ÎCCJ, decizie (scj.ro #82559)

Despăgubiri.

Cererea societății comerciale fondată pe art. 505 – 507 C. pr. pen.

Cuprins

pe materii

: Drept civil. Obligații. Obligații izvorând din cauzare

de prejudicii. Răspunderea statului pentru erori judiciare.  Cererea unei

societăți comerciale, parte civilă, în cauza penală. Inadmisibilitate.

Index

alfabetic. Drept civil.

-

Despăgubiri. (Cererea societății comerciale, pretins vetămate

prin tergiversarea procesului penal).

-

Eroare judiciară.

-

Răspunderea statului. (art. 505-507 C. pr. pen.)

C. pr. pen. : art. 505-507

Persoana îndreptățită a solicita despăgubiri, în temeiul art. 505-507

C.pr.pen., este persoana fizică privată de libertate sau a cărei libertate a

fost restrânsă, fiind învinuită eronat de săvârșirea unei infracțiuni, iar nu

și societatea comercială  ce susține că a fost păgubită prin

tergiversarea  cauzei penale în care s-a constituit parte civilă.

Î.C.C.J.,

secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 6556 din 24 noiembrie

2004.

Prin cererea înregistrată sub nr. 1698 din 20 februarie 2001,

reclamanta SC „Investar Internațional Holding” SA București a chemat în

judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice pentru ca acesta să

fie obligat la plata sumei de 12.058.864.602 lei despăgubiri civile.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că suma solicitată

reprezintă prejudiciul cauzat ca urmare a tergiversării cercetărilor pe o

perioadă de 6 ani în dosarul nr. 01145/2001 al Parchetului de pe lângă

Tribunalul București., în care, prin ordonanța din 11 aprilie 2001, s-a dispus

neînceperea urmăririi penale împotriva inculpaților care au produs o pagubă, în

cuantumul solicitat, prin săvârșirea infracțiunilor pedepsite de art. 215, ale

art. 249 alin. 2 și ale art. 248 Cod penal.

Prin sentința civilă nr. 457 din 2 aprilie 2002, Tribunalul

București, secția a III a civilă s-a admis excepția inadmisibilității cererii,

invocată de către pârât și s-a dispus respingerea cererii ca inadmisibilă.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 340 din

24 septembrie 2002 a  respins, ca nefondat, apelul reclamantei.

S-a reținut că cererea reclamantei a fost întemeiată pe

prevederile art. 505 – 506 – 507 Cod procedură penală și că pentru a se putea

formula o asemenea cerere în condițiile textelor precizate trebuie ca persoana

să fi fost condamnată definitiv, iar ulterior în urma rejudecării cauzei să se

fi stabilit prin hotărâre definitivă că nu a săvârșit fapta imputată, ori că

aceasta nu există sau că persoana împotriva căreia s-a luat măsura preventivă a

fost scoasă de sub urmărire penală sau achitată.

Reclamanta, persoană juridică, nu a fost cercetată penal și

calitatea de subiect activ o are doar persoana fizică, inculpat în cauza penală.

În contra deciziei menționate a declarat recurs reclamanta

susținând, în esență, că instanțele în mod eronat au admis excepția de

inadmisibilitate a acțiunii, cu privire la aplicabilitatea art. 506 și 507 Cod

proc. penală.

Recursul este nefondat.

În mod corect instanțele de fond și de apel au reținut că

cererea dedusă judecății în raport cu dispozițiile art. 504 și urm. Cod

procedură penală este inadmisibilă în raport de condițiile textului.

Pentru a se putea formula o atare cerere în justiție, trebuie

îndeplinită condiția textului, respectiv să existe o persoană care să fi fost

condamnată definitiv și ulterior, în urma rejudecării cauzei, să se fi stabilit

prin hotărâre definitivă că nu a săvârșit fapta imputată, ori că acea faptă nu

există.

De asemenea, repararea pagubei este posibilă când persoana a

fost cercetată penal pentru săvârșirea unei infracțiuni, dar s-a dispus

scoaterea de sub urmărire.

Or, reclamanta, persoană juridică, a avut calitatea de parte

vătămată, respectiv de parte civilă în respectiva cauză penală, astfel că

textele art. 504 și urm. Cod proc. penală sunt inaplicabile, iar cererea având

un asemenea temei juridic este inadmisibilă.

În consecință, recursul a fost respins ca nefondat.