ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.05.2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4373/2005

HOTĂRÂRE
25.05.2005
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4373/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3458 din 2

decembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Rădăuți s-a admis cererea executorului

judecătoresc M.C. din circumscripția Judecătoriei Rădăuți în contradictoriu cu

creditorii M.V., U.I., cu debitorul A.V. și terțul poprit Primăria comunei

Grămești, județul Suceava și s-a validat poprirea înființată prin ordonanța nr.

113 din 21 aprilie 2003 asupra ⅓ din veniturile pe care debitorul le

primește de la terțul poprit până la concurența sumei de 23.120.000 lei cu

titlu de daune morale, cheltuieli de executare și taxe de timbru.

În pronunțarea acestei hotărâri,

instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 874/2002 pronunțată de

Judecătoria Rădăuți, rămasă definitivă, debitorul A.V. a fost obligat să

plătească creditorilor M.V. și U.I. câte 10.000.000 lei cu titlu de daune

morale.

Prin ordonanța nr. 113 din 21

aprilie 2003 a fost înființată poprirea asupra sumelor pe care debitorul le

încasează de la terțul poprit Primăria comunei Grămești, unde debitorul

exercită funcția de primar.

Cum terțul poprit nu și-a îndeplinit

obligația prevăzută de art. 456 C. proc. civ. de a consemna sumele pe care le

datorează debitorul, prima instanță a admis cererea și a validat poprirea

înființată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apelul debitorul A.V.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia

nr. 1186 din 29 aprilie 2004 a respins ca nefondat apelul debitorului.

Instanța de apel a reținut că prin

sentința penală ce constituie titlu executoriu, a fost obligat debitorul A.V.,

ca persoană fizică, să plătească daune morale creditorilor și nu are relevanță

juridică împrejurarea că terțul poprit este instituția primarului comunei

Grămești (ordonator principal de credit) reprezentată tot de A.V. care în

această ultimă calitate trebuia să execute obligația prevăzută de art. 456 C.

proc. civ.

A fost înlăturată apărarea

apelantului în sensul că nu se putea valida poprirea deoarece sentința penală

ce constituia titlu executoriu a fost atacată cu o cerere de revizuire cu

motivarea că această cerere a fost respinsă prin sentința penală nr. 47 din 14

ianuarie 2004 a Judecătoriei Rădăuți, rămasă definitivă prin decizia nr. 261

din 19 martie 2004 a Tribunalului Suceava, secția penală.

În termenul prevăzut de lege,

debitorul A.V. a declarat recurs împotriva acestei ultime decizii invocând

motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul susține în esență că

decizia instanței de apel s-a dat cu încălcarea și aplicarea greșită a legii

întrucât nu s-a ținut cont că sentința penală nr. 874/2002 a Judecătoriei

Rădăuți, ce constituie titlu executoriu, a fost atacată pe calea revizuirii,

admisă în principiu, litigiu ce se află în curs de judecată.

Recursul declarat este nefondat.

Potrivit art. 378 C. proc. civ. „Pe

când o hotărâre definitivă se află în curs de a se rejudeca în contestație sau

în urma cererii de revizuire, ea are încă puterea lucrului judecat până ce se

va înlocui printr-o altă hotărâre”.

În cauza de față, cererea de

revizuire a sentinței penale nr. 874/2002 a Judecătoriei Rădăuți a fost

respinsă prin sentința penală nr. 47 din 14 ianuarie 2004 a aceleiași instanțe,

iar recursul declarat de debitorul A.V. a fost respins prin decizia penală nr. 261

din 19 martie 2004 pronunțată de Tribunalul Suceava.

Ca urmare, titlul executoriu,

sentința penală nr. 874/2002 a Judecătoriei Rădăuți este în puterea lucrului

judecat și în mod legal a fost validată poprirea la cererea

intimaților-creditori.

Față de cele ce preced, Curtea

consideră legală decizia pronunțată de instanța de apel și în baza art. 312

alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul debitorului A.V.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de debitorul A.V. împotriva deciziei civile nr. 1186 din 29 aprilie

2004 a Curții de Apel Suceava, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-06-03
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1720/2009
nr. 42, deschizând calea restituirii sumelor în cuantum de 6.846.529,81 lei RON, necuvenit încasate de Primăria Municipiului Suceava în aplicarea dispozițiilor art. 117 C. proc. fisc. Recurenta a solicitat „admiterea recursului, desființare
ÎCCJ 2023-02-03
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 559/2023
Completului de 5 judecători." Din examinarea logico-juridică a textului de lege sus citat, rezultă fără putință de tăgadă că recursul este admisibil doar împotriva hotărârii prin care s-a soluționat o cerere de revizuire întemeiată pe dispo
ÎCCJ 2010-06-30
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4084/2010
Asupra recursului civil de față: Analizând actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin sentința nr. 223 din 4 iunie 2002, Tribunalul Suceava, secția civilă, a respins ca nefondată contestația formulată de reclamanții J.N. și J.
ÎCCJ 2003-04-17
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1633/2003
La data de 17 aprilie 2002 s-a luat în examinare recursul declarat de pârâții R.V.și R.A.împotriva deciziei civile nr.43 din 16 octombrie 2001 a Curții de Apel Suceava, Secția civilă. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de
ÎCCJ 2006-11-15
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3607/2006
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 24 februarie 2005, debitoarea SC F. SA Suceava a formulat contestație la executarea silită începută de creditoarea S.N.C.F.R. – R. Galați, în dosarul e
Sursă