ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7533/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 7042/2000, reclamanții D.Ș.A., D.I.Z., D.G., D.R.M.B. și M.I., în contradictoriu cu pârâții SC L. SA Botoșani, Consiliul Municipal Botoșani și A.I., au solicitat să se dispună restituirea în natură a imobilului, compus din casă și teren, situat în Botoșani, înscrierea în evidențele cadastrale a drepturilor lor de proprietate cu privire la imobil, precum și plata de despăgubiri pentru partea din imobil care s-a demolat. Au mai solicitat reclamanții și constatarea nulității contractului de închiriere nr. 50495/1986, pentru ca, ulterior, să renunțe la acest capăt de cerere de chemare în judecată a pârâtei A.I.

La termenul din 15 octombrie 1999, reclamanții și-au modificat acțiunea în sensul obligării pârâților, inclusiv a Statului Român, a cărui introducere în cauză au solicitat-o, la plata de despăgubiri, dat fiind că imobilul construcție nu mai există. După apariția Legii nr. 10/2001, la 25 aprilie 2001, reclamanții au cerut suspendarea cauzei în vederea efectuării de demersuri administrative pentru obținerea de măsuri reparatorii pe calea acestei legi.

Ca urmare a notificării adresate Primăriei municipiului Botoșani, este emisă decizia nr. 4089 din 30 mai 2002. Împotriva acestei decizii reclamanții au formulat contestație, solicitând obligarea primarului municipiului Botoșani a dispune restituirea prin echivalent a imobilelor pretinse prin acțiune, sub formă de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare; de asemenea au mai pretins obligarea primarului municipiului Botoșani la plata de daune morale pentru modul abuziv de soluționare a cererii lor. Prin sentința civilă nr. 218 din 8 mai 2003, Tribunalul Botoșani a admis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice să emită pe numele acestora titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare în limita sumei de 4.574.667.316 lei și să le plătească 5.109.500 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin ordinul de rechiziție nr. 94 din 30 noiembrie 1948 imobilul a fost preluat de autoritățile locale fără a mai fi restituit și că, în cele din urmă a trecut în administrarea R.A. Botoșani, în prezent SC L. SA Botoșani, iar în anul 1984 construcțiile au fost demolate și pe teren s-au construit blocuri de locuințe. Valoarea actualizată a construcțiilor și terenului este de 4.574.667.316 lei, iar reclamanții au solicitat să fie despăgubiți prin titluri de valoare nominală. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și Statul Român.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia civilă nr. 2345 din 22 septembrie 2004, a respins ca nefondate apelurile, reținând că valoarea imobilului a fost corect stabilită printr-o expertiză tehnică cu aplicarea dispozițiilor obligatorii prevăzute de legea specială [art. 10 alin. (6) și (7) din Legea nr. 10/2001], iar reclamanților li s-au acordat titluri de valoare nominală și nu despăgubiri bănești. În contra acestei decizii au declarat recurs reclamanții și D.G.F.P. Botoșani. Prin decizia nr. 9275 din 15 noiembrie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a fost admis recursul declarat de reclamanți, a casat decizia atacată și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.

A respins ca nefondat recursul declarat de D.G.F.P. Botoșani. Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reținut, în esență, următoarele: Deși la dosar au fost depuse înscrisuri din care rezultă că valoarea terenului se stabilește prin mecanisme diferite de cel utilizate de expert, precum și faptul că valoarea unitară de pornire este net diferită de cea utilizată în expertiza administrată la instanța de fond, instanța de apel a respins proba cu o nouă expertiză fără a motiva această măsură.

De asemenea, era necesar ca instanța să se pronunțe cu privire la raportul de evaluare privind aplicarea Legii nr. 10/2001, avizul favorabil al Ministerului Finanțelor Publice privind emiterea dispoziției de acordare de măsuri reparatorii în limita sumei de 9.088.013.090 lei și, mai ales, cu privire la dispoziția nr. 8115 din 4 iunie 2004, emisă de primarul municipiului Botoșani, prin care se stabilesc măsuri reparatorii în echivalent, constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, în cuantumul sus menționat, cuantum ce diferă cu mult de cel stabilit prin sentința nr. 218 din 8 mai 2003, respectiv 4.574.667.316 lei. Referitor la recursul declarat de D.G.F.P., a reținut că susținerile privind nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 nu pot fi primite.

În rejudecare, instanța de trimitere a dispus efectuarea unei expertize tehnice în construcții și a unei expertize topometrice. Reclamanții au depus la dosar, mai multe înscrisuri, precum și o expertiză extrajudiciară pentru evaluarea bunurilor în litigiu. Curtea de Apel Suceava, secția civilă, prin decizia nr. 71 din 9 martie 2007, a admis apelul declarat de reclamanți, a schimbat în parte sentința civilă nr. 218 din 8 mai 2003 a Tribunalului Botoșani și în consecință: A constatat că reclamanții sunt îndreptățiți să primească măsuri reparatorii prin echivalent în cuantum de 2.178.325,84 lei RON. Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să plătească reclamanților suma de 3.000 lei RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a decide astfel, curtea a reținut, în esență, următoarele: La termenul din 26 ianuarie 2007, reclamantul D.Ș.A. a precizat că dispoziția nr. 8115 din 4 iunie 2004 a Primăriei municipiului Botoșani, se referă la un alt imobil decât cel ce face obiectul prezentei cauze, situat în imediata vecinătate a imobilului pentru care se solicită despăgubiri, reclamanții înțelegând astfel să ofere un termen de comparație, pentru a justifica pretențiile lor. În ceea ce privește expertiza extrajudiciară efectuată la cererea reclamanților, s-a reținut că nu poate fi avută în vedere, fiind încălcate dispozițiile art. 201-214 C. proc. civ., urmând a fi înlăturată.

Referitor la raportul de expertiză topometrică, a reținut că reclamanții nu au formulat obiecțiuni ci observații, neimpunându-se efectuarea unei contraexpertize, astfel că suprafața de teren preluată de la autorul reclamanților este de 6000 mp (fila 96). Față de modul în care este ocupat terenul, respectiv construcții, căi de acces, și alte spații de utilitate publică, a dispus acordarea sumei de 1.825.200 lei (6000 mp x 90 Euro/mp). Cu privire la imobilele, construcții, instanța de apel a reținut că expertiza a fost contestată de către reclamanți, dar raportul de expertiză extrajudiciară nu poate fi avut în vedere pentru considerentele expuse mai sus.

Obiecțiunile legate de actele normative avute în vedere cu ocazia întocmirii expertizei nu pot avea relevanță întrucât aceste acte sunt în vigoare și sunt obligatorii la întocmirea unor lucrări de expertiză, astfel încât reclamanții sunt îndreptățiți, atât pentru terenul în suprafață de 2000 mp cât și pentru construcțiile edificate pe acest teren preluate de la autorii reclamanților și demolate, la suma totală de 2.178.325,84 lei RON. În contra acestei decizii și a tuturor încheierilor premergătoare cât și a încheierii de îndreptare a erorii materiale din 15 mai 2007 strecurate în considerentele deciziei nr. 71 din 9 martie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă, au declarat recurs reclamanții, invocând cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Dezvoltând critica de nelegalitate reclamanții au susținut următoarele: - în considerentele sale instanța de apel nu a statuat în nici un fel asupra precizării expertului C., referitoare la existența unei porțiuni de teren restituibilă în natură; - susținerile instanței că nu poate avea în vedere expertiza depusă de expertul A., întrucât acest raport a fost întocmit cu încălcarea prevederilor art. 201-214 C. proc. civ., nu au acoperire nici faptică nici logică deoarece, expertiza s-a efectuat extrajudiciar, nefiind aplicabile dispozițiile art. 201-214 C. proc. civ.. Imobilul în discuție fiind demolat anterior notificării actualului litigiu nu mai necesită lucrări la fața locului, iar baza documentară a tuturor expertizelor a constituit-o înscrisurile depuse ca probă în dosar, fiind respectat și principiul contradictorialității, prin faptul că expertiza A. a fost depusă în trei exemplare.

Au mai arătat reclamanții-recurenți că instanța ar fi trebuit să comunice acel mijloc de probă realizat extrajudiciar intimaților, sau cel puțin să pună în discuția părților utilitatea comunicării probei, în contextul în care mijlocul de probă realizat extrajudiciar a fost socotit inacceptabil, coroborat cu faptul că au respins categoric lucrarea efectuată de expert ing. G. În sinteză, recurenții au susținut că prin gradul impropriu de administrare a probatoriului, au încălcat prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., stabilind o despăgubire sensibil inferioară celei legal cuvenite, în mod special sub aspectul desdăunării pentru construcții. În ceea ce privește critica încheierii din data de 15 mai 2007, recurenții au invocat faptul că deși în considerentele deciziei s-a ortografiat corect numele reclamanților în dispozitivul încheierii se introduce o altă ortografiere, diferită de cea din considerente și eronată.

Recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei nr. 71 din 9 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă, este nefondat pentru considerentele ce succed. Potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. În ceea ce privește starea de fapt, instanța de trimitere are obligația să ia în cercetare probele pentru a lămuri anumite împrejurări indicate în decizia instanței supreme. Prin decizia de casare, s-a indicat instanței de trimitere să se pronunțe asupra înscrisurilor depuse la dosar și asupra probei cu o nouă expertiză tehnică solicitată de reclamanți.

De asemenea, era necesar ca instanța să se pronunțe cu privire la raportul de evaluare privind aplicarea Legii nr. 10/2001, avizul favorabil al Ministerului Finanțelor Publice privind emiterea dispoziției de acordare de măsuri reparatorii în limita sumei de 9.088.013.090 lei și, mai ales cu privire la dispoziția nr. 8115 din 4 iunie 2004, emisă de primarul municipiului Botoșani. Conform îndrumărilor date, instanța de trimitere a admis cererile formulate de reclamanții-recurenți privind administrarea probei cu expertiza tehnică-judiciară, dispunând efectuarea unei expertize tehnice în construcții și a unei expertize topometrice. În ceea ce privește dispoziția nr. 8115 din 4 iunie 2004, emisă de primarul municipiului Botoșani, la termenul din 26 ianuarie 2007, reclamantul D.Ș.A.

a precizat că, respectiva dispoziție se referă la un alt imobil decât cel ce face obiectul prezentei cauze, situat în imediata vecinătate a imobilului pentru care solicită despăgubiri, înțelegând astfel să ofere un termen de comparație, pentru a justifica pretențiile lor. Este adevărat că, în motivarea Legii nr. 10/2001, proba cu expertiză extrajudiciară este admisibilă, cum corect au susținut recurenții-reclamanți, însă instanța de trimitere s-a conformat indicațiilor instanței supreme. În speță, instanța de apel, în mod corect și-a fundamentat soluția pe expertizele dispuse în cauză, înlăturând obiecțiunile reclamanților pe care le-a calificat observații, întrucât actele normative avute în vedere la stabilirea măsurilor reparatorii sunt în vigoare, fiind obligatorii pentru expert.

Pe de altă parte, din raportul de expertiză tehnică, cât și din suplimentul la acest raport, întocmit de expert G.C. rezultă că, în lipsa unui proces-verbal de evaluare a imobilului demolat, au fost avute în vedere prevederile Decretului-lege nr. 93/1977 privind uzura imobilului și respectiv ale Decretului-lege nr. 256/1984, cât și normele A. În ceea ce privește terenul preluat de la autorul reclamanților-recurenți instanța de apel a stabilit în mod corect că suprafața în litigiu este de 6.000 mp, aceasta formând și obiectul notificării. Pentru această suprafață ce nu poate fi restituită în natură, expertul a stabilit că, pe piața terenurilor din municipiul Botoșani, valoarea unui mp de teren este situată între 70 și 90 Euro.

Or, instanța de apel, pentru cei 6.000 mp, a luat în considerație valoarea maximă de 90 Euro/mp În aceste condiții critica recurenților referitoare la metodologie folosită de experți ca nerespectând cerințele legii este nefondată. Este întemeiată critica recurenților referitoare la mențiunile de familie înscrise în dispozitivul încheierii din 15 mai 2007 a Curții de Apel Suceava, secția civilă. Va modifica, în parte, încheierea în sensul că numele reclamanților se va scrie „D.K.” în loc de „D.C.” cum greșit s-a trecut. Față de considerentele expuse, va respinge nefondat recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei civile nr. 71 din 9 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă, și va admite recursul acelorași reclamanți împotriva încheierii din 15 mai 2007 al Curții de Apel Suceava, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de D.Ș.A., M.I., D.K.I., D.G. și D.R.M.B. împotriva deciziei nr. 71 din 9 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă. Admite recursul declarat de D.Ș.A., în nume propriu și ca mandatar al celorlalți reclamanți împotriva încheierii din 15 mai 2007 dată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă. Modifică parțial încheierea de mai sus, în sensul că numele reclamanților se va scrie D.K. în locul numelui D.C. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 noiembrie 2007.