ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 581/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Bihor, prin sentința penală nr. 68 din 23 februarie 2001, a condamnat pe inculpatul K.L.A. la 4 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b), c) și e) C. pen. și la un an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) din același cod. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 din același cod. A fost dedusă perioada arestării preventive de la 5 mai la 22 iunie 2000. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unor cagule și mănuși, corpuri delicte.

Instanța a reținut că, la 4 mai 2000, pe timp de zi, mai multe persoane necunoscute, având fața acoperită cu cagule și înarmate cu pistoale au pătruns în incinta Agenției C.E.C. situată pe str. Transilvaniei din Oradea, unde au încercat, prin amenințare, să sustragă sume de bani ce erau depozitate în agenție, dar s-a declanșat sistemul de alarmă, astfel încât cele 4 persoane au fugit. Din declarațiile celor ce se găseau în agenție a rezultat că o altă persoană aștepta în imediata apropiere la volanul unui autoturism de Ungaria. În urma investigațiilor întreprinse de organele de poliție s-a stabilit că la tentativa de jaf au participat toți inculpații (K.L.A., B.A., F.E., M.A., D.E. și K.E., ultimii 5 condamnați în cauză), în interiorul agenției intrând 4 dintre ei, iar ceilalți așteptând afară, în imediata apropiere a mașinii pregătite să transporte banii care urmau să fie furați.

A motivat instanța că fapta tuturor inculpaților de a pătrunde în interiorul agenției, înarmați și mascați, cu intenția de a sustrage bani, iar ceilalți așteptând în imediata apropiere, în baza unui plan prestabilit, pentru a dispărea de la locul faptei, constituie, pentru toți inculpații, tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b), c) și e) C. pen. Totodată, a reținut că inculpatul K.L.A. a falsificat un permis de conducere eliberat de autoritățile maghiare pe numele S.G., care ulterior a fost găsit la inculpatul B.A., faptă ce constituie infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. Curtea de Apel Oradea, secția penală, prin decizia nr. 139/ A din 12 iunie 2003, a respins ca nefondat apelul prin care inculpatul K.L.A.

a solicitat să fie achitat. Declarând recurs, inculpatul K.L.A., a susținut că încadrarea juridică dată infracțiunii de tâlhărie este greșită, el comițând numai acte de favorizare ce atrag încadrarea faptei în infracțiunea, prevăzută de art. 264 C. pen. Prin ce de al doilea motiv de casare, inculpatul a solicitat aplicarea unei pedepse a cărei executare să fie suspendată condiționat sau reținerea unor circumstanțe atenuante, cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Motivele de casare au fost încadrate în dispozițiile art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen. Recursul inculpatului este întemeiat, potrivit celor ce urmează; Din declarația inculpatului K.L.A. (dată în prezența avocatului său), rezultă că în luna aprilie 2000, fiind în orașul Arad, i-a cunoscut pe D.E., K.E., F.E.

și M.A., la domiciliul lui B.A., unde au discutat posibilitatea de a ataca o agenție C.E.C. din Oradea. Fiind de acord cu această propunere, inculpatul K.L., s-a înțeles cu ceilalți inculpați să le pună la dispoziție mașinile sale. Mai precizează inculpatul, că a plecat în Ungaria unde a cumpărat 3 căciuli pentru mascare (cagule) și revenind în România pe 4 mai 2000, s-a întâlnit cu cei 5 inculpați cărora le-a dat geanta în care se găseau căciulile pentru mascare, a trecut (cu ceilalți inculpați) pe lângă agenția C.E.C. ce urma a fi atacată și le-a lăsat mașina, pentru a fi folosită la jaf. Au hotărât, cu aceiași ocazie, să se reîntâlnească, după săvârșirea faptei, la Episcopia Bihor. Față de aceste aspecte ce rezultă din chiar declarația inculpatului recurent, susținerea sa, în sensul că fapta comisă constituie infracțiunea de favorizare a infractorului, nu poate fi primită.

Art. 264 C. pen., definește infracțiunea de favorizare a infractorului ca fiind ajutorul dat unui infractor fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei, ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii. Pe de altă parte, C. pen., în art. 26, definește complicele ca persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, precum și persoana care promite, înainte sau în timpul săvârșirii faptei că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă, după săvârșirea faptei, promisiunea nu este îndeplinită. În cauza de față, inculpatul K.L.

a stabilit cu ceilalți coinculpați să jefuiască o agenție C.E.C., el angajându-se să procure cagulele pentru mascarea celor ce vor pătrunde în agenție, să pună la dispoziție una din mașinile sale pentru a transporta banii și a facilita părăsirea rapidă a locului faptei și apoi să-i aștepte pe făptuitori, cu altă mașină, într-un loc dinainte stabilit pentru a proceda la schimbarea mașinilor. Ca atare, această activitate a inculpatului de a ajuta, cu intenție, pe ceilalți inculpați la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, constituie complicitate la această faptă și nu infracțiunea de favorizare a infractorului, de vreme ce a existat o înțelegere prealabilă cu privire la modul de comitere a infracțiunii, iar ajutorul a fost dat de inculpat mai înainte de comiterea acesteia.

Cum infracțiunea de tâlhărie nu s-a consumat datorită pornirii sistemului de alarmă existent în agenția C.E.C., fapta rămânând în stare de tentativă, încadrarea juridică în ce privește pe inculpatul K.L. este acea de complicitate la tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 20 și art. 211 alin. (2) lit. a), b), c) și e) C. pen. În acest sens recursul inculpatului este întemeiat și urmează a fi admis, hotărârile fiind supuse casării potrivit art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. Ca atare, după ce se va înlătura dispozițiile art. 34 lit. b) C. pen., se va dispune în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului recurent în sensul celor mai sus precizate.

Pentru această faptă se va aplica inculpatului K.L. o pedeapsă de 3 ani închisoare, orientată spre minimul special prevăzut de lege, la individualizarea căreia se au în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Față de gravitatea faptei, constând în modul în care a fost concepută și realizată activitatea infracțională, nu poate fi primită cererea inculpatului de reducere a pedepselor sub minimul special prevăzut de lege și de suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante, astfel că, pedeapsa rezultantă, ca urmare a aplicării art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., de 3 ani închisoare, va fi executată prin privare de libertate. Totodată, vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul K.L.A., împotriva deciziei penale nr. 139 din 12 iunie 2003 a Curții de Apel Oradea. Casează hotărârea atacată, precum și sentința penală nr. 68 din 23 februarie 2001 a Tribunalului Bihor, numai cu privire la încadrarea juridică a infracțiunii de tâlhărie. Înlătură dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b), c) și e) C. pen., în complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b), c) și e) C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedeapsa aplicată cu pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare. Menține celelalte dispoziții. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie 2005.