ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1720/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1720/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la Tribunalul Suceava la data de 26 septembrie 2006 sub nr. 2787/86,

reclamanta SC T. SA Suceava a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta

Primăria Suceava, instanța să pronunțe o hotărâre, prin care, „observând

nulitatea procesului-verbal nr. 108787 din 9 iulie 2001, să constate nulitatea

titlurilor executorii nr. 324/2001, 325/2001, 887/2002, 888/2002, 1387/2002 și

42/2003 și, deopotrivă, să dispună obligarea Primăriei Municipiului Suceava la

restituirea sumei de 55.703.602.694 lei, reprezentând plată nedatorată

efectuată prin O.P. nr. 459 din 18 februarie 2004 cu titlu de contravaloare

impozit pe clădiri, dobânzi și penalități de întârziere.

Tribunalul Suceava, prin sentința

nr. 4133 din data de 6 decembrie 2006, a respins cererea având ca obiect

contestație la executare.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia

nr. 66 din data de 28 iunie 2007, a admis apelul declarat de reclamanta SC T.

SA, împotriva menționatei sentințe, pe care a desființat-o și a trimis cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Tribunalul Suceava, în rejudecare,

prin sentința nr. 3068 din data de 2 noiembrie 2007, a admis excepția

inadmisibilității formulării cererii, invocată de pârâtă și a respins, ca

inadmisibilă, acțiunea având ca obiect constatare nulitate act.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia

nr. 125 din data de 29 septembrie 2008, a respins, ca nefondat, apelul declarat

de reclamanta SC T. SA, împotriva sentinței Tribunalului Suceava nr. 3068 din

data de 2 noiembrie 2007.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut, în esență, că acțiunea a fost în mod corect respinsă ca

inadmisibilă, întrucât instanțele judecătorești se pronunțaseră irevocabil

asupra titlurilor executorii ce fac obiectul acțiunii de față și, deopotrivă,

că, potrivit O.G. nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare, în

vigoare la data emiterii titlurilor executorii nr. 324/2001, 325/2001, 887/2002

și 888/2002 și în temeiul art. 169 C. proc. fisc., împotriva oricărui act de

executare cei interesați pot face contestație la executare.

Împotriva deciziei pronunțată în

apel a formulat recurs reclamanta SC T. SA, invocând motivele de nelegalitate

prevăzute de pct. 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ.

Recurenta a arătat, în esență, că

procesul-verbal nr. 108787/2001 ce constituie titlu de creanță nu a fost anulat

prin sentința nr. 2868/2003 rămasă irevocabilă.

Recurenta a mai arătat că acțiunea

în constatarea nulității titlurilor executorii a fost promovată în termenul

general de prescripție, soluțiile date într-o altă procedură nefiind, așadar,

relevante, întrucât titlul de creanță nu era încă desființat.

Recurenta a arătat de asemenea, că

nulitatea titlului de creanță sus -menționat atrage desființarea titlurilor

executorii nr. 324, nr. 325, nr. 887, nr. 888, nr. 1387 și nr. 42, deschizând

calea restituirii sumelor în cuantum de 6.846.529,81 lei RON, necuvenit

încasate de Primăria Municipiului Suceava în aplicarea dispozițiilor art. 117 C.

proc. fisc.

Recurenta a solicitat „admiterea

recursului, desființarea deciziei atacate, casarea sentinței Tribunalului

Suceava nr. 3068/2008 și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și

precizată în apel” (fila 2 dosar recurs).

Recursul este fondat.

- Procesul-verbal nr. 108787 din

data de 9 iulie 2001 întocmit de pârâtă stabilea în sarcina reclamantei

obligația de plată a sumei de 26.129.228.873 lei, cu titlu de impozit pe

clădiri aferent perioadei 1999 – 2001, dobânzi și majorări de întârziere;

- În dosarul nr. 1092/2003,

Judecătoria Suceava prin sentința nr. 2868 din data de 1 octombrie 2003 a admis

acțiunea formulată de reclamanta SC T. SA, în contradictoriu cu pârâtul

Municipiul Suceava și a anulat dispoziția Primarului Municipiului Suceava nr. 111419

din data de 23 iulie 2001 prin care a fost respinsă contestația introdusă

împotriva procesului-verbal nr. 108787 din 9 iulie 2001, hotărâre rămasă

irevocabilă prin decizia Tribunalului Suceava nr. 723 din 9 noiembrie 2004 prin

care a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de pârâta Primăria

Municipiului Suceava, astfel că, fiind anulată numai dispoziția Primarului nu

și titlul de creanță, nu putea fi constatată nulitatea titlurilor executorii,

procesul-verbal în baza căruia fuseseră emise titlurile executorii nefiind

desființat;

- În dosarul Tribunalului Suceava

nr. 2787/86/2006, reclamanta SC T. SA a solicitat ca, în contradictoriu cu

pârâta Primăria Municipiului Suceava, instanța să pronunțe o hotărâre prin

care, „observând nulitatea titlului de creanță”, să constate nulitatea

titlurilor executorii emise în baza acestuia și să oblige pârâta la restituirea

sumei de 55.703.602.694 lei reprezentând plată efectuată, dar nedatorată cu

titlu de contravaloare impozit pe clădiri aferent perioadei 1999 – 2001,

dobânzi și penalități de întârziere;

- Tribunalul Suceava prin sentința

nr. 4133 din data de 6 decembrie 2006 a respins cererea având ca obiect

„contestație la executare”, instanța reținând, în esență, că nu a fost dispusă

desființarea titlurilor executorii contestate, fiind anulată numai dispoziția

Primarului nr. 111419 din 23 iulie 2001 prin sentința Judecătoriei Suceava nr. 2868

din 1 octombrie 2003;

- Curtea de Apel Suceava prin

decizia nr. 66 din data de 28 iunie 2007 a admis apelul formulat de reclamanta SC

T. SA, împotriva sentinței Tribunalului Suceava nr. 4133 din 6 decembrie 2006,

a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe, instanța de apel reținând, în esență, că prima instanță, învestită să

soluționeze o acțiune în constatarea nulității titlurilor executorii, s-a

pronunțat asupra unui alt obiect, neanalizând nici excepția inadmisibilității

acțiunii invocată de partea potrivnică prin întâmpinare și neintrând nici în

cercetarea fondului cauzei;

- În rejudecare, Tribunalul Suceava

prin sentința nr. 3068 din data de 2 noiembrie 2007 a admis excepția

inadmisibilității formulării cererii, invocată de pârâtă și a respins acțiunea

având ca obiect „constatare nulitate act”, ca inadmisibilă, instanța reținând,

în esență, că, împotriva titlurilor executorii a căror nulitate s-a solicitat,

reclamanta a formulat contestație la executare care a fost anterior respinsă,

ca nefondată, prin sentința Judecătoriei Suceava nr. 1517/2005, rămasă

irevocabilă prin decizia Tribunalului Suceava nr. 660/2002;

- Curtea de Apel Suceava prin

decizia nr. 125 din data de 29 septembrie 2008 a respins, ca nefondat, apelul

declarat de reclamantă, împotriva sentinței Tribunalului Suceava nr. 3068 din 2

noiembrie 2007, instanța de apel reținând, în esență, că împotriva oricărui act

de executare cei interesați pot face contestație la executare, în cauza de

față, contestația formulată fiind respinsă anterior prin sentința Judecătoriei

Suceava nr. 1517/2005, irevocabilă prin decizia Tribunalului Suceava nr. 660/2005,

„așadar, cele două instanțe de judecată au analizat legalitatea și

valabilitatea titlurilor executorii emise de către intimată, executarea silită

fiind de altfel finalizată, astfel încât cererea de față a SC T. SA privind

reanalizarea legalității și valabilității acelorași titluri executorii,

survenită după cinci ani, apare ca inadmisibilă, așa cum corect a reținut și

instanța de fond” și, de asemenea, că prin sentința Judecătoriei Suceava nr. 2868

din 1 octombrie 2003 a fost anulată numai dispoziția Primarului Municipiului

Suceava nr. 111419 din 23 iulie 2001, nu și procesul-verbal ce reprezenta

titlul de creanță, așa încât, nu se poate constata nulitatea titlurilor

executorii, nefiind desființat titlul de creanță în baza căruia au fost emise

titlurile executorii.

Așa fiind, este de subliniat faptul

că reclamanta SC T. SA a solicitat ca instanța de judecată să pronunțe o

hotărâre prin care să constate nulitatea unor titluri executorii, pornind de la

„observarea nulității titlului de creanță”, respectiv, a procesului-verbal nr. 108787

din data de 9 iulie 2001 și, deopotrivă, să oblige pârâta Primăria Municipiului

Suceava la restituirea sumei plătită, însă, nedatorată, cu titlu de

contravaloare impozit pe clădiri aferent perioadei 1999 – 2001, dobânzi și

penalități de întârziere.

Așadar, reclamanta a cerut ca,

instanța, apreciind nulitatea actului prin care pârâta a individualizat creanța

fiscală, să constate nulitatea înscrisurilor întocmite de către pârâtă în

virtutea cărora creanța stabilită și consemnată în sus-menționatul proces-verbal

se putea pune în executare pe cale silită.

Prin întâmpinarea formulată de către

pârâtă (filele 49 – 52 dosar Tribunalul Suceava nr. 2787/86/2005), aceasta a

invocat excepția inadmisibilității acțiunii având în vedere că reclamanta a

formulat contestație la executare împotriva acelorași titluri executorii,

soluționată irevocabil prin respingerea sa, instanța constatând valabilitatea

și rămânerea în vigoare a titlurilor executorii a căror executare a fost

contestată.

Recurenta-reclamantă a formulat recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Suceava nr. 125 din data de 29 septembrie

2008, pronunțată în dosarul nr. 6023/86/2007 care a menținut soluția dată de

către Tribunalul Suceava prin sentința nr. 3068 din 2 noiembrie 2007, ambele

instanțe reținând, în esență, că reclamanta „a atacat titlurile executorii

menționate în petitul acțiunii cu contestație la executare, conform O.G. nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, în vigoare la data emiterii titlurilor,

de asemenea, conform legislației ulterioare, inclusiv Codului de procedură

fiscală (art. 169), iar, prin sentința Judecătoriei Suceava nr. 1517/2005,

irevocabilă prin decizia Tribunalului Suceava nr. 660/2005, contestația la

executare a fost respinsă, instanțele analizând, deci, legalitatea și

valabilitatea titlurilor executorii, executarea silită fiind finalizată, astfel

încât, cererea de față a SC T. SA privind reanalizarea legalității și

valabilității acelorași titluri executorii, survenită după cinci ani, apărând

ca inadmisibilă; totodată, susținerea reclamantei SC T. SA conform căreia

titlurile de executare sunt nule, motivată de faptul că titlul de creanță a

fost desființat, nu poate fi primită, fiind nereală, întrucât prin sentința

Judecătoriei Suceava nr. 2868 din 1 octombrie 2003 a fost anulată doar

Dispoziția Primarului Municipiului Suceava nr. 111419 din data de 23 iulie

2001, așa cum a solicitat reclamanta, nu și procesul-verbal”, (fila 17 dosar

Curtea de Apel Suceava nr. 6023/86/2007).

Potrivit art. 111 C. proc. civ.,

„partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau

neexistenței unui drept; cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere

realizarea dreptului”.

Dispozițiile evocatului text legal

sunt derogatorii de la dreptul comun care prin art. 109 C. proc. civ. consacră

cererea în realizare, statuând asupra caracterului subsidiar al acțiunii în

constatare în raport cu acțiunea în realizare.

Interpretarea prevederilor art. 111 C.

proc. civ. conduc la teza conform căreia reclamantul nu poate evita acțiunea în

realizare de drept comun prin formularea unei acțiuni în constatare,

reclamantul neavând latitudinea alegerii acțiunii introductive decât în

parametrii determinați prin lege, pe cale de consecință, în prezenta pricină,

rezultă, indubitabil, intenția reclamantei de a cere însăși realizarea

dreptului, scopul material urmărit constituind sintagma ce desemnează criteriul

esențial de delimitare a cererilor în constatare de cererile în realizarea

dreptului.

Prin intermediul acțiunii în

realizare, în speța de față reclamanta tinde la desființarea titlului de

creanță și a titlurilor executorii privite ca acte juridice, așadar, reclamanta

are ca țel însăși schimbarea situației juridice, aspect ce nu se regăsește

într-o acțiune în constatare. De asemenea, reclamanta într-un litigiu în

realizare solicită instanței obligarea pârâtului la executarea unei obligații,

în prezenta pricină aceasta constând în restituirea contravalorii impozitului,

dobânzilor și penalităților de întârziere. Față de cele de mai sus se impune a

face precizarea că instanța nu poate transforma, din oficiu, acțiunea în

constatare în acțiune în realizarea dreptului, însă, obligația instanței într-o

atare situație cum este și cea din prezenta pricină în care reclamanta nu a

abordat calea acțiunii în realizare, constă în motivarea temeinică, consecință

a verificării atente a admisibilității acțiunii în constatare, a soluției

adoptate, deopotrivă, cu indicarea acțiunii în realizare admisibile în concret,

obligație pe care, în rejudecare, prima instanță și, în continuare, instanța de

apel, au ignorat-o cu desăvârșire.

Cele două instanțe nu au examinat,

cum ar fi avut obligația, nulitatea absolută, ce se cerea a fi cercetată,

asupra titlului de creanță și asupra titlurilor executorii, ca sancțiune

aplicată acestor acte juridice, întrucât s-a considerat a fi fost încheiate cu

încălcarea normelor legale imperative.

Practic, din cercetarea hotărârilor

pronunțate în rejudecare, se constată neconcordanța dintre dezvoltarea

considerentelor acestora și dispozitivul lor, consecință a neînțelegerii

obiectului real al acțiunii și a clasificării acesteia în funcție de scopul

procesual urmărit de către reclamantă.

Ambele instanțe, determinând greșit

natura juridică a acțiunii, printr-o interpretare simplistă și exclusiv

literală a conținutului acesteia, au produs grave inadvertențe în stabilirea

corectei situații în speță și nici nu au motivat în drept soluția dată prin

combaterea temeiurilor invocate de către reclamantă, strict incidente

„întoarcerii executării”, neavând nicio relevanță asupra acțiunii propriu-zise

de constatare a nulității deja menționatelor acte juridice, respectiv,

dispozițiile art. 404

1

- art. 404

3

C. proc. civ. la care

a făcut trimitere reclamanta în cererea introductivă.

Este de observat, totodată, că, în

rejudecare, ambele instanțe au nesocotit și ansamblul mijloacelor de realizare

a dreptului, fie sub forma contestației la executare, fie a acțiunii în

realizare de drept comun.

Este necesar de subliniat faptul că

ambele instanțe, în rejudecare, au omis completamente a se pronunța în raport

cu faptul că dreptul și pretențiile reclamantei nu puteau fi ocrotite pe calea

procesuală aleasă, aspect dedus din dispozițiile art. 111 C. proc. civ.

Instanțele inferioare au ignorat

însăși esența sus-menționatului articol de lege care constă în aceea că o

acțiune în constatare apare ca admisibilă când constată existența/inexistența

unui raport juridic și nu a unui fapt și cu condiția expresă ca partea să nu

aibă deschisă calea acțiunii în realizarea dreptului.

În fine, este necesar de relevat că,

în rejudecare, prima instanță a respins acțiunea având ca obiect „constatare

nulitate act”, ca inadmisibilă, soluție menținută și în calea devolutivă de

atac a apelului, însă, în lipsa socotirii eficienței dispozițiilor art. 111 C.

proc. civ. care consacră, în adevăr, inadmisibilitatea acțiunii în constatare

câtă vreme se poate cere realizarea dreptului.

Așa fiind, cum ambele instanțe au

interpretat greșit actul juridic dedus judecății și au dat soluții fără temei

legal, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., urmează să

admită recursul formulat în cauză, să caseze ambele hotărâri și să trimită

cauza spre rejudecare primei instanțe.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC

T. SA Suceava, împotriva deciziei Curții de Apel Suceava nr. 125 din 29

septembrie 2008, casează decizia atacată și sentința Tribunalului Suceava nr. 3068

din 2 noiembrie 2007 și trimite cauza Tribunalului Suceava spre rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 iunie 2009.