ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1720/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Suceava la data de 26 septembrie 2006 sub nr. 2787/86, reclamanta SC T. SA Suceava a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta Primăria Suceava, instanța să pronunțe o hotărâre, prin care, „observând nulitatea procesului-verbal nr. 108787 din 9 iulie 2001, să constate nulitatea titlurilor executorii nr. 324/2001, 325/2001, 887/2002, 888/2002, 1387/2002 și 42/2003 și, deopotrivă, să dispună obligarea Primăriei Municipiului Suceava la restituirea sumei de 55.703.602.694 lei, reprezentând plată nedatorată efectuată prin O.P. nr. 459 din 18 februarie 2004 cu titlu de contravaloare impozit pe clădiri, dobânzi și penalități de întârziere.

Tribunalul Suceava, prin sentința nr. 4133 din data de 6 decembrie 2006, a respins cererea având ca obiect contestație la executare. Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 66 din data de 28 iunie 2007, a admis apelul declarat de reclamanta SC T. SA, împotriva menționatei sentințe, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Tribunalul Suceava, în rejudecare, prin sentința nr. 3068 din data de 2 noiembrie 2007, a admis excepția inadmisibilității formulării cererii, invocată de pârâtă și a respins, ca inadmisibilă, acțiunea având ca obiect constatare nulitate act.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 125 din data de 29 septembrie 2008, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC T. SA, împotriva sentinței Tribunalului Suceava nr. 3068 din data de 2 noiembrie 2007. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că acțiunea a fost în mod corect respinsă ca inadmisibilă, întrucât instanțele judecătorești se pronunțaseră irevocabil asupra titlurilor executorii ce fac obiectul acțiunii de față și, deopotrivă, că, potrivit O.G. nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare, în vigoare la data emiterii titlurilor executorii nr. 324/2001, 325/2001, 887/2002 și 888/2002 și în temeiul art. 169 C. proc. fisc., împotriva oricărui act de executare cei interesați pot face contestație la executare.

Împotriva deciziei pronunțată în apel a formulat recurs reclamanta SC T. SA, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ. Recurenta a arătat, în esență, că procesul-verbal nr. 108787/2001 ce constituie titlu de creanță nu a fost anulat prin sentința nr. 2868/2003 rămasă irevocabilă. Recurenta a mai arătat că acțiunea în constatarea nulității titlurilor executorii a fost promovată în termenul general de prescripție, soluțiile date într-o altă procedură nefiind, așadar, relevante, întrucât titlul de creanță nu era încă desființat. Recurenta a arătat de asemenea, că nulitatea titlului de creanță sus -menționat atrage desființarea titlurilor executorii nr. 324, nr. 325, nr. 887, nr. 888, nr. 1387 și nr. 42, deschizând calea restituirii sumelor în cuantum de 6.846.529,81 lei RON, necuvenit încasate de Primăria Municipiului Suceava în aplicarea dispozițiilor art. 117 C. proc.

fisc. Recurenta a solicitat „admiterea recursului, desființarea deciziei atacate, casarea sentinței Tribunalului Suceava nr. 3068/2008 și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată în apel” (fila 2 dosar recurs). Recursul este fondat.

- Procesul-verbal nr. 108787 din data de 9 iulie 2001 întocmit de pârâtă stabilea în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 26.129.228.873 lei, cu titlu de impozit pe clădiri aferent perioadei 1999 – 2001, dobânzi și majorări de întârziere; - În dosarul nr. 1092/2003, Judecătoria Suceava prin sentința nr. 2868 din data de 1 octombrie 2003 a admis acțiunea formulată de reclamanta SC T. SA, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Suceava și a anulat dispoziția Primarului Municipiului Suceava nr. 111419 din data de 23 iulie 2001 prin care a fost respinsă contestația introdusă împotriva procesului-verbal nr. 108787 din 9 iulie 2001, hotărâre rămasă irevocabilă prin decizia Tribunalului Suceava nr. 723 din 9 noiembrie 2004 prin care a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de pârâta Primăria Municipiului Suceava, astfel că, fiind anulată numai dispoziția Primarului nu și titlul de creanță, nu putea fi constatată nulitatea titlurilor executorii, procesul-verbal în baza căruia fuseseră emise titlurile executorii nefiind desființat; - În dosarul Tribunalului Suceava nr. 2787/86/2006, reclamanta SC T. SA a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Suceava, instanța să pronunțe o hotărâre prin care, „observând nulitatea titlului de creanță”,

să constate nulitatea titlurilor executorii emise în baza acestuia și să oblige pârâta la restituirea sumei de 55.703.602.694 lei reprezentând plată efectuată, dar nedatorată cu titlu de contravaloare impozit pe clădiri aferent perioadei 1999 – 2001, dobânzi și penalități de întârziere; - Tribunalul Suceava prin sentința nr. 4133 din data de 6 decembrie 2006 a respins cererea având ca obiect „contestație la executare”, instanța reținând, în esență, că nu a fost dispusă desființarea titlurilor executorii contestate, fiind anulată numai dispoziția Primarului nr. 111419 din 23 iulie 2001 prin sentința Judecătoriei Suceava nr. 2868 din 1 octombrie 2003; - Curtea de Apel Suceava prin decizia nr. 66 din data de 28 iunie 2007 a admis apelul formulat de reclamanta SC T. SA, împotriva sentinței Tribunalului Suceava nr. 4133 din 6 decembrie 2006, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, instanța de apel reținând, în esență, că prima instanță, învestită să soluționeze o acțiune în constatarea nulității titlurilor executorii, s-a pronunțat asupra unui alt obiect, neanalizând nici excepția inadmisibilității acțiunii invocată de partea potrivnică prin întâmpinare și neintrând nici în cercetarea fondului cauzei; - În rejudecare,

Tribunalul Suceava prin sentința nr. 3068 din data de 2 noiembrie 2007 a admis excepția inadmisibilității formulării cererii, invocată de pârâtă și a respins acțiunea având ca obiect „constatare nulitate act”, ca inadmisibilă, instanța reținând, în esență, că, împotriva titlurilor executorii a căror nulitate s-a solicitat, reclamanta a formulat contestație la executare care a fost anterior respinsă, ca nefondată, prin sentința Judecătoriei Suceava nr. 1517/2005, rămasă irevocabilă prin decizia Tribunalului Suceava nr. 660/2002; - Curtea de Apel Suceava prin decizia nr. 125 din data de 29 septembrie 2008 a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă, împotriva sentinței Tribunalului Suceava nr. 3068 din 2 noiembrie 2007, instanța de apel reținând, în esență, că împotriva oricărui act de executare cei interesați pot face contestație la executare, în cauza de față, contestația formulată fiind respinsă anterior prin sentința Judecătoriei Suceava nr. 1517/2005, irevocabilă prin decizia Tribunalului Suceava nr. 660/2005, „așadar, cele două instanțe de judecată au analizat legalitatea și valabilitatea titlurilor executorii emise de către intimată, executarea silită fiind de altfel finalizată, astfel încât cererea de față a SC T. SA privind reanalizarea legalității și valabilității acelorași titluri executorii, survenită după cinci ani, apare ca inadmisibilă,

așa cum corect a reținut și instanța de fond” și, de asemenea, că prin sentința Judecătoriei Suceava nr. 2868 din 1 octombrie 2003 a fost anulată numai dispoziția Primarului Municipiului Suceava nr. 111419 din 23 iulie 2001, nu și procesul-verbal ce reprezenta titlul de creanță, așa încât, nu se poate constata nulitatea titlurilor executorii, nefiind desființat titlul de creanță în baza căruia au fost emise titlurile executorii. Așa fiind, este de subliniat faptul că reclamanta SC T. SA a solicitat ca instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să constate nulitatea unor titluri executorii, pornind de la „observarea nulității titlului de creanță”, respectiv, a procesului-verbal nr. 108787 din data de 9 iulie 2001 și, deopotrivă, să oblige pârâta Primăria Municipiului Suceava la restituirea sumei plătită, însă, nedatorată, cu titlu de contravaloare impozit pe clădiri aferent perioadei 1999 – 2001, dobânzi și penalități de întârziere.

Așadar, reclamanta a cerut ca, instanța, apreciind nulitatea actului prin care pârâta a individualizat creanța fiscală, să constate nulitatea înscrisurilor întocmite de către pârâtă în virtutea cărora creanța stabilită și consemnată în sus-menționatul proces-verbal se putea pune în executare pe cale silită. Prin întâmpinarea formulată de către pârâtă (filele 49 – 52 dosar Tribunalul Suceava nr. 2787/86/2005), aceasta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii având în vedere că reclamanta a formulat contestație la executare împotriva acelorași titluri executorii, soluționată irevocabil prin respingerea sa, instanța constatând valabilitatea și rămânerea în vigoare a titlurilor executorii a căror executare a fost contestată.

Recurenta-reclamantă a formulat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Suceava nr. 125 din data de 29 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 6023/86/2007 care a menținut soluția dată de către Tribunalul Suceava prin sentința nr. 3068 din 2 noiembrie 2007, ambele instanțe reținând, în esență, că reclamanta „a atacat titlurile executorii menționate în petitul acțiunii cu contestație la executare, conform O.G.

nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare, în vigoare la data emiterii titlurilor, de asemenea, conform legislației ulterioare, inclusiv Codului de procedură fiscală (art. 169), iar, prin sentința Judecătoriei Suceava nr. 1517/2005, irevocabilă prin decizia Tribunalului Suceava nr. 660/2005, contestația la executare a fost respinsă, instanțele analizând, deci, legalitatea și valabilitatea titlurilor executorii, executarea silită fiind finalizată, astfel încât, cererea de față a SC T. SA privind reanalizarea legalității și valabilității acelorași titluri executorii, survenită după cinci ani, apărând ca inadmisibilă; totodată, susținerea reclamantei SC T. SA conform căreia titlurile de executare sunt nule, motivată de faptul că titlul de creanță a fost desființat, nu poate fi primită, fiind nereală, întrucât prin sentința Judecătoriei Suceava nr. 2868 din 1 octombrie 2003 a fost anulată doar Dispoziția Primarului Municipiului Suceava nr. 111419 din data de 23 iulie 2001, așa cum a solicitat reclamanta, nu și procesul-verbal”, (fila 17 dosar Curtea de Apel Suceava nr. 6023/86/2007).

Potrivit art. 111 C. proc. civ., „partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept; cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului”. Dispozițiile evocatului text legal sunt derogatorii de la dreptul comun care prin art. 109 C. proc. civ. consacră cererea în realizare, statuând asupra caracterului subsidiar al acțiunii în constatare în raport cu acțiunea în realizare. Interpretarea prevederilor art. 111 C. proc. civ.

conduc la teza conform căreia reclamantul nu poate evita acțiunea în realizare de drept comun prin formularea unei acțiuni în constatare, reclamantul neavând latitudinea alegerii acțiunii introductive decât în parametrii determinați prin lege, pe cale de consecință, în prezenta pricină, rezultă, indubitabil, intenția reclamantei de a cere însăși realizarea dreptului, scopul material urmărit constituind sintagma ce desemnează criteriul esențial de delimitare a cererilor în constatare de cererile în realizarea dreptului. Prin intermediul acțiunii în realizare, în speța de față reclamanta tinde la desființarea titlului de creanță și a titlurilor executorii privite ca acte juridice, așadar, reclamanta are ca țel însăși schimbarea situației juridice, aspect ce nu se regăsește într-o acțiune în constatare.

De asemenea, reclamanta într-un litigiu în realizare solicită instanței obligarea pârâtului la executarea unei obligații, în prezenta pricină aceasta constând în restituirea contravalorii impozitului, dobânzilor și penalităților de întârziere. Față de cele de mai sus se impune a face precizarea că instanța nu poate transforma, din oficiu, acțiunea în constatare în acțiune în realizarea dreptului, însă, obligația instanței într-o atare situație cum este și cea din prezenta pricină în care reclamanta nu a abordat calea acțiunii în realizare, constă în motivarea temeinică, consecință a verificării atente a admisibilității acțiunii în constatare, a soluției adoptate, deopotrivă, cu indicarea acțiunii în realizare admisibile în concret, obligație pe care, în rejudecare, prima instanță și, în continuare, instanța de apel, au ignorat-o cu desăvârșire.

Cele două instanțe nu au examinat, cum ar fi avut obligația, nulitatea absolută, ce se cerea a fi cercetată, asupra titlului de creanță și asupra titlurilor executorii, ca sancțiune aplicată acestor acte juridice, întrucât s-a considerat a fi fost încheiate cu încălcarea normelor legale imperative. Practic, din cercetarea hotărârilor pronunțate în rejudecare, se constată neconcordanța dintre dezvoltarea considerentelor acestora și dispozitivul lor, consecință a neînțelegerii obiectului real al acțiunii și a clasificării acesteia în funcție de scopul procesual urmărit de către reclamantă.

Ambele instanțe, determinând greșit natura juridică a acțiunii, printr-o interpretare simplistă și exclusiv literală a conținutului acesteia, au produs grave inadvertențe în stabilirea corectei situații în speță și nici nu au motivat în drept soluția dată prin combaterea temeiurilor invocate de către reclamantă, strict incidente „întoarcerii executării”, neavând nicio relevanță asupra acțiunii propriu-zise de constatare a nulității deja menționatelor acte juridice, respectiv, dispozițiile art. 404 1 - art. 404 3 C. proc. civ. la care a făcut trimitere reclamanta în cererea introductivă. Este de observat, totodată, că, în rejudecare, ambele instanțe au nesocotit și ansamblul mijloacelor de realizare a dreptului, fie sub forma contestației la executare, fie a acțiunii în realizare de drept comun.

Este necesar de subliniat faptul că ambele instanțe, în rejudecare, au omis completamente a se pronunța în raport cu faptul că dreptul și pretențiile reclamantei nu puteau fi ocrotite pe calea procesuală aleasă, aspect dedus din dispozițiile art. 111 C. proc. civ. Instanțele inferioare au ignorat însăși esența sus-menționatului articol de lege care constă în aceea că o acțiune în constatare apare ca admisibilă când constată existența/inexistența unui raport juridic și nu a unui fapt și cu condiția expresă ca partea să nu aibă deschisă calea acțiunii în realizarea dreptului. În fine, este necesar de relevat că, în rejudecare, prima instanță a respins acțiunea având ca obiect „constatare nulitate act”, ca inadmisibilă, soluție menținută și în calea devolutivă de atac a apelului, însă, în lipsa socotirii eficienței dispozițiilor art. 111 C. proc.

civ. care consacră, în adevăr, inadmisibilitatea acțiunii în constatare câtă vreme se poate cere realizarea dreptului. Așa fiind, cum ambele instanțe au interpretat greșit actul juridic dedus judecății și au dat soluții fără temei legal, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., urmează să admită recursul formulat în cauză, să caseze ambele hotărâri și să trimită cauza spre rejudecare primei instanțe. Așa fiind,

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC T. SA Suceava, împotriva deciziei Curții de Apel Suceava nr. 125 din 29 septembrie 2008, casează decizia atacată și sentința Tribunalului Suceava nr. 3068 din 2 noiembrie 2007 și trimite cauza Tribunalului Suceava spre rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2009.