ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 221/2004

Asupra recursurilor penale de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 107 din 7 aprilie 2003, pronunțată de Tribunalul Bihor au fost condamnați inculpații:

- C.I.I., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare; pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare; pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 la o pedeapsă de 8 luni închisoare și pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație și conducerea unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, prevăzut de art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966 la o pedeapsă de un an și 2 luni închisoare.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute cea mai grea pedeapsă, sporită cu 6 luni, în total 4 ani închisoare.

Au fost aplicate dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus arestarea preventivă de la 9 mai 2002 la 7 aprilie 2003.

- C.M. la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) și b), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a computat din pedeapsă perioada arestării preventive de la 09 mai 2002 la zi.

- T.I.O. la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen. și la o altă pedeapsă de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de încredințarea unui autovehicul pentru a fi condus pe drumurile publice, unei persoane care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 36 alin. (3) din Decretul nr. 328/1966.

Conform art. 33 și art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a computat arestarea preventivă de la 9 mai 2002 la zi.

- T.R. la o pedeapsă de 2 ani și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) și b), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

S-a menținut starea de arest și s-a computat detenția preventivă de la 9 mai 2002 la zi.

- D.A. la o pedeapsă de 2 ani și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de tâlhărie, faptă prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) și b), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

S-a menținut starea de arest și s-a dedus detenția preventivă de la 9 mai 2002 la zi.

- C.A.S., pentru săvârșirea unei complicități la tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 20 C. pen., coroborat cu art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) și b), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la o pedeapsă de 8 luni închisoare.

S-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 14 mai 2002 la 19 mai 2002.

S-a constatat că partea vătămată C.N. nu a formulat pretenții civile.

În baza art. 118 C. pen., s-a confiscat de la inculpatul C.I.I. suma de 2.500.000 lei un pistol și 57 cartușe, precum și corpurile delicte ridicate de organele de poliție constând în leviere, lanț, cagule, stabilopozi.

Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, s-au reținut următoarele:

Partea vătămată C.N. a sesizat organele de poliție în ziua de 8 mai 2002, despre faptul că la data de 30 aprilie 2002, în timp ce circula cu autoturismul proprietate personală pe Șoseaua Borșului, în direcția Oradea – Borș, a constatat că pe carosabil au fost răspândiți mai mulți stabilopozi metalici, cu intenția avarierii cauciucurilor de la mașină și opririi acesteia, în scop de jaf. Sesizând la timp această situație, partea vătămată s-a reîntors la Oradea.

Bănuind că se va proceda în același mod și în ziua de 8 mai 2002, organele de poliție au identificat un autoturism marca BMW-culoare neagră care staționa pe partea stângă a șoselei în sensul de mers Episcopia Bihor - Borș.

Procedând la legitimarea celor 4 pasageri aflați în acest autoturism s-a reținut că sunt inculpații T.I.O., C.M., D.A. și T.R.. În mașină s-au găsit 2 cagule, 2 leviere, un lanț, un aparat de găurit, 2 bare metalice învelite în bandă izolatoare, 2 mănuși chirurgicale și mai mulți stabilopozi metalici ascuțiți.

Inculpatul D.A. a indicat organelor de poliție locul unde C.M. a aruncat un pistol cu butoiaș și mănuși chirurgicale, obiecte care au fost găsite și ridicate. Pistolul, calibru 6 mm era în stare de funcționare.

Întrucât inculpatul T.I.O. care condusese autoturismul nu a putut prezenta actele acestuia, l-a sunat la telefon pe inculpatul C.I.I. să i le aducă. În acest scop, inculpatul s-a deplasat din Oradea cu un autoturism marca Dacia Breack, aducând actele solicitate, deși el nu poseda permis de conducere.

Autoturismul marca Dacia Breack era proprietatea inculpatului T.I.O., care în dimineața zilei de 8 mai 2002 îl încredințase inculpatului C.I.I., spre a-l conduce, deși cunoștea că nu posedă permis de conducere.

Celălalt autoturism, în care au fost identificați cei patru inculpați, mai sus arătați, avea numere false de înmatriculare și fusese cumpărat cu câteva luni în urmă de către C.M.

Pistolul s-a stabilit că fusese cumpărat de inculpatul C.I.I., la domiciliul căruia au fost găsite și un număr de 50 cartușe în stare de folosință.

După un plan de acțiune bine stabilit, inculpații au încercat să jefuiască pe partea vătămată C.N., care era cunoscut că efectuează dese deplasări în Ungaria unde cumpără diferite bunuri și că deține importante sume de bani.

În luna aprilie 2002, inculpatul C.A.S. din municipiul Constanța a fost contactat telefonic de inculpatul C.I.I. care i-a cerut să identifice și să-i trimită în Oradea doi bodygarzi pentru a-l ajuta să recupereze o datorie de la o persoană. În acest scop C.I.I. i-a trimis suma de 2.500.000 lei pentru acoperirea cheltuielilor de transport, asigurându-l că fiecare din cele două persoane vor primi câte 1000 dolari S.U.A. dacă vor reuși să recupereze banii.

În baza acestei înțelegeri inculpatul C.A.S. a discutat cu D.A. și T.R., care nu aveau ocupație, relatându-le că pot câștiga câte 1000 dolari S.U.A. dacă vor recupera o datorie, le-a înmânat cei 2.500.000 lei trimiși de C.I.I., i-a condus în gara din Constanța și a stabilit ca la întoarcere să-i remită fiecare câte 100 dolari S.U.A.

În declarația din dosarul de urmărire penală, inculpatul C.A.S. a precizat că prin „recuperare” el înțelege „a speria persoana respectivă, a-l amenința, a-l bate”.

Tot inculpatul C.A.S. le-a înmânat celor doi inculpați o hârtie în care a scris numerele de telefon la care urmează a fi sunat inculpatul C.I.I., cu care vor trebui să ia legătura în gara Oradea unde vor fi așteptați.

În ziua de 28 aprilie 2002, inculpații D.A. și T.R. au fost așteptați în Oradea de inculpatul C.I.I. și de inculpatul T.I.O., fiind transportați cu un autoturism la o pensiune unde a sosit și inculpatul C.M. Acesta le-a comunicat că vor trebui să atace un cetățean care circulă cu un autoturism de culoare verde, pe șoseaua Oradea - Borș și are asupra lui aproximativ 7000 dolari S.U.A. Potrivit planului întocmit, inculpatul C.I.I. avea sarcina să-l urmărească pe respectivul cetățean, să-i anunțe pe ceilalți de sosirea acestuia, C.M. să arunce mai mulți stabilopozi pe șosea, în fața autoturismului pentru a determina victima să oprească mașina, iar D.A. și T.R. să-l atace cu cagule pe față. După ce vor sustrage valuta urmau să fie transportați imediat cu autoturismul condus de T.I.O., asigurându-și bunurile sustrase și scăparea prin amenințarea cu pistolul.

Planul stabilit a fost pus în aplicare întocmai în ziua de 30 aprilie 2002, dar victima C.N. deși stabilopozii i-au provocat pană la mașină, dându-și seama, că urma să fie jefuită, a întors autoturismul și a revenit în municipiul Oradea.

Inculpații au hotărât să repete acțiunea pe data de 8 mai 2002, ocazie cu care au fost depistați de lucrătorii de poliție.

La examinarea anvelopelor autoturismului pății vătămate s-a constatat că mai multe dopuri de cauciuc au fost introduse cu ocazia vulcanizării.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza declarațiilor inculpaților date în cursul urmăririi penale, relatărilor martorilor, coroborate cu planșele fotografice, procesele-verbale de percheziție, procesele-verbale de constatare și relatărilor părții vătămate.

Au fost înlăturate ca nesincere declarațiile inculpaților date în cursul cercetării judecătorești, aceștia revenind nejustificat, unii invocând alibiuri ilogice.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, cât și inculpații C.M., T.I.O., C.I.I., D.A., T.R. și C.A.S.

Prin decizia penală nr. 148/A/2003, Curtea de Apel Oradea a admis apelurile formulate de parchet și de inculpații C.M., T.I.O. și C.I.I. și a respins, ca nefondate, pe cele declarate de inculpații D.A., T.R. și C.A.S.

Instanța de apel a majorat pedeapsa aplicată inculpatului C.I.I. de la 3 ani și 6 luni, la 4 ani și 6 luni închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie, a constatat ca fiind grațiate pedepsele aplicate acestui inculpat pentru infracțiunile la legea circulației, a menținut sporul de 6 luni închisoare, aplicat ca urmare a contopirii celor două pedepse rămase negrațiate, dispunând în final inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.

Cu privire la pedepsele aplicate inculpatului T.I.O., s-a dispus constatarea grațierii conform art. 1 din Legea nr. 543/2002 a celei aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (3) din Decretul nr. 328/1966 și s-au înlăturat dispozițiile art. 33 și art. 34 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de tâlhărie.

Referitor la inculpatul C.M. s-a corectat încadrarea juridică, stabilindu-se că acesta a săvârșit tentativa la infracțiunea de tâlhărie în condițiile art. 37 lit. a), în raport de o altă pedeapsă din care s-a liberat condiționat, înainte ca aceasta să fie considerată ca executată.

În ceea ce privește pedepsele aplicate inculpaților T.R. și D.A. s-a apreciat că prima instanță le-a recunoscut, nejustificat circumstanțele atenuante. Drept urmare instanța de apel a dispus înlăturarea lor și a majorat pedepsele la câte 3 ani și 6 luni închisoare pentru fiecare inculpat.

Totodată s-a înlăturat măsura confiscării sumei de 2.500.000 lei de la inculpatul C.I.I., reținându-se că suma respectivă a ajuns în posesia inculpaților D.A. și T.R., astfel că acești din urmă inculpați au fost obligați în cote egale s-o plătească statului cu titlu de confiscare în baza art. 118 lit. c) C. pen.

Restul dispozițiilor primei hotărâri au fost menținute.

Împotriva deciziei Curții de Apel Oradea, la data de 10 iulie 2003 au declarat recurs inculpații C.I.I., T.I.O., T.R. și C.A.S., iar pentru inculpații T.I.O. și C.M. au declarat recursuri avocații acestora, la data de 4 iulie 2003.

Ulterior, prin adresele nr. Z 13271 din 08 august 2003 și nr. Z 13691 din 19 august 2003, Penitenciarul Oradea a înaintat Curții Supreme de Justiție declarațiile inculpaților C.I.I., T.R., T.I.O. și C.M. prin care își retrăgeau recursurile, unii dintre ei afirmând că avocații au declarat recursurile, dar ei doresc să rămână, cât mai repede în fond.

În ședința din 14 noiembrie 2003 cei patru inculpați care anterior și-au retras recursurile, au menționat că nu-și însușesc declarațiile respective.

Prin adresa nr. A2753 din 12 ianuarie 2004, Penitenciarul Oradea a confirmat însă că cererile de retragere a recursurilor au fost formulate de deținuții respectivi, iar înaintarea lor s-a făcut ca urmare a acordului de voință al acestora.

Așa fiind, Curtea față de dispozițiile art. 385

4

, raportat la art. 368 alin. (2) și art. 369 C. proc. pen., urmează a lua act de declarațiile de retragere a recursurilor formulate de inculpații C.I.I., T.R., T.I.O. și C.M., împotriva deciziei penale nr. 148/ A din 3 iulie a Curții de Apel Oradea.

Revenirile inculpaților asupra declarațiilor de retragere sunt tardive.

Asupra renunțării la o cale de atac se poate reveni numai în cadrul termenului prevăzut de lege pentru exercitarea ei.

În speță, însă, inculpații au revenit asupra declarațiilor de retragere a recursurilor după expirarea termenului de recurs, astfel că aceste noi declarații nu pot avea relevanță juridică, hotărârea recurată rămânând definitivă la data retragerii recursurilor, conform art. 416 pct. 5 C. proc. pen. și dobândind autoritate de lucru judecat cu privire la cei patru recurenți inculpați.

Inculpatul C.A.S. a criticat decizia Curții de Apel Oradea ca fiind nelegală și netemeinică susținând că participația sa s-a făcut fără vinovăție și cerând achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., invocând ca motiv dispozițiile art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

Inculpatul a contribuit cu intenție la săvârșirea tentativei la infracțiunea de tâlhărie, el știind că D.A. și T.R. vor săvârși o faptă de sustragere cu violență a unor valori materiale din posesia altei persoane.

În declarația (dosar de urmărire penală) scrisă personal de inculpatul D.A. se precizează că „atunci când P.A. (nume sub care era cunoscut C.A.S.) a venit la mine să-mi propună afacerea respectivă, mi-a explicat că eu împreună cu băieții din Oradea trebuie să-i atacăm pe cei din mașina oprită purtând ciorapi pe față și să le luăm bani, partea noastră fiind de 1000 dolari S.U.A. de persoană”. În continuare acesta a precizat că inculpatul C.A.S. i-a dat bani pentru biletele de drum, numărul de telefon la care să apeleze pe cel cu care va acționa în Oradea, cerându-i ca la întoarcere să-i plătească fiecare câte 100 dolari S.U.A., „pentru că ne-a dat pontu”.

Chiar inculpatul C.A.S. în declarația de la dosar (dosar de urmărire penală) a recunoscut că știa despre faptul că T.R. și D.A. trebuiau să recupereze o sumă de bani de la o persoană din Oradea, prin „recuperare” înțelegând ca aceștia să sperie, să amenințe sau să bată acea persoană.

Racolarea celor doi inculpați, transmiterea sumei de bani necesară acoperirii cheltuielilor de transport, facilitarea întâlnirii lor cu cei din Oradea, discuțiile telefonice avute cu inculpatul C.I.I., constituie acte care fac parte din ajutorul dat celorlalți la săvârșirea tentativei la infracțiunea de tâlhărie.

Examinând cauza, cu privire la acest inculpat, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. și sub motivele care se iau în considerare din oficiu, Curtea constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, acordând semnificație tuturor aspectelor de fapt și de drept.

În consecință, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului C.A.S. urmează a fi respins.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A.S. împotriva deciziei penale nr. 148/ A din 3 iulie 2003 a Curții de Apel Oradea.

Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.

Ia act de retragerea recursurilor declarate împotriva aceleiași decizii penale de inculpații C.I.I., T.I.O., T.R. și C.M.

Obligă recurentul inculpat T.R. să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții inculpați C.I.I., T.I.O. și C.M. să plătească statului suma de 600.000 cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 ianuarie 2004.