ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1948/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 8620 din 8

octombrie 2003 Judecătoria Cluj Napoca a admis acțiunea formulată de C.R.I.

împotriva Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice pe care l-a obligat

să plătească reclamantei contravaloarea monedelor de aur confiscate, respectiv

335.263.513 lei cu dobânda legală aferentă începând cu data pronunțării

sentinței și până la data plății efective.

S-a constatat că reclamanta a

renunțat la judecarea capătului de cerere privind restituirea bancnotelor de

100 dolari și a respins cererea de chemare în garanție împotriva B.N.R. pentru

lipsa calității procesuale active.

Instanța a reținut că potrivit

procesului verbal din data de 13 februarie 1960 au fost confiscate de la

numitul T.I. 118 buc. monede aur Ardealul nou, 15 monede aur a 20 franci

francezi Cocoșul mic, 19 monede de aur a 20 franci Napoleon III și 13 bancnote

de 100 dolari deteriorate. Bunurile au fost confiscate în baza ordonanței dată

în dosarul nr. 5485/1960 în care s-a reținut că fapta numitului T.I. întrunește

elementele constitutive ale delictului prevăzut de art. 1 și pedepsit de art.

14 din Legea nr. 284/1947, însă fapta a fost grațiată potrivit art. 5 din

Decretul nr. 211/1960. În conformitate cu art. 60 C. pen. s-a dispus

confiscarea valorilor ridicate de la învinuit. Valorile au fost predate Băncii

de Stat a Republicii Populare Române la data de 26 februarie 1960.

Monedele de aur au fost valorificate

în interesul statului, prin topire.

Din actele de stare civilă depuse la

dosar a rezultat că reclamanta este nepoata de fiică a numitului T.I.

În conformitate cu prevederile art.

34

1

din O.U.G. nr. 190/2000 instanța constatând că monedele au fost

preluate abuziv și că nu se mai regăsesc în materialitatea lor, fiind topite, a

admis acțiunea.

În ceea ce privește cuantumul

despăgubirilor datorate reclamantei instanța a avut în vedere prețul de

evidență practicat de B.N.R. în anul 2003 de 375.351 lei 1 gram de aur, aplicat

la greutatea totală a monedelor de 893,20 grame aur fin, rezultând suma de

335.263.513 lei.

În baza art. 2 din O.G. nr. 5/2000

aprobată și modificată prin Legea nr. 356/2002 la suma stabilită de instanță va

fi calculată dobânda legală prevăzută la art. 3 din același act normativ, până

la plata efectivă a întregii sume.

În temeiul art. 246 C. proc. civ. instanța

a constatat că reclamanta a renunțat la judecarea capătului de cerere privind

restituirea bancnotelor de 100 dolari.

Împotriva sentinței a declarat apel

pârâtul Ministerul Finanțelor Publice susținând că deși a formulat o cerere de

chemare în garanție a B.N.R., instituție ce a preluat în numele Statului Român

monedele confiscate, iar potrivit dispozițiilor art. 34 alin. (1) din O.U.G. nr.

190/2000 reprezentarea statului în fața instanțelor de judecată în astfel de

litigii este asigurată de B.N.R., instanța de fond a respins în mod greșit

cererea de chemare în garanție, obligând greșit pe pârât la plata

despăgubirilor.

Reclamanta a formulat aderare la

apel, în temeiul art. 293 C. proc. civ. solicitând obligarea B.N.R. la plata

contravalorii monedelor confiscate.

Curtea de Apel Cluj prin decizia

civilă nr. 420 din 24 februarie 2004 a respins ca nefondat apelul și cererea de

aderare la apel a reclamantei, reținând că din adresa existentă la fila 4 emisă

de B.N.R. se reține că monedele de aur au fost valorificate în folosul statului

prin topire. Așadar, aceste valori nemaiaflându-se în depozitul B.N.R. s-a

apreciat că B.N.R. nu poate fi obligată la despăgubirile solicitate de

reclamantă, ci doar Ministerul Finanțelor Publice pentru că el este

reprezentantul Statului Român în folosul căruia au fost valorificate monedele.

Împotriva deciziei a declarat recurs

pârâtul Ministerul Finanțelor Publice solicitând modificarea acesteia în baza

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru următoarele motive:

- conform art. 40 alin. (2) al H.G.

nr. 1344/2003 în cauză are calitate procesuală pasivă B.N.R. ;

- în mod corect dobânda legală

trebuia acordată doar de la data rămânerii irevocabile a hotărârii atacate

conform art. 39 alin. (3) al H.G. nr. 1344/2003.

Recursul este fondat.

Analizând lucrările dosarului se

constată că la data formulării apelului, 17 decembrie 2003, era în vigoare H.G.

nr. 1344 din 18 noiembrie 2003 care la art. 40 alin. (2) prevede expres că

reprezentarea statului în procesele prevăzute de art. 34

1

alin. (1)

al O.U.G. nr. 190/2000 este asigurată de B.N.R.

Cum instanța de apel a pronunțat o

hotărâre împotriva unei persoane fără calitate procesuală, Ministerul

Finanțelor Publice, recursul se va admite, se va casa decizia atacată și în

baza art. 282

1

alin. (1) și art. 299 alin. (3) C. proc. civ., astfel

cum au fost modificate de Legea nr. 195/2004, dosarul se va trimite la

Tribunalul Cluj pentru judecarea recursului. Instanța de trimitere va analiza

și cel de-al doilea motiv de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Cluj împotriva deciziei

civile nr. 420 din 24 februarie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția civilă.

Casează decizia recurată și trimite

cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2005         .