ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2203/2004

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr.

31/I/A din 16 aprilie 2004, pronunțată în dosarul nr. 1665/P/2004 de Curtea de

Apel Oradea, verificându-se din oficiu, legalitatea măsurii arestării

preventive a inculpatului O.Z.T.,  s-a dispus menținerea acestei măsuri,

reținându-se că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului nu s-au

schimbat și impun în continuare privarea lui de libertate.

Împotriva acestei

încheieri, în termenul legal, a declarat recurs inculpatul O.Z.T. care a

solicitat prin memoriul înaintat, în scris, din  penitenciar reducerea pedepsei

de 4 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, iar

oral, în ședința publică de judecată, prin concluziile apărătorului desemnat

din oficiu, a solicitat admiterea recursului, revocarea măsurii arestării

preventive și să se dispună judecarea lui în stare de libertate.

Recursul declarat

de inculpat nu este fondat.

Se reține astfel

că, prin sentința penală nr. 115 din 30 martie 2004 a Tribunalului Bihor,

inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea tentativei

la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 20, raportat la

art. 211 alin. (2) lit. b) și art. 211 alin. (2

1

) lit. c), cu

aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.,   reținându-se că în seara zilei de 25

noiembrie 2003, inculpatul a pătruns fără drept în locuința părții vătămate N.I.,

cu intenția de a fura sume de bani și mâncare. Fiind surprins de partea

vătămată, inculpatul a agresat-o cu pumnii și cotul, provocându-i leziuni ce au

necesitat 7 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, aspect confirmat de

constatarea medico-legală efectuată de S.M.L.Bihor.

Așa cum a reținut

și Curtea de Apel Oradea temeiurile care au determinat arestarea nu s-au

schimbat, din dosarul cauzei rezultând că sunt indicii temeinice că inculpatul

a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, infracțiune

pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe

certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea

publică, constând în aceea că a comis anterior, mai multe infracțiuni de furt

calificat pentru care a și fost condamnat, fiind pus în libertate la 5

noiembrie 2003 și în consecință, recursul fiind nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins ca atare, cu obligarea recurentului

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care este inclus și onorariul

apărătorului desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul

o.z.t.

împotriva încheierii nr. 31/I/A din 16 aprilie 2004 , pronunțată în dosarul

nr.1665/P/2004 al Curții de Apel Oradea.

Obligă pe recurent la

plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din

care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 aprilie 2004.