ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 837/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriu nr. 733 din 8 ianuarie 2004, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei B.M., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 20, raportat la art. 174, cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. S-a reținut că, la data de 12 iulie 2003, în urma unui conflict spontan cu partea vătămată S.D.P., inculpata B.M. l-a lovit pe acesta cu un cuțit în zona toracelui. Prin sentința penală nr. 177 din 24 mai 2004, pronunțată în dosarul nr. 57/2004, Tribunalul Giurgiu a condamnat pe inculpata B.M. la o pedeapsă de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de un an, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) din același cod.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. și a obligat inculpata la plata sumei de 1.963.250 lei plus dobânda legală, către partea civilă Spitalul Clinic Dr. D. Bagdasar. În baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpată un cuțit și a luat act că partea vătămată S.D.P. nu s-a constituit parte civilă. Prin decizia penală nr. 769 din 25 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul declarat de inculpata B.M., a desființat, în parte, sentința penală și pe fond, rejudecând, a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 71 – art. 64 și art. 118 lit. d) C. pen., iar în baza art. 81 din același cod, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.

Împotriva soluției adoptate de instanța de apel, parchetul, în termenul legal, a declarat recurs, criticând-o sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 81 C. pen. Recursul este fondat. Examinându-se prevederile legale și în special art. 21 și art. 81 alin. (3) C. pen., Curtea reține că, tentativa, potrivit sferei noțiunii sale cuprinsă în art. 20 C. pen., nu e o infracțiune distinctă, față de cea consumată ci o formă a acesteia, am putea spune și imperfectă. În aceste condiții, regimul sancționator este unic și în accepțiunea art. 81 alin. (3) C. pen., trebuie avută în vedere, limita specială maximă prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată, chiar dacă fapta a rămas în faza tentativei.

Așa deci, potrivit art. 81 alin. (3) C. pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei B.M., nu putea fi dispusă de către instanța de apel, deoarece în cazul infracțiunilor intenționate (precum este cea comisă în speță), legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani. Infracțiunea de omor se pedepsește cu închisoare de la 10 – 20 ani și interzicerea unor drepturi. În consecință, recursul declarat de parchet, va fi admis, casată decizia atacată în baza art. 385 15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și se va menține hotărârea primei instanțe, apelul inculpatei fiind eronat și nelegal admis, pentru considerentele expuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 769 din 25 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe intimata inculpată B.M. Casează decizia atacată. Menține sentința penală nr. 177 din 24 mai 2004 a Tribunalului Giurgiu. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2005.