ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 71/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 568 din 27 aprilie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, în infracțiunea prevăzută de art. 322 alin. (2) C. pen., formulată de inculpatul N.G. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul N.G., din infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. În baza art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 74 lit. a) și alin. ultim C. pen., a fost condamnat inculpatul N.G.

la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată detenția de la 6 octombrie 1999 la 23 noiembrie 2000. S-a constatat parțial acoperit prejudiciul cauzat părții vătămate B.V. În baza art. 118 din Legea nr. 3/1978 a fost obligat inculpatul la plata sumelor de 6.613.000 lei către Spitalul Universitar București, 1.970.230 lei către Spitalul Clinic Dr. Gh. Marinescu și 706.585 lei către Spitalul Clinic Dr. D. Bagdasar, reprezentând cheltuieli de spitalizare. Inculpatul a fost obligat la 1.381.000 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată B.V. și la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că, inculpatul N.G. și partea vătămată B.V., ambii de origine rromă, locuiesc în comuna Domnești, jud. Ilfov, locuințele lor fiind situate la o distanță de circa 10 metri, una de alta. Între inculpatul N.G. și S.F., fratele părții vătămate, s-a declanșat un conflict, determinat de faptul că, ambii au afirmat despre fiica celuilalt că este imorală. Pe fondul acestui conflict, la care au fost antrenați și membrii familiilor celor doi și a rudelor, în cursul zilei de 4 octombrie 1999, inculpatul s-a deplasat la Postul de Poliție al comunei Domnești și a depus reclamație împotriva familiei lui S.F. Șeful de post, V.M. a discutat cu ambele părți, acestea căzând de acord ca soluționarea conflictului să se facă de stabor.

În seara aceleiași zile, în jurul orelor 21,00, din curtea imobilului inculpatului, în care se aflau membrii familiei sale, s-au auzit focuri de armă, situație ce a determinat alertarea familiei și a rudelor numitului S.F. Fiind anunțat, șeful de post, împreună cu plt. P.C. s-au deplasat la domiciliul inculpatului N.G. și în timp ce discuta cu acesta, spre locuința inculpatului se îndrepta un grup de 30-40 persoane din familia lui S.F., care erau înarmate cu corpuri contondente (bâte, răngi de fier). Din curtea inculpatului au ieșit 20 de persoane care, de asemenea, erau înarmate și care s-au deplasat spre grupul lui S.F., începând conflictul, lovindu-se reciproc. Deși cei doi polițiști au încercat să aplaneze conflictul, nu au reușit, fiind nevoiți să plece deoarece, din curtea inculpatului se arunca cu sticle incendiare, iar ceilalți dădeau cu pietre.

Înainte de a pleca, șeful de post a fost rugat de inculpat, să rămână pentru a aplana conflictul și să folosească armamentul din dotare, pentru a înlătura grupul lui S.F. Spre sfârșitul conflictului, partea vătămată, care avea un topor în mână, în timp ce se deplasa pe lângă gardul locuinței sale, spre poarta locuinței inculpatului, a fost lovită de acesta cu o furcă, în zona capului, după care a fost transportată la Spitalul de Urgență, iar inculpatul, împreună cu membrii familiei sale, au părăsit zona cu mai multe autoturisme. Din raportul de expertiză medico-legală nr. A 1/j/318/1999, completat, a rezultat că leziunile suferite de partea vătămată s-au putut produce prin lovire cu un corp dur cu suprafață de impact mică (posibil muchie de topor, furcă, bâtă) și au necesitat pentru vindecare circa 180 zile de îngrijiri medicale.

Prin lipsa de substanță osoasă craniană și prin sechelele neurologice (hemiplagie dreaptă, pareză nerv facial drept), partea vătămată a rămas cu infirmitate fizică și psihică permanentă. Urmare a conflictului, geamurile de la veranda locuinței inculpatului, au fost sparte. Inculpatul și familia sa, urmare conflictului, au părăsit locuința din comuna Domnești, întorcându-se în ea după ce inculpatul a fost pus în libertate, la data de 23 noiembrie 2000, urmare a revocării măsurii arestării preventive. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 654/ A din 8 septembrie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpat și partea vătămată, obligându-i la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul N.G. care, prin apărătorul său, a solicitat achitarea sa, sau, în subsidiar, aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și reducerea pedepsei aplicate. Recursul este fondat, numai cu privire la omisiunea aplicării dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. Din examinarea probelor administrate se reține că fapta săvârșită de inculpatul N.G., în raport de obiectul cu care a produs lovitura (o furcă) care este apt să producă moartea, de zona lezată (capul victimei), de intensitatea mare a loviturii aplicate și de consecințele produse (180 de zile de îngrijiri medicale și infirmitate permanentă), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.

Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că critica invocată de inculpat este fondată. Astfel, probele confirmă că inculpatul a săvârșit fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de atitudinea provocatoare a părții vătămate și de situația conflictuală creată de grupul de persoane format din familia acesteia. Sub acest ultim aspect, Curtea va admite recursul declarat de inculpat, va casa hotărârile pronunțate, numai cu privire la omisiunea aplicării art. 73 lit. b) C. pen., iar în baza art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) și alineat ultim și art. 76 C. pen., îl va condamna la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare. Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul N.G. împotriva deciziei penale nr. 654/ A din 8 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 568 din 27 aprilie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la omisiunea aplicării art. 73 lit. b) C. pen. În baza art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) și alin. ultim și art. 76 C. pen., condamnă pe inculpat la 2 ani și 6 luni închisoare. Menține restul dispozițiilor. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 ianuarie 2005.