ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 581/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul Bihor, prin sentința

penală nr. 68 din 23 februarie 2001, a condamnat pe inculpatul K.L.A. la 4 ani

închisoare pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20

raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b), c) și e) C. pen. și la un an și 6

luni închisoare pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale,

prevăzută de art. 288 alin. (1) din același cod.

În temeiul art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 din același cod.

A fost dedusă perioada

arestării preventive de la 5 mai la 22 iunie 2000.

În baza art. 118 lit. b) C.

pen., s-a dispus confiscarea unor cagule și mănuși, corpuri delicte.

Instanța a reținut că, la 4

mai 2000, pe timp de zi, mai multe persoane necunoscute, având fața acoperită

cu cagule și înarmate cu pistoale au pătruns în incinta Agenției C.E.C. situată

pe str. Transilvaniei din Oradea, unde au încercat, prin amenințare, să

sustragă sume de bani ce erau depozitate în agenție, dar s-a declanșat sistemul

de alarmă, astfel încât cele 4 persoane au fugit. Din declarațiile celor ce se

găseau în agenție a rezultat că o altă persoană aștepta în imediata apropiere

la volanul unui autoturism de Ungaria.

În urma investigațiilor

întreprinse de organele de poliție s-a stabilit că la tentativa de jaf au

participat toți inculpații (K.L.A., B.A., F.E., M.A., D.E. și K.E., ultimii 5

condamnați în cauză), în interiorul agenției intrând 4 dintre ei, iar ceilalți

așteptând afară, în imediata apropiere a mașinii pregătite să transporte banii

care urmau să fie furați.

A motivat instanța că fapta

tuturor inculpaților de a pătrunde în interiorul agenției, înarmați și mascați,

cu intenția de a sustrage bani, iar ceilalți așteptând în imediata apropiere,

în baza unui plan prestabilit, pentru a dispărea de la locul faptei,

constituie, pentru toți inculpații, tentativă la infracțiunea de tâlhărie,

prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b), c) și e) C.

pen.

Totodată, a reținut că inculpatul

K.L.A. a falsificat un permis de conducere eliberat de autoritățile maghiare pe

numele S.G., care ulterior a fost găsit la inculpatul B.A., faptă ce constituie

infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.

Curtea de Apel Oradea, secția

penală, prin decizia nr. 139/ A din 12 iunie 2003, a respins ca nefondat apelul

prin care inculpatul K.L.A. a solicitat să fie achitat.

Declarând recurs, inculpatul

K.L.A., a susținut că încadrarea juridică dată infracțiunii de tâlhărie este

greșită, el comițând numai acte de favorizare ce atrag încadrarea faptei în

infracțiunea, prevăzută de art. 264 C. pen.

Prin ce de al doilea motiv

de casare, inculpatul a solicitat aplicarea unei pedepse a cărei executare să

fie suspendată condiționat sau reținerea unor circumstanțe atenuante, cu

consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Motivele de casare au fost

încadrate în dispozițiile art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen.

Recursul inculpatului este

întemeiat, potrivit celor ce urmează;

Din declarația inculpatului K.L.A.

(dată în prezența avocatului său), rezultă că în luna aprilie 2000, fiind în

orașul Arad, i-a cunoscut pe D.E., K.E., F.E. și M.A., la domiciliul lui B.A.,

unde au discutat posibilitatea de a ataca o agenție C.E.C. din Oradea. Fiind de

acord cu această propunere, inculpatul K.L., s-a înțeles cu ceilalți inculpați

să le pună la dispoziție mașinile sale. Mai precizează inculpatul, că a plecat

în Ungaria unde a cumpărat 3 căciuli pentru mascare (cagule) și revenind în

România pe 4 mai 2000, s-a întâlnit cu cei 5 inculpați cărora le-a dat geanta

în care se găseau căciulile pentru mascare, a trecut (cu ceilalți inculpați) pe

lângă agenția C.E.C. ce urma a fi atacată și le-a lăsat mașina, pentru a fi

folosită la jaf. Au hotărât, cu aceiași ocazie, să se reîntâlnească, după

săvârșirea faptei, la Episcopia Bihor.

Față de aceste aspecte ce

rezultă din chiar declarația inculpatului recurent, susținerea sa, în sensul că

fapta comisă constituie infracțiunea de favorizare a infractorului, nu poate fi

primită.

Art. 264 C. pen., definește

infracțiunea de favorizare a infractorului ca fiind ajutorul dat unui infractor

fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii,

pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea

pedepsei, ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii.

Pe de altă parte, C. pen.,

în art. 26, definește complicele ca persoana care, cu intenție, înlesnește sau

ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, precum

și persoana care promite, înainte sau în timpul săvârșirii faptei că va

favoriza pe făptuitor, chiar dacă, după săvârșirea faptei, promisiunea nu este

îndeplinită.

În cauza de față, inculpatul

K.L. a stabilit cu ceilalți coinculpați să jefuiască o agenție C.E.C., el

angajându-se să procure cagulele pentru mascarea celor ce vor pătrunde în

agenție, să pună la dispoziție una din mașinile sale pentru a transporta banii

și a facilita părăsirea rapidă a locului faptei și apoi să-i aștepte pe

făptuitori, cu altă mașină, într-un loc dinainte stabilit pentru a proceda la

schimbarea mașinilor.

Ca atare, această activitate

a inculpatului de a ajuta, cu intenție, pe ceilalți inculpați la săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, constituie complicitate la această faptă și nu

infracțiunea de favorizare a infractorului, de vreme ce a existat o înțelegere

prealabilă cu privire la modul de comitere a infracțiunii, iar ajutorul a fost

dat de inculpat mai înainte de comiterea acesteia.

Cum infracțiunea de tâlhărie

nu s-a consumat datorită pornirii sistemului de alarmă existent în agenția

C.E.C., fapta rămânând în stare de tentativă, încadrarea juridică în ce

privește pe inculpatul K.L. este acea de complicitate la tentativă la

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 20 și art. 211

alin. (2) lit. a), b), c) și e) C. pen.

În acest sens recursul

inculpatului este întemeiat și urmează a fi admis, hotărârile fiind supuse

casării potrivit art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.

Ca atare, după ce se va

înlătura dispozițiile art. 34 lit. b) C. pen., se va dispune în temeiul art. 334

C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina

inculpatului recurent în sensul celor mai sus precizate.

Pentru această faptă se va

aplica inculpatului K.L. o pedeapsă de 3 ani închisoare, orientată spre minimul

special prevăzut de lege, la individualizarea căreia se au în vedere criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen.

Față de gravitatea faptei,

constând în modul în care a fost concepută și realizată activitatea

infracțională, nu poate fi primită cererea inculpatului de reducere a

pedepselor sub minimul special prevăzut de lege și de suspendarea condiționată

a executării pedepsei rezultante, astfel că, pedeapsa rezultantă, ca urmare a

aplicării art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., de 3 ani închisoare, va fi

executată prin privare de libertate.

Totodată, vor fi menținute

celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul K.L.A., împotriva deciziei penale nr. 139 din 12 iunie 2003 a Curții

de Apel Oradea.

Casează hotărârea atacată, precum

și sentința penală nr. 68 din 23 februarie 2001 a Tribunalului Bihor, numai cu

privire la încadrarea juridică a infracțiunii de tâlhărie.

Înlătură dispozițiile art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.

Conform art. 334 C. proc.

pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din complicitate la infracțiunea de

tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b), c)

și e) C. pen., în complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26,

raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b), c) și e) C. pen., text de lege în baza

căruia îl condamnă pe inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedeapsa aplicată cu pedeapsa de un an și 6

luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., inculpatul

urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 ianuarie 2005.