ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1716/2024

HOTĂRÂRE

19.06.2024

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1716/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 19 iunie 2024

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava, secția civilă, în data de 11 septembrie 2023, înregistrată sub nr. x/2023, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului Suceava, a solicitat ca, prin hotărârea ce o va pronunța, instanța să dispună desființarea ordonanței de poprire nr. 132304 din 30.08.2023, în baza titlului executoriu emis de Municipiul Suceava la cererea creditorului Primăria Municipiului Suceava, terț poprit fiind S.C. B. S.R.L., urmând ca creditorul să fie obligat să îi plătească cheltuielile de judecată.

În drept, a invocat prevederile art. 399-art. 402, art. 404 alin. (1) și art. 452 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865.

Prin sentința civilă nr. 226 din 19 ianuarie 2024, Judecătoria Suceava, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.

În motivare, această instanță a apreciat că, față de dispozițiile art. 24 din C. proc. civ., pentru stabilirea competenței de soluționare a cauzei, raportarea trebuie să se facă la dispozițiile legale care reglementau executarea silită aflate în vigoare la momentul declanșării procedurii executării silite, fără a se ține cont, în lipsa unei prevederi legale exprese în acest sens, de modificările legislative ulterioare, care se aplică doar executărilor silite începute ulterior intrării în vigoare a noilor dispoziții legale.

Față de dispozițiile art. 622 alin. (2) din C. proc. civ., conform cărora executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare, legea care guvernează executarea silită și în baza căreia se va stabili instanța de executare este cea în vigoare la momentul începerii executării silite.

În cauză, instanța a reținut că titlul executoriu în baza căruia a început executarea silită a contestatorului a fost emis în data de 30.08.2023 și comunicat acestuia la data de 08.09.2023.

Potrivit art. 260 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare silită, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile alin. (4) al aceluiași articol, contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.

În lipsa unor proceduri exprese referitoare la instanța judecătorească competentă, devin aplicabile, în această privință, dispozițiile art. 3 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, în care se precizează că unde prezentul cod nu dispune, se aplică prevederile C. civ. și ale C. proc. civ., republicat, în măsura în care acestea pot fi aplicabile raporturilor dintre autorități publice și contribuabili/plătitori.

În acest sens, instanța a avut în vedere și Decizia nr. XIV din 5 februarie 2007 în legătură cu interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 169 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, referitor la competența materială și teritorială de soluționare a contestației la executarea silită și a contestației împotriva unui titlu executoriu fiscal, cu mențiunea că dispozitivul deciziei se raportează la dispozițiile C. proc. civ. în vigoare la momentul pronunțării acesteia.

Or, potrivit art. 651 din C. proc. civ., instanța a reținut că debitorul are domiciliul pe raza municipiului Galați, în circumscripția Judecătoriei Galați.

Învestită prin declinare, Judecătoria Galați, secția civilă, prin sentința civilă nr. 2396 din 29 mai 2024, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Suceava, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, suspendând din oficiu judecata cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură fiscală din 2003 (O.G. nr. 92/2003) în materia executării silite, respectiv art. 141 alin. (1

), art. 145 alin. (1) și art. 172 alin. (4).

Din aceste prevederi, coroborat cu prevederile C. proc. civ., art. 713 raportat la art. 650 (în vigoare la data demarării executării silite, respectiv la data de 04.09.2014), reținând faptul că în acea perioadă contestatoarea avea domiciliul în mun. Suceava, așa cum rezultă din verificările DEAPBD, s-a apreciat că instanța de executare ar fi putut fi instanța de la domiciliul debitoarei ori instanța de la locul efectuării executării silite, având în vedere că executarea a început după ce prevederile art. 650 C. proc. civ. au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 348/2014, după expirarea celor 45 de zile și până la modificarea C. proc. civ. care a intervenit la data de 19.10.2014 prin Legea 138/2014.

Astfel, s-a apreciat că Judecătoria Galați nu este competentă să soluționeze a contestația, iar adresa de înființare a popririi și înștiințarea aferentă, chiar emise în anul 2023, sunt acte de executare emise în baza executării demarate în anul 2014 și care nu sunt în măsură să schimbe competența instanței de executare.

În consecință, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a constatat că Judecătoria Suceava este competentă teritorial pentru a judeca cererea.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul demersului judiciar îl reprezintă contestația la executare formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului Suceava, prin care a solicitat desființarea ordonanței de poprire nr. 132304 din 30.08.2023, în baza titlului executoriu emis de Municipiul Suceava la cererea creditorului Primăria Municipiului Suceava, terț poprit fiind S.C. B. S.R.L..

Analizând actele dosarului se constată că titlul executoriu în temeiul căruia a s-a emis adresa de înființate a popririi nr. 132304/30.08.2023 este reprezentat de sentința civilă nr. 323 din 30 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria Suceava, Titlul executoriu nr. x/15.03.2019, emis în baza sentinței nr. 2525/07.06.2017, pronunțată de Judecătoria Suceava și a Titlului executoriu nr. x/02.03.2017, emis în baza sentinței nr. 909/01.03.2016 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin decizia nr. 91/27.01.2017 a Tribunalului Suceava.

Astfel, raportat la documentele din dosarul de executare, executarea silită împotriva debitoarei A. a început în anul 2014, potrivit somației nr. x/04.09.2014.

În acest context factual, se reține că, având în vedere momentul demarării procedurii execuționale, dispozițiile legale aplicabile speței pendinte sunt prevederile noului C. proc. civ., iar nu cele ale codului de la 1865, invocate de către contestatoare.

Potrivit art. 24 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", iar potrivit art. 25 alin. (1) din același act normativ, "Procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse aceleiași legi" .

În acest sens, potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.

În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 651 alin. (1) din același cod, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Totodată, se reține că în cazul contestării executării silite ce are la bază un titlu executoriu ce vizează creanțe fiscale, cum este cazul în speța de față, sunt aplicabile dispozițiile art. 172 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 (Codul de procedură fiscală în vigoare la momentul începerii executării), potrivit cu care contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.

De altfel, în interpretarea dispozițiilor art. 172 alin. (4), fost art. 169 alin. (4), Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, s-au pronunțat Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin Decizia nr. XIV din 5 februarie 2007, publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 734 din 30 octombrie 2007, care au statuat că "judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condițiile legii, cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege".

În cauză, competența se stabilește potrivit art. 651 C. proc. civ., care la alin. (1) stipulează în sensul că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

Ca atare, esențial în stabilirea competenței este domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare, respectiv în 04.09.2014, împrejurarea că la data transmiterii somației contestate debitoarea avea domiciliul în jud. Galați neputând aduce schimbări în stabilirea instanței competente teritorial a soluționa cauza, în raport cu prevederile art. 651 alin. (1), care fac referire la domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare.

Relevante în cauză și în sprijinul necesității asigurării unei stabilități și previzibilități a instanței de executare sunt și dispozițiile cuprinse în alin. (2) al art. 651 C. proc. civ., potrivit cu care schimbarea domiciliului debitorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare.

Or, în speță, se constată că domiciliul debitorului urmărit la data demarării executării silite, respectiv la data de 04.09.2014, era în Suceava, așa cum reiese din actele dosarului, aceasta având domiciliul în Galați începând cu data de 31.03.2015, potrivit adresei aflate la dosarul primei instanțe sesizate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Suceava, ca instanță în circumscripția căreia debitoarea avea domiciliul la data demarării procedurii execuționale.