ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 477/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, rezultă următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Judecătoria Botoșani sub numărul 10856 din 5 septembrie 2003, Inspectoratul de

Poliție Județean Botoșani a solicitat instanței evacuarea pârâtului C.I. din

imobilul situat în Botoșani.

În motivarea acțiunii Inspectoratul

Poliției Județene Botoșani arată că imobilul este proprietatea sa, fiind

închiriat pârâtului pe durata contractului de muncă, ca locuință de serviciu. După

încetarea activității prin pensionare, intervenită la 30 noiembrie 2002 și după

expirarea termenului de prorogare a contractului de închiriere (30 iunie 2003),

prin actul adițional la contract, pârâtul refuză eliberarea spațiului deși a

fost notificat mai întâi să-l predea până la 20 iulie 2003 și apoi până la 15

august 2003.

Pe calea cererii reconvenționale,

pârâtul a solicitat daune morale și contravaloarea îmbunătățirilor făcute

apartamentului, estimate la 150.000.000 lei.

Prin sentința 6598 din 11 decembrie

2003, Judecătoria Botoșani a admis acțiunea Inspectoratului de Poliție Județean

Botoșani, dispunând evacuarea pârâtului și anularea ca netimbrată a cererii

reconvenționale.

S-a reținut că părțile au încheiat

un contract de închiriere a locuinței de serviciu, pe durata nedeterminată, dar

care încetează odată cu încetarea activității. Prin două acte adiționale

succesive, părțile au prorogat contractul de închiriere după încetarea

raportului de muncă al pârâtului prin pensionare, intervenită la 30 noiembrie

2002, până la data de 20 iulie 2003. După această dată, pârâtul a fost somat să

părăsească spațiul iar la 5 septembrie 2003 a fost acționat în judecată.

Prin decizia 1006 din 16 aprilie

2004 Curtea de Apel Suceava a admis apelul pârâtului C.I. și a schimbat

sentința 6598 din 11 decembrie 2003 a Judecătoriei Botoșani, în sensul

respingerii acțiunii ca nefondată.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de apel a reținut că raportul de serviciu al pârâtului a încetat odată

cu pensionarea acestuia. Important este însă faptul că în timp ce era angajat,

având gradul de comisar vamal, pârâtul a solicitat Inspectoratului de Poliție

Județean Botoșani vânzarea locuinței de serviciu, inspectoratul fiind ținut de

această obligație în temeiul art. 32 din Legea nr. 360/2002.

Neelaborarea normelor metodologice

de aplicare a actului normativ, care a constituit motivul pentru care nu s-a

dat curs repetatelor cereri de cumpărare ale apartamentului, formulate de pârât,

nu poate constitui o piedică în aplicarea actului normativ.

Cum în sarcina reclamantului incumbă

obligația de vânzare a imobilului în litigiu către pârât, conform Legii nr.

360/2002, măsura evacuării nu se poate dispune, cu atât mai mult cu cât pârâtul

beneficiază de prorogarea legală a contractului de închiriere în temeiul art. 1

O.U.G. nr. 8/2004.

Inspectoratul de Poliție Județean

Botoșani a declarat recurs împotriva deciziei civile 1006 din 16 aprilie 2004

arătând în esență că închirierea fiind accesorie raporturilor de muncă, care au

încetat la 30 noiembrie 2002, pârâtului-apelant nu îi sunt aplicabile

prevederile art. 32 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind statutul

polițistului, întrucât nu mai are această calitate.

În sprijinul acestei susțineri,

recurentul arată că dispozițiunile Legii nr. 360/2002 care se coroborează cu

prevederile altor acte normative, inclusiv cu Legea nr. 114/1996 și Legea nr.

85/1992, prin care se interzice Ministerului Administrației și Internelor să

vândă locuințele de serviciu, trebuie interpretate în sensul creării și

instituirii unui drept generic pentru viitor, fără posibilități reale de

aplicare.

Mai mult, locuințele de serviciu

aflate în patrimoniul Ministerului Afacerilor Interne având regimul juridic al

proprietății publice, pot fi date doar în administrare, concesiune sau cu

chirie, dar în nici un caz nu pot fi înstrăinate.

De asemenea recurentul arată că

durata contractului de închiriere încheiat cu intimatul C.I. expirându-se la 30

iunie 2003, acestuia nu-i sunt incidente dispozițiunile art. 1 alin. (1) din O.U.G.

nr. 8/2004.

Recursul este nefondat.

La 12 februarie 1996, Inspectoratul

de Poliție Județean Botoșani a închiriat apartamentul nr. 3 din Botoșani, ca

locuință de serviciu intimatului C.I. La data de 30 noiembrie 2002 C.I. și-a

încetat activitatea la Ministerul Administrației și Internelor ca urmare a

pensionării. Prin două acte adiționale s-a prorogat durata contractului de

închiriere până la 20 august 2003 după care la 5 septembrie 2003 pârâtul C.I. a

fost acționat în judecată.

În timpul derulării raporturilor de

serviciu și al contractului de închiriere al pârâtului a apărut Legea nr.

360/2002 privind statutul polițistului, prin care a fost creat dreptul

polițistului cu o vechime în serviciu de cel puțin 10 ani, de a cumpăra

locuința de serviciu. În temeiul acestei legi, intimatul C.I., care îndeplinea

condițiile prevăzute de art. 32 din Legea nr. 360/2002 a înaintat o cerere de

cumpărare a locuinței de serviciu, la care a făcut reveniri repetate față de

refuzul Ministerului de Interne de a perfecta contractul, în lipsa unor norme

metodologice (așa cum se evidențiază prin adresele de răspuns aflate la dosar).

Legea 360/2002 care a conferit

polițistului dreptul de cumpărare a locuinței de serviciu, a pus capăt

subordonării și condiționării contractului de închiriere existenței

raporturilor de serviciu, astfel că măsura evacuării pârâtului pe acest

considerent nu se mai justifică.

Legea nr. 562 din 9 decembrie 2004

autoriză instituțiile publice din sistemul de apărare, ordine publică și

securitate națională de a vinde personalului propriu locuințele de serviciu pe

care acestea la au în administrare. Această lege, dată în aplicarea Legii nr.

360/2002, statuează expres că locuințele de serviciu ocupate de pensionari sau

de urmașii titularilor contractelor de închiriere decedați, al căror venit nu

le permite cumpărarea locuinței, pot păstra calitatea de chiriași.

Așa fiind și întrucât pârâtul își

exprimase voința de a cumpăra apartamentul, ocupat în temeiul unui contract de

închiriere pe durată nedeterminată, potrivit dreptului conferit de Legii nr.

360/2002 înainte de încetarea raporturilor de serviciu, măsura evacuării

acestuia apare ca fiind abuzivă și de natură a-l frustra de exercițiul unui

drept.

În același timp, contractul inițial

de închiriere căpătând un caracter independent de existența raporturilor de

serviciu ale pârâtului, fiind în derulare și după data pensionării pârâtului,

30 noiembrie 2002, cele două acte adiționale apar ca fiind lipsite de orice

eficiență juridică.

Mai mult, pârâtul-intimat

beneficiază și de efectele art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 8/2004, în temeiul

căruia contractele de închiriere privind suprafețele locative cu destinația de

locuințe, din proprietatea statului sau unităților administrativ teritoriale,

aflate în curs de executare la 11 martie 2004 și care expiră la 8 aprilie 2004,

se prelungește de drept pe o perioadă de 5 ani.

Implicit pârâtele beneficiază,

urmarea prelungirii legale a contractului de închiriere și de efectele art. 6

din Legea 562 din 9 decembrie 2004.

Prin efectul Legii nr. 360/2002 și

ale Legii 562/2004, imobilele din domeniul public, aflate în administrarea

instituțiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică și securitate

națională au intrat în circuitul civil, astfel că și sub acest aspect

susținerile recurentului cum că locuințele de serviciu ale Ministerului Administrației

și Internelor ar fi inalienabile sunt neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani împotriva

deciziei nr. 1006 din 16 aprilie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2005.