2.000.000.000 lei.

Tribunalul Militar

Teritorial București, prin sentința nr. 228 din 14 decembrie 2001 a condamnat

pe:

- inculpatul frt. D.V.S.;

- inculpatul sold. N.D.;

- inculpatul civ. C.M.D.

la câte 4 (patru) ani

închisoare fiecare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută

de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 13 C.

pen.;

- și pe inculpatul sold. C.V.G.

la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat,

prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

Pe perioada indicată de art.

71 C. pen., a interzis drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

A menținut măsura arestării

preventive a inculpaților sold. C.V.G., frt. D.V.S. și civ. C.M.D., pe care a

prelungit-o cu 30 zile.

A dedus din pedepsele

aplicate inculpaților, timpul arestării preventive pentru inculpatul sold.

C.V.G. și frt. D.V.S. de la 9 mai 2001 la 14 decembrie 2001 și pentru

inculpatul civ. C.M.D. de la 15 mai 2001 la 14 decembrie 2001.

A admis în parte acțiunea

civilă exercitată de partea civilă SC C.P. SRL prin asociat C.I. și a obligat

în solidar pe inculpați să plătească acestei părți civile suma de 900.000.000

lei (nouă sute milioane lei), reprezentând despăgubiri civile plus dobânda

legală aferentă, până la data rămânerii definitive a hotărârii.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță a reținut, în esență, că inculpații au sustras mai multe

subansamble, obiecte și chiar instalații pentru prelucrarea laptelui de la

punctul de lucru situat în com. Popești-Leordeni, șos. Olteniței nr. 216, în

incinta SC A. SA (asociata cu SC C.P. SRL, cu sediul în București) unde

funcționa o fabrică de lapte, valoarea prejudiciului fiind evaluată la circa

900 milioane lei.

Prin decizia nr. 28 din 7

martie 2003 a Curții Militare de Apel au fost respinse, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpați și partea civilă împotriva sentinței nr. 228 din 14

decembrie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial București.

Curtea Supremă de Justiție,

prin decizia nr. 790 din 18 februarie 2003, a admis recursurile declarate de

inculpații sold. C.V.G., frt. D.V.S., sold. N.D. și partea civilă. A casat

decizia Curții Militare de Apel, sentința Tribunalului Militar Teritorial

București și a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Militar Teritorial

București.

Înalta Curte a dispus

efectuarea, de către Tribunalul Militar Teritorial București, a unei expertize

de stabilire a valorii prejudiciului suferit de partea civilă și a cerut

instanței de fond să stabilească participarea fiecărui inculpat la producerea

prejudiciului și, în raport de acest lucru, să fie obligat la acoperirea

prejudiciului. Pentru inculpatul civ. C.M.D. hotărârea a rămas definitivă.

Conform hotărârii instanței

supreme, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Militar Teritorial București

sub nr. 118 din 6 martie 2003.

Acest tribunal, prin

sentința nr. 156 din 29 octombrie 2003, în baza dispozițiilor art. 333 C. proc.

pen., a dispus restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi

penale. Soluția a fost infirmată prin decizia nr. 219 din 11 februarie 2003,

pronunțată de Curtea Militară de Apel în dosarul nr. 185/2003, în sensul că s-a

admis recursul declarat de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar

Teritorial București, a fost casată hotărârea atacată și trimisă cauza la

Tribunalul Militar Teritorial București pentru continuarea judecății.

Urmare acestui fapt,

Tribunalul Militar Teritorial București a procedat la rejudecarea cauzei în

fond, după casare.

În urma administrării

tuturor probelor, Tribunalul Militar Teritorial București, prin sentința nr.

188 din 22 noiembrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 118/2003, făcând aplicarea

art. 13 C. pen., a condamnat pe sold. C.V.G. la 4 ani închisoare, pentru

săvârșirea în formă continuată a infracțiunii de furt calificat, prevăzută de

art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., iar pe frt. D.V.S. și sold. N.D. i-a condamnat la

câte 3 ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat,

prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen.

În baza dispozițiilor art.

86

1

și art. 86

2

C. pen., pentru inculpatul C.V.G. s-a

dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de

încercare de 6 ani, calculat de la data rămânerii definitive a acestei

hotărâri, iar conform dispozițiilor art. 86

3

C. pen., a fost obligat

să se supună unor măsuri de supraveghere menționate în această sentință.

De asemenea, s-a atras

atenția inculpatului C.V.G. asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.,

cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Pentru inculpații frt.

(rez.) D.V.S. și sold. (rez.) N.D., s-a dispus în baza dispozițiilor art. 81 –

art. 82 C. pen., suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 5

ani, socotit de la data rămânerii definitive a acestei hotărâri.

Totodată, s-a atras atenția

inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea

suspendării executării pedepsei.

Prin sentința nr. 188 din 22

noiembrie 2004, Tribunalul Militar Teritorial București, în conformitate cu

dispozițiile art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ.,

în referire la art. 1003 C. civ., a admis în parte acțiunea civilă exercitată

în cauză de SC C.P. SRL, prin lichidator A.V.A.S. și i-a obligat pe inculpați

să plătească în solidar părții civile suma de 700.448.000 lei, reprezentând

despăgubiri civile, cu dobânda legală până la achitarea integrală a

prejudiciului.

În funcție de criteriul

oferit de expertul I.A., pentru împărțirea prejudiciului, inculpații au fost

obligați la acoperirea lui, după cum urmează:

- inculpații C.V.G. și N.D.

în solidar la suma de 191.031.273 lei (pentru fapta din 12 - 14 august 2000);

- inculpații C.V.G., C.M.D.

și D.V.S., în solidar pentru suma de 191.031.273 lei (pentru fapta din 25

august 2000) și

- inculpații C.V.G., C.M.D.

și N.D., în solidar la suma de 318.385.500 lei (pentru fapta de la sfârșitul

lunii august – începutul lunii septembrie 2000).

Curtea Militară de Apel,

prin decizia nr. 3 din 17 ianuarie 2005, a luat act de retragerea apelului

declarat de inculpatul N.D. împotriva sentinței nr. 188 din 22 noiembrie 2004

pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București și a respins, ca

nefondat, apelul declarat de partea civilă A.V.A.S. împotriva aceleiași

sentințe.

Împotriva

sus-menționatei decizii a declarat recurs partea civilă A.V.A.S., prin care a

solicitat casarea hotărârii instanței de apel, în sensul rejudecării cauzei în

apel și al obligării inculpaților la plata sumei de 121.393 dolari S.U.A.,

arătând că în vederea rambursării creditelor acordate de către bancă, debitorul

SC C.P. SRL a constituit în favoarea SC B. SA garanția mobiliară constând în

linia de industrializare a laptelui, conform contractului de gaj nr. 13/A/47/05.0398

și că A.V.A.S. a preluat de la SC B. SA prin contractul de cesiune de creanță

nr. 083187 din 21 iulie 1999 creanța asupra SC C.P. SRL.

În raport de această

situație, partea civilă a arătat că valoarea bunurilor în dolari S.U.A. la data

constituirii garanției este de 121.393 dolari S.U.A., reprezentând

contravaloarea celor 3 bunuri supuse gajului, respectiv pasteurizator tip ORAN,

sistem de răcire VIC și mașina de ambalat SCORPIO.

Recursul este nefondat.

Analizând decizia atacată

prin prisma motivului de recurs invocat, curtea reține că, ambele instanțe, în

rejudecare și-au însușit raportul de expertiză întocmit de expert contabil

I.A., dosar nr. 118/2003 al Tribunalului Militar Teritorial, în care se

precizează că valoarea totală a bunurilor sustrase de inculpați, stabilită prin

expertiza tehnică (valoare de circulație) este în limita sumei de 700.448.000

lei, reprezentând echivalentul în lei al sumei de 30.490,05 dolari S.U.A.

Astfel, atât instanța de

fond, cât și cea de control judiciar, au reținut pe baza plângerii formulată de

SC C.P. SRL, a declarațiilor date de reprezentanții acestei firme, C.I. și

C.A., a listei cu bunurile sustrase, că inculpații nu au sustras sistemul de

răcire ce făcea parte din instalația de industrializare a laptelui, fiindcă

acesta era la reparat la datele comiterii infracțiunilor și, astfel, în mod

greșit partea civilă A.V.A.S. solicită includerea în valoarea prejudiciului a

acestui sistem de răcire.

Ca atare, inculpații sunt

ținuți a achita despăgubiri în conformitate cu dispozițiile art. 14 și art. 346

C. proc. pen. și art. 998 C. civ.

Faptul că SC C.P. SRL a constituit în

favoarea SC B. SA o garanție mobiliară, conform unui contract de gaj și că

A.V.A.S. a preluat creanța printr-un contract de cesiune, nu are importanță decât

pentru stabilirea calității de parte civilă. Valoarea bunurilor sustrase nu

este obligatoriu a fi cea din contractul de gaj, respectiv de cesiune, ci ea se

stabilește prin probe, inclusiv pe baza expertizei.

Astfel, împrejurarea că

instalația de industrializare a laptelui, completă, are o anumită valoare, nu

poate conduce instanța „a priori” la ideea că acesta este cuantumul

despăgubirilor la care vor fi obligați inculpații, ca urmare a faptului că

aceasta ar fi valoarea prejudiciului suferit de partea civilă prin infracțiune,

atâta vreme cât s-a dovedit că au fost sustrase numai unele părți ale

instalației, stabilindu-se astfel, în mod corect valoarea reală a prejudiciului

suferit de partea civilă, astfel că, recursul acesteia sub aspectul cuantumului

despăgubirilor solicitate, apare ca nefondat.

Cât privește susținerea ca

inculpații să fie obligați la repararea prejudiciului în dolari, în mod corect

ambele instanțe au reținut că aceștia nu pot fi obligați la plata prejudiciului

în dolari, întrucât pe teritoriul României plățile se efectuează în lei, iar

valoarea despăgubirilor stabilită prin expertiză a fost determinată și prin

efectuarea parității leu/dolar.

Ca atare, după verificarea

cauzei și în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de partea civilă A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 3

din 17 ianuarie 2005 a Curții Militare de Apel, privind pe inculpații N.D.

Nicolae, C.V.G. și D.V.S.

Obligă pe recurenta parte

civilă la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul în sumă de câte

400.000 lei pentru apărarea din oficiu a intimaților inculpați N.D. Nicolae,

C.V.G. și D.V.S., se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 aprilie 2005.