ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2290/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 263 din 20 septembrie 2001, Tribunalul Militar București și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Militar Teritorial București, pe motiv că valoarea prejudiciului depășește 2.000.000.000 lei. Tribunalul Militar Teritorial București, prin sentința nr. 228 din 14 decembrie 2001 a condamnat pe: - inculpatul frt. D.V.S.; - inculpatul sold. N.D.; - inculpatul civ. C.M.D. la câte 4 (patru) ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.; - și pe inculpatul sold.

C.V.G. la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. Pe perioada indicată de art. 71 C. pen., a interzis drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. A menținut măsura arestării preventive a inculpaților sold. C.V.G., frt. D.V.S. și civ. C.M.D., pe care a prelungit-o cu 30 zile. A dedus din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive pentru inculpatul sold. C.V.G. și frt. D.V.S. de la 9 mai 2001 la 14 decembrie 2001 și pentru inculpatul civ. C.M.D. de la 15 mai 2001 la 14 decembrie 2001. A admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă SC C.P.

SRL prin asociat C.I. și a obligat în solidar pe inculpați să plătească acestei părți civile suma de 900.000.000 lei (nouă sute milioane lei), reprezentând despăgubiri civile plus dobânda legală aferentă, până la data rămânerii definitive a hotărârii. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că inculpații au sustras mai multe subansamble, obiecte și chiar instalații pentru prelucrarea laptelui de la punctul de lucru situat în com. Popești-Leordeni, șos. Olteniței nr. 216, în incinta SC A. SA (asociata cu SC C.P. SRL, cu sediul în București) unde funcționa o fabrică de lapte, valoarea prejudiciului fiind evaluată la circa 900 milioane lei. Prin decizia nr. 28 din 7 martie 2003 a Curții Militare de Apel au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați și partea civilă împotriva sentinței nr. 228 din 14 decembrie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial București.

Curtea Supremă de Justiție, prin decizia nr. 790 din 18 februarie 2003, a admis recursurile declarate de inculpații sold. C.V.G., frt. D.V.S., sold. N.D. și partea civilă. A casat decizia Curții Militare de Apel, sentința Tribunalului Militar Teritorial București și a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Militar Teritorial București. Înalta Curte a dispus efectuarea, de către Tribunalul Militar Teritorial București, a unei expertize de stabilire a valorii prejudiciului suferit de partea civilă și a cerut instanței de fond să stabilească participarea fiecărui inculpat la producerea prejudiciului și, în raport de acest lucru, să fie obligat la acoperirea prejudiciului. Pentru inculpatul civ.

C.M.D. hotărârea a rămas definitivă. Conform hotărârii instanței supreme, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Militar Teritorial București sub nr. 118 din 6 martie 2003. Acest tribunal, prin sentința nr. 156 din 29 octombrie 2003, în baza dispozițiilor art. 333 C. proc. pen., a dispus restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale. Soluția a fost infirmată prin decizia nr. 219 din 11 februarie 2003, pronunțată de Curtea Militară de Apel în dosarul nr. 185/2003, în sensul că s-a admis recursul declarat de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București, a fost casată hotărârea atacată și trimisă cauza la Tribunalul Militar Teritorial București pentru continuarea judecății.

Urmare acestui fapt, Tribunalul Militar Teritorial București a procedat la rejudecarea cauzei în fond, după casare. În urma administrării tuturor probelor, Tribunalul Militar Teritorial București, prin sentința nr. 188 din 22 noiembrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 118/2003, făcând aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat pe sold. C.V.G. la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea în formă continuată a infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar pe frt. D.V.S. și sold. N.D. i-a condamnat la câte 3 ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 86 1 și art. 86 2 C. pen., pentru inculpatul C.V.G. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani, calculat de la data rămânerii definitive a acestei hotărâri, iar conform dispozițiilor art. 86 3 C. pen., a fost obligat să se supună unor măsuri de supraveghere menționate în această sentință. De asemenea, s-a atras atenția inculpatului C.V.G. asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen., cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Pentru inculpații frt. (rez.) D.V.S. și sold. (rez.) N.D., s-a dispus în baza dispozițiilor art. 81 – art. 82 C. pen., suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, socotit de la data rămânerii definitive a acestei hotărâri.

Totodată, s-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei. Prin sentința nr. 188 din 22 noiembrie 2004, Tribunalul Militar Teritorial București, în conformitate cu dispozițiile art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., în referire la art. 1003 C. civ., a admis în parte acțiunea civilă exercitată în cauză de SC C.P. SRL, prin lichidator A.V.A.S. și i-a obligat pe inculpați să plătească în solidar părții civile suma de 700.448.000 lei, reprezentând despăgubiri civile, cu dobânda legală până la achitarea integrală a prejudiciului. În funcție de criteriul oferit de expertul I.A., pentru împărțirea prejudiciului, inculpații au fost obligați la acoperirea lui, după cum urmează: - inculpații C.V.G.

și N.D. în solidar la suma de 191.031.273 lei (pentru fapta din 12 - 14 august 2000); - inculpații C.V.G., C.M.D. și D.V.S., în solidar pentru suma de 191.031.273 lei (pentru fapta din 25 august 2000) și - inculpații C.V.G., C.M.D. și N.D., în solidar la suma de 318.385.500 lei (pentru fapta de la sfârșitul lunii august – începutul lunii septembrie 2000). Curtea Militară de Apel, prin decizia nr. 3 din 17 ianuarie 2005, a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul N.D. împotriva sentinței nr. 188 din 22 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București și a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă A.V.A.S. împotriva aceleiași sentințe.

Împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs partea civilă A.V.A.S., prin care a solicitat casarea hotărârii instanței de apel, în sensul rejudecării cauzei în apel și al obligării inculpaților la plata sumei de 121.393 dolari S.U.A., arătând că în vederea rambursării creditelor acordate de către bancă, debitorul SC C.P. SRL a constituit în favoarea SC B. SA garanția mobiliară constând în linia de industrializare a laptelui, conform contractului de gaj nr. 13/A/47/05.0398 și că A.V.A.S. a preluat de la SC B. SA prin contractul de cesiune de creanță nr. 083187 din 21 iulie 1999 creanța asupra SC C.P. SRL. În raport de această situație, partea civilă a arătat că valoarea bunurilor în dolari S.U.A.

la data constituirii garanției este de 121.393 dolari S.U.A., reprezentând contravaloarea celor 3 bunuri supuse gajului, respectiv pasteurizator tip ORAN, sistem de răcire VIC și mașina de ambalat SCORPIO. Recursul este nefondat. Analizând decizia atacată prin prisma motivului de recurs invocat, curtea reține că, ambele instanțe, în rejudecare și-au însușit raportul de expertiză întocmit de expert contabil I.A., dosar nr. 118/2003 al Tribunalului Militar Teritorial, în care se precizează că valoarea totală a bunurilor sustrase de inculpați, stabilită prin expertiza tehnică (valoare de circulație) este în limita sumei de 700.448.000 lei, reprezentând echivalentul în lei al sumei de 30.490,05 dolari S.U.A.

Astfel, atât instanța de fond, cât și cea de control judiciar, au reținut pe baza plângerii formulată de SC C.P. SRL, a declarațiilor date de reprezentanții acestei firme, C.I. și C.A., a listei cu bunurile sustrase, că inculpații nu au sustras sistemul de răcire ce făcea parte din instalația de industrializare a laptelui, fiindcă acesta era la reparat la datele comiterii infracțiunilor și, astfel, în mod greșit partea civilă A.V.A.S. solicită includerea în valoarea prejudiciului a acestui sistem de răcire. Ca atare, inculpații sunt ținuți a achita despăgubiri în conformitate cu dispozițiile art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. Faptul că SC C.P. SRL a constituit în favoarea SC B. SA o garanție mobiliară, conform unui contract de gaj și că A.V.A.S.

a preluat creanța printr-un contract de cesiune, nu are importanță decât pentru stabilirea calității de parte civilă. Valoarea bunurilor sustrase nu este obligatoriu a fi cea din contractul de gaj, respectiv de cesiune, ci ea se stabilește prin probe, inclusiv pe baza expertizei. Astfel, împrejurarea că instalația de industrializare a laptelui, completă, are o anumită valoare, nu poate conduce instanța „a priori” la ideea că acesta este cuantumul despăgubirilor la care vor fi obligați inculpații, ca urmare a faptului că aceasta ar fi valoarea prejudiciului suferit de partea civilă prin infracțiune, atâta vreme cât s-a dovedit că au fost sustrase numai unele părți ale instalației, stabilindu-se astfel, în mod corect valoarea reală a prejudiciului suferit de partea civilă, astfel că, recursul acesteia sub aspectul cuantumului despăgubirilor solicitate, apare ca nefondat.

Cât privește susținerea ca inculpații să fie obligați la repararea prejudiciului în dolari, în mod corect ambele instanțe au reținut că aceștia nu pot fi obligați la plata prejudiciului în dolari, întrucât pe teritoriul României plățile se efectuează în lei, iar valoarea despăgubirilor stabilită prin expertiză a fost determinată și prin efectuarea parității leu/dolar. Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 3 din 17 ianuarie 2005 a Curții Militare de Apel, privind pe inculpații N.D. Nicolae, C.V.G. și D.V.S. Obligă pe recurenta parte civilă la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul în sumă de câte 400.000 lei pentru apărarea din oficiu a intimaților inculpați N.D. Nicolae, C.V.G. și D.V.S., se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 aprilie 2005.