ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2203/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 31/I/A din 16 aprilie 2004, pronunțată în dosarul nr. 1665/P/2004 de Curtea de Apel Oradea, verificându-se din oficiu, legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului O.Z.T., s-a dispus menținerea acestei măsuri, reținându-se că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea lui de libertate. Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, a declarat recurs inculpatul O.Z.T. care a solicitat prin memoriul înaintat, în scris, din penitenciar reducerea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, iar oral, în ședința publică de judecată, prin concluziile apărătorului desemnat din oficiu, a solicitat admiterea recursului, revocarea măsurii arestării preventive și să se dispună judecarea lui în stare de libertate.

Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Se reține astfel că, prin sentința penală nr. 115 din 30 martie 2004 a Tribunalului Bihor, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea tentativei la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și art. 211 alin. (2 1 ) lit. c), cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., reținându-se că în seara zilei de 25 noiembrie 2003, inculpatul a pătruns fără drept în locuința părții vătămate N.I., cu intenția de a fura sume de bani și mâncare. Fiind surprins de partea vătămată, inculpatul a agresat-o cu pumnii și cotul, provocându-i leziuni ce au necesitat 7 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, aspect confirmat de constatarea medico-legală efectuată de S.M.L.Bihor.

Așa cum a reținut și Curtea de Apel Oradea temeiurile care au determinat arestarea nu s-au schimbat, din dosarul cauzei rezultând că sunt indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, constând în aceea că a comis anterior, mai multe infracțiuni de furt calificat pentru care a și fost condamnat, fiind pus în libertate la 5 noiembrie 2003 și în consecință, recursul fiind nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins ca atare, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care este inclus și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul o.z.t. împotriva încheierii nr. 31/I/A din 16 aprilie 2004 , pronunțată în dosarul nr.1665/P/2004 al Curții de Apel Oradea. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2004.