ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 790/2003

R  O  M    N  I  A

La

31 ianuarie 2003 s-au luat în examinare recursurile declarate de partea civilă

SC „C.P.” și inculpații N.D.N., C.V.G. și D.V.S. împotriva deciziei nr.28 din 7

martie 2002  a Curții Militare de Apel.

Dezbaterile

au fost consemnate în încheiarea cu data de 31 ianuarie 2003, iar pronunțarea

deciziei s-a amânat la 18 februarie 2003.

C

U  R  T  E  A

Asupra

recursurilor de față;

In

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul

Militar Teritorial București, prin sentința penală nr.228 din 14 decembrie

2001, a condamnat pe inculpații:

-

sold. C.V.G. la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt

calificat prevăzută de art.208 – 209 alin.1 lit.a și i cu aplicarea art.41

alin.2 și art.13 din Codul penal;

-

frt

. D.V.S.

, C.M.D. și  sold.

N.D.N. la câte 4 ani închisoare fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de furt

calificat, prevăzută  de  art.208-209 alin.1 lit.a și  i cu aplicarea art.13

din Codul penal.

A

făcut aplicarea art.71 și 64 Cod penal și a menținut starea de arest a

inculpaților C.V.G., D.V.S. și C.M.D., deducând timpul arestării preventive de

la 9 mai 2001 pentru primii doi și de la 15 mai 2001, la zi, pentru ultimul.

A

fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de SC „C.P.” prin asociat C.I.

și au fost obligați inculpații, în solidar, la 900.000.000 lei, plus dobânda

legală, către această parte civilă.

S-a

reținut că, în perioada august-septembrie 2000, inculpații au sustras, prin

efracție, de la SC „C.P.”  mai multe instalații folosite pentru prelucrarea

laptelui și le-au valorificat prin vânzare la centrul de colectare materiale

neferoase din comuna Popești-Leordeni, unde nu au fost întocmite acte privind

cantitatea de materiale predate.

Astfel,

inculpații C.V.G., C.M.D. și D.V.S. au pătruns în data de 25/26 august 2000,

prin escaladarea unei ferestre, în unitate și au încărcat 3 saci cu obiecte din

inox și aluminiu pe care le-au valorificat apoi la centrul de colectare cu suma

de 900.000 lei, bani împărțiți între cei 3 inculpați.

Inculpații

C.V.G. și N.D.N., fiind în permisie în perioada 12 – 14 august 2000, au pătruns

în incinta societății și a sustras 3 saci cu obiecte din inox pe care le-au

valorificat cu suma de 700.000 lei, împărțind banii.

Tot

așa, inculpatul C.V.G. a sustras singur o instalație de ambalat pungi cu lapte

pe care a valorificat-o cu suma de 120.000 lei.

Același

inculpat, împreună cu D.V.S. și N.D.N.  au sustras în același mod mai mulți

saci cu obiecte metalice pe care le-au valorificat, obținând suma de 1.000.000

lei.

Apelurile

declarate de partea civilă SC „C.P.” și inculpați împotriva menționatei

sentințe au fost respinse ca nefondate de Curtea Militară de Apel, prin decizia

nr.28 din 7 martie 2001.

S-a

motivat că prima instanță a reținut corect situația de fapt și vinovăția

inculpaților, cărora le-a aplicat pedepse just individualizate, iar latura

civilă a fost bine soluționată.

Impotriva

acestei decizii au declarat recurs partea civilă SC „”C.P.” și inculpați N.D.N.,

C.V.G. și D.V.S.

Partea

civilă SC „C.P.” a solicitat să fie admis recursul său,  iar inculpații să fie

obligați la acoperirea întregului prejudiciu cauzat, respectiv 81.700.000

dolari SUA.

Inculpatul

N.D.N. a cerut să fie obligat numai la acoperirea prejudiciului cauzat prin

fapta sa iar, în subsidiar, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre

rejudecare în vederea stabilirii corecte a prejudiciului produs  prin

infracțiune.

Inculpații

C.V.G. și D.V.S. au cerut să le fie deduse pedepsele aplicate și să se dispună

suspendarea candiționată a executării acestora.

Recursurile declarate în cauză sunt întemeiate conform celor  ce

urmează.

Potrivit art.14 alin.3 lit.b din Codul de procedură penală,

repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile:...lit.b – „prin

plata unei despăgubiri bănești, în măsura în care repararea în natură nu este

cu putință”.

Partea vătămată SC „C.P.” – prin administratorul său C.I. – a

solicitat obligarea inculpaților la acoperirea prejudiciului cauzat prin

sustragerea echipamentului de prelucrare a laptelui, constituindu-se parte

civilă cu suma de 2.377.470.000 lei, în condițiile prevăzute de art.15 alin.2

Cod procedură penală (fila 219 dosar fond). Cu ocazia constituirii de parte

civilă, administratorul societății a invocat un raport de expertiză (depus la

dosar, împreună  cu facturile de achiziționare a echipamentului, încă din

timpul urmăririi penale, filele 44-65), care stabilea valoarea bunurilor furate

atât în dolari SUA cât și în lei la nivelul anului 1997 (utilajele fiind

achiziționate în anul 1996). Cu aceiași ocazie, partea civilă a declarat că

înțelege să expertizeze bunurile respective – în sensul de a se stabili

valoarea lor – depunând la dosar (fila 221) o notă cu valoarea fiecărui

subansamblu în dolari SUA (conform expertizei efectuate în anul 1997), suma

totală fiind de 81.700 USD, respectiv 2.377.470.000 lei. Constatând că valoarea

prejudiciului depășește suma de două miliarde lei, Tribunalul Militar București

a declinat competența de judecare a cauzei în favoarea Tribunalului Militar

Teritorial, instanță care nu și-a manifestat rolul activ, în sensul art.4 Cod

procedură penală, și nu a pus în discuție efectuarea unei expertize tehnice de

stabilire a valorii prejudiciului suferit de partea civilă. Totodată, ignorând

actele depuse de partea civilă, a stabilit valoarea prejudiciului la nivelul

sumei de 900.000.000 lei, motivând greșit  „că nu s-a făcut dovada prețului la

care ar putea fi achiziționate bunurile sustrase, la data soluționării cauzei”.

Mai mult, instanța de fond a obligat pe inculpați să plătească,

în solidar, părții civile această sumă de bani fără să încerce să stabilească

participarea fiecărui inculpat la producerea prejudiciului, având în vedere că

au fost comise 4 fapte succesive de furt, inculpatul C.V.G. participând la

toate aceste fapte, inculpatul D.V.S.  la două dintre ele, iar inculpații N.D.N.

și C.M.D. la câte o singură faptă.

Validând această sentință prin respingerea apelurilor declarate

de partea civilă și inculpați, Curtea Militară de Apel a pronunțat la rândul

său, o hotărâre netemeinică și nelegală ce este supusă casării, cazurile fiind

cele prevăzute de art.385

9

alin.1 pct.10 și 17

1

Cod

procedură penală.

In consecință, recursurile declarate în cauză sunt întemeiate

astfel că vor fi admise cu consecința casării hotărârilor pronunțate și a

trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în sensul celor mai sus-arătate.

Va fi menținută starea de arest a inculpaților C.V.G. și D.V.S.

Onorariile avocaților din oficiu se vor plăti din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite

recursurile declarate de inculpații N.D.N., C.V.G., D.V.S. și partea civilă SC

„C.P.”,  împotriva deciziei nr.28 din 7 martie 2002 a Curții Militare de Apel.

Casează

decizia atacată și sentința nr.228 din 14 decembrie 2001 a Tribunalului Militar

Teritorial București.

Trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul Militar Teritorial

București.

Menține

starea de arest a inculpaților C.V.G. și D.V.S.

Onorariile

de avocat, în sumă de câte 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a

inculpaților se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 18 februarie 2003.