ÎCCJ, decizie (scj.ro #82559)

Despăgubiri. Cererea societății comerciale fondată pe art. 505 – 507 C. pr. pen. Cuprins pe materii : Drept civil. Obligații. Obligații izvorând din cauzare de prejudicii. Răspunderea statului pentru erori judiciare. Cererea unei societăți comerciale, parte civilă, în cauza penală. Inadmisibilitate. Index alfabetic. Drept civil. - Despăgubiri. (Cererea societății comerciale, pretins vetămate prin tergiversarea procesului penal). - Eroare judiciară. - Răspunderea statului. (art. 505-507 C. pr. pen.) C. pr. pen. : art. 505-507 Persoana îndreptățită a solicita despăgubiri, în temeiul art. 505-507 C.pr.pen., este persoana fizică privată de libertate sau a cărei libertate a fost restrânsă, fiind învinuită eronat de săvârșirea unei infracțiuni, iar nu și societatea comercială ce susține că a fost păgubită prin tergiversarea cauzei penale în care s-a constituit parte civilă.

Î.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 6556 din 24 noiembrie 2004. Prin cererea înregistrată sub nr. 1698 din 20 februarie 2001, reclamanta SC „Investar Internațional Holding” SA București a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice pentru ca acesta să fie obligat la plata sumei de 12.058.864.602 lei despăgubiri civile. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că suma solicitată reprezintă prejudiciul cauzat ca urmare a tergiversării cercetărilor pe o perioadă de 6 ani în dosarul nr. 01145/2001 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București., în care, prin ordonanța din 11 aprilie 2001, s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva inculpaților care au produs o pagubă, în cuantumul solicitat, prin săvârșirea infracțiunilor pedepsite de art. 215, ale art. 249 alin. 2 și ale art. 248 Cod penal.

Prin sentința civilă nr. 457 din 2 aprilie 2002, Tribunalul București, secția a III a civilă s-a admis excepția inadmisibilității cererii, invocată de către pârât și s-a dispus respingerea cererii ca inadmisibilă. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 340 din 24 septembrie 2002 a respins, ca nefondat, apelul reclamantei. S-a reținut că cererea reclamantei a fost întemeiată pe prevederile art. 505 – 506 – 507 Cod procedură penală și că pentru a se putea formula o asemenea cerere în condițiile textelor precizate trebuie ca persoana să fi fost condamnată definitiv, iar ulterior în urma rejudecării cauzei să se fi stabilit prin hotărâre definitivă că nu a săvârșit fapta imputată, ori că aceasta nu există sau că persoana împotriva căreia s-a luat măsura preventivă a fost scoasă de sub urmărire penală sau achitată.

Reclamanta, persoană juridică, nu a fost cercetată penal și calitatea de subiect activ o are doar persoana fizică, inculpat în cauza penală. În contra deciziei menționate a declarat recurs reclamanta susținând, în esență, că instanțele în mod eronat au admis excepția de inadmisibilitate a acțiunii, cu privire la aplicabilitatea art. 506 și 507 Cod proc. penală. Recursul este nefondat. În mod corect instanțele de fond și de apel au reținut că cererea dedusă judecății în raport cu dispozițiile art. 504 și urm. Cod procedură penală este inadmisibilă în raport de condițiile textului. Pentru a se putea formula o atare cerere în justiție, trebuie îndeplinită condiția textului, respectiv să existe o persoană care să fi fost condamnată definitiv și ulterior, în urma rejudecării cauzei, să se fi stabilit prin hotărâre definitivă că nu a săvârșit fapta imputată, ori că acea faptă nu există.

De asemenea, repararea pagubei este posibilă când persoana a fost cercetată penal pentru săvârșirea unei infracțiuni, dar s-a dispus scoaterea de sub urmărire. Or, reclamanta, persoană juridică, a avut calitatea de parte vătămată, respectiv de parte civilă în respectiva cauză penală, astfel că textele art. 504 și urm. Cod proc. penală sunt inaplicabile, iar cererea având un asemenea temei juridic este inadmisibilă. În consecință, recursul a fost respins ca nefondat.