ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6556/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

1698 din 20 februarie 2001 reclamanta SC I.I.H. SA București a chemat în

judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice pentru ca acesta să

fie obligat la plata sumei de 12.058.864.602 lei despăgubiri civile.

În motivarea cererii reclamanta a

arătat că suma solicitată reprezintă prejudiciul cauzat ca urmare a

tergiversării cercetărilor pe o perioadă de 6 ani în dosarul nr. 01145/2001

aflat la Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Prin ordonanța din 11 aprilie 2001,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmăririi

penale împotriva inculpaților care au produs o pagubă reclamantei în cuantumul

solicitat prin săvârșirea infracțiunilor pedepsite de art. 215, art. 249 alin. (2)

și art. 248 C. pen.

Prin sentința civilă nr. 457 din 2

aprilie 2002, Tribunalul București, secția a III – a civilă, s-a admis excepția

inadmisibilității cererii invocată de către pârât și s-a dispus respingerea

cererii ca inadmisibilă.

Instanța a reținut că cererea

reclamantei a fost întemeiată pe prevederile art. 505, art. 506 și art. 507 C.

proc. pen. și că pentru a se putea formula o asemenea cerere în condițiile

textelor precizate trebuie ca persoana să fi fost condamnată definitiv, iar

ulterior în urma rejudecării cauzei să se fi stabilit prin hotărâre definitivă

că nu a săvârșit fapta imputată, ori că aceasta nu există sau că persoana

împotriva căreia s-a luat măsura preventivă a fost scoasă de sub urmărire

penală sau achitată.

Reclamanta, persoană juridică, nu a

fost cercetată penal și calitatea de subiect activ o are doar persoana fizică,

parte civilă în cauza penală.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta care prin decizia civilă nr. 340 din 24 septembrie

2002 a Curții de Apel București, secția a IV – a civilă, a fost respins, ca

nefondat, confirmând ca legală sentința instanței de fond.

În contra deciziei menționate a

declarat recurs SC I.I.H. SA București criticând-o pentru nelegalitate și

reținând, în esență, că instanțele în mod eronat au admis excepția de

inadmisibilitate a acțiunii solicitată de Ministerul Finanțelor Publice cu

privire la aplicabilitatea art. 506 și art. 507 C. proc. pen.

A mai menționat că față de

conținutul textului, în acțiunea principală s-a încadrat greșit articolul de

lege, deoarece autorul și semnatarul acțiunii nu are pregătire juridică iar

instanțele erau obligate să încadreze cererea în articolul de lege

corespunzător textului și să judece pe fond cauza.

Recursul este nefondat pentru

motivele care se vor arăta în continuare.

În mod corect instanțele de fond și

de apel au reținut că cererea dedusă judecății în raport cu dispozițiile art.

504 și urm. C. proc. pen. este inadmisibilă în raport de condițiile textului.

Pentru a se putea formula o atare

cerere în justiție, trebuie îndeplinită condiția textului, respectiv să existe

o persoană care să fi fost condamnată definitiv și ulterior, în urma

rejudecării cauzei, să se fi stabilit prin hotărâre definitivă că nu a săvârșit

fapta imputată, ori că acea faptă nu există.

Repararea pagubei presupune ca

persoana să fi fost cercetată penal pentru săvârșirea unei infracțiuni, sau s-a

dispus scoaterea de sub urmărire penală sau s-a dispus achitarea, ori fapta nu

există.

Reclamanta, persoană juridică, nu a

fost cercetată penal, a avut calitatea de parte vătămată, respectiv de parte

civilă în respectiva cauză penală.

În speță, textele art. 504 și urm. C.

proc. pen. sunt inaplicabile, iar cererea având un asemenea temei juridic este

inadmisibilă.

În consecință, recursul declarat

urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de SC I.I.H. SA București împotriva deciziei nr. 340 din 24 septembrie

2002 a Curții de Apel București, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2004.