ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9725/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

7042/2000, reclamanții D.Ș.A., D.I.Z., D.G., D.R.B. și M.I., în contradictoriu

cu pârâții SC L. SA Botoșani, Consiliul Municipal Botoșani și A.I., au

solicitat să se dispună restituirea în natură a imobilului, compus din casă și

teren, situat în Botoșani, înscrierea în evidențele cadastrale a drepturilor

lor de proprietate cu privire la imobil, precum și plata de despăgubiri și

pentru partea din imobil care s-a demolat.

Au mai solicitat reclamanții și

constatarea nulității contractului de închiriere nr. 50495/1986, pentru ca,

ulterior, să renunțe la acest capăt de cerere și la cererea de chemare în

judecată a pârâtei A.I.

La termenul din 15 octombrie 1999,

reclamanții și-au modificat acțiunea în sensul obligării pârâților, inclusiv a

Statului Român, a cărui introducere în cauză au solicitat-o, la plata de

despăgubiri dat fiind faptul că imobilul construcție nu mai există, fiind

demolat.

După apariția Legii nr. 10/2001, la

25 aprilie 2001, reclamanții au cerut suspendarea cauzei în vederea efectuării

de demersuri administrative pentru obținerea de măsuri reparatorii pe calea

acestei legi.

Ca urmare a notificării adresate

Primăriei municipiului Botoșani, este emisă decizia nr. 4089 din 30 mai 2002.

Împotriva acestei decizii reclamanții au formulat contestație, solicitând

obligarea primarului municipiului Botoșani a dispune restituirea prin

echivalent a imobilelor pretinse prin acțiune, sub formă de titluri de valoare

nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare; de asemenea, au mai

pretins obligarea primarului municipiului Botoșani la plata de daune morale

pentru modul abuziv de soluționare a cererii lor.

Prin sentința nr. 218 din 8 mai

2003, Tribunalul Botoșani a admis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat

pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice să emită pe numele

acestora titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de

privatizare în limita sumei de 4.574.667.316 lei și să le plătească 5.109.500

lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, prin ordinul de rechiziție nr. 94 din 30 noiembrie 1948

imobilul a fost preluat de autoritățile locale fără a mai fi restituit și că,

în cele din urmă a trecut în administrarea Regiei Autonome Botoșani, în prezent

SC L. SA Botoșani, iar în anul 1984 construcțiile au fost demolate și pe teren

s-au construit blocuri de locuințe.

Valoarea actualizată a

construcțiilor și terenului este de 4.574.667.316 lei, iar reclamanții au

solicitat să fie despăgubiți prin titluri de valoare nominală.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel reclamanții și Statul Român.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia

civilă nr. 2445 din 22 septembrie 2004, a respins ca nefondate apelurile,

reținând că valoarea imobilului a fost corect stabilită printr-o expertiză

tehnică cu aplicarea dispozițiilor obligatorii prevăzute de legea specială

[art. 10 alin. (6) și (7) din Legea nr. 10/2001], iar reclamanților li s-au

acordat titluri de valoare nominală și nu despăgubiri bănești.

Decizia a fost atacată cu recurs de

către reclamanți și de pârâta D.G.F.P. Botoșani.

Recursul declarat de D.G.F.P.

Botoșani critică soluțiile pronunțate pentru că nu au constatat că acțiunea

este prematur introdusă, întrucât nu s-au respectat prevederile Legii speciale

nr. 10/2001 în sensul soluționării pe fond administrativ a cererii

reclamanților.

Reclamanții au invocat motivele de

casare prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea

nu cuprinde motivele pe care se sprijină și art. 304 pct. 10 C. proc. civ.,

arătând că instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare și asupra

unor dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Recursul reclamanților urmează a fi

admis pentru argumentele ce succed.

Este întemeiată critica potrivit

căreia instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor de apel, nu a motivat

soluția de respingere a apelului și nu a intrat în cercetarea fondului cauzei.

De asemenea, Curtea de Apel Suceava

nu s-a pronunțat asupra probei cu înscrisuri și asupra probei cu o nouă

expertiză tehnică, solicitată de reclamanți.

Astfel, deși la dosar au fost depuse

înscrisuri din care rezulta că valoarea terenului se stabilește prin mecanisme

diferite de cel utilizat de expert, precum și faptul că valoarea unitară de

pornire este net diferită de cea utilizată în expertiza administrată la

instanța de fond, instanța de apel a respins proba cu o nouă expertiză fără a

motiva această măsură.

De asemenea, era necesar ca instanța

să se pronunțe cu privire la raportul de evaluare privind aplicarea Legii nr.

10/2001, avizul favorabil al Ministerului Finanțelor Publice privind emiterea

dispoziției de acordare de măsuri reparatorii în limita sumei de 9.088.013.090

lei și, mai ales, cu privire la dispoziția nr. 8115 din 4 iunie 2004, emisă de

primarul municipiului Botoșani, prin care se stabilesc măsuri reparatorii în

echivalent, constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în

procesul de privatizare, în cuantumul sus menționat, cuantum ce diferă cu mult

de cel stabilit prin sentința nr. 218 din 8 mai 2003, respectiv 4.574.667.316

lei.

Aceste inadvertențe trebuiau

lămurite de instanța de apel, motiv pentru care se impune admiterea recursului

reclamanților, casarea deciziei și trimiterea cauzei la aceeași instanță,

pentru rejudecare.

Referitor la recursul declarat de

D.G.F.P. Botoșani, acesta va fi respins ca nefondat.

Susținerile privind nerespectarea

dispozițiilor Legii nr. 10/2001 nu pot fi primite.

Așa cum reiese din actele dosarului,

reclamanții au adresat Primăriei Botoșani o notificare, pe care aceasta a

soluționat-o pe cale administrativă, prin emiterea dispoziției nr. 4089 din 30

mai 2002, dispoziție atacată ulterior în justiție de reclamanți.

Este neîntemeiată și susținerea

privind accesul în justiție în contencios, pe Legea nr. 29/1990 a persoanei

îndreptățite în cazul refuzului emiterii sau emiterii deciziei în alt sens,

întrucât excede prevederilor legii speciale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanții

D.Ș.A., D.Z.I., D.R.B. și M.I. împotriva deciziei nr. 2445 din 22 septembrie

2004 a Curții de Apel Suceava, secția civilă, pe care o casează și trimite

cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de D.G.F.P. Botoșani împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2005.