ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5122/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 22 iunie 2003

, reclamantul Ș.G. a chemat în judecata pârâții SC C.S. Buzău și O.N., pentru

ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză , instanța de judecata să dispună

obligarea acestora la:

- instalarea cablu TV ,

- scutirea de plata abonamentului

pe o perioada de 3 ani,

- oferirea unui

televizor alb-negru similar celui distrus de pârâți,

- plata sumei de

20.000.000 lei cu titlu de daune morale.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că în anul 1999, după plata taxelor pentru conectarea la

cablu zonal, lucrătorii care au lucrat la conectare, umblând la televizor l-au

carbonizat.

Reclamantul nu a fast

conectat nici până la aceasta data la rețeaua de cablu.

Urmare plângerilor

formulate la societatea comerciala menționată, precum și la alte autorități,

i-a fost adus de pârâtă un televizor marca Diamant 153 , care a funcționat

foarte puțin.

Deși înștiințați în

sensul celor arătate, pârâții refuză soluționarea amiabilă a litigiului.

Prin sentința nr. 230

din 15 martie 2004, Judecătoria Pătârlagele a admis în parte acțiunea formulata

de reclamantul Ș.G., în contradictoriu cu pârâții SC C.S. SA Galați, sucursala Buzău,

C.M. și O.N., obligându-i pe aceștia din urma , în solidar , să transmită

reclamantului în proprietate un televizor marca SIRIUS sau să plătească

valoarea acestuia.

Celelalte capete de

cerere au fost respinse , ca neîntemeiate.

S-a reținut că, acționând

în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, ca salariați ai pârâți SC C.S. SA,

pârâții persoane fizice au efectuat operațiunea de conectare a receptorului TV

marca Sirius, proprietatea reclamantului , la rețeaua de televiziune prin

cablu.

Distrugerea

televizorului de către cei doi pârâți a fost recunoscuta de către aceștia.

Ca atare, în cauza sunt

îndeplinite cerințele art. l000 alin. (3) C. civ.

Nu este întemeiata

cererea reclamantului privind conectarea la rețeaua de televiziune prin cablu,

întrucât acesta nu a făcut dovada încheierii contractului cu societatea

comerciala menționată.

Celelalte doua cereri

ale reclamantului nu sunt motivate.

Împotriva hotărârii

primei instanțe a declarat apel reclamantul Ș.G., solicitând admiterea și a

celorlalte capete de cerere.

Recursul nu este

motivat.

Pârâta SC C.S. SA a făcut

declarație de aderare la apel, criticile privind:

- neintroducerea în cauza

a SC S.S. SA Galați. Hotărârea pronunțându-se în contradictoriu cu sucursala

care nu are personalitate juridica , aceasta nu poate fi pusă în executare.

- nemotivarea soluției

de respingere a excepțiilor invocate;

- prescrierea dreptului

la acțiunea în despăgubiri;

- nesoluționarea excepției

privind insuficienta timbrare a acțiunii;

- nedovedirea întinderii

prejudiciului.

Curtea de Apel Ploiești,

secția civilă , prin decizia nr. 2203 din 5 august 2004 a respins ca nefondat

apelul declarat de reclamant, a admis apelul declarat de pârâtă menționata și a

schimbat în parte hotărârea primei instanțe, în sensul ca a respins acțiunea

față de SC C.S. SA.

In motivarea acestei

hotărâri, instanța de control judiciar a reținut ca reclamantul nu a dovedit

încheierea contractului cu societatea de cablu, în care să fie prevăzută

scutirea de plata abonamentului, nu a făcut dovada achitării contravalorii

abonamentului cu ocazia plății facturilor de energie electrica și nici dovada

prejudiciului moral suferit, așa încât in mod corect acțiunea acestuia a fost

admisa numai în parte.

Pentru a admite apelul

declarat de pârâta menționată, instanța de control judiciar a reținut că nu

sunt îndeplinite condițiile art. l000 alin. (3) C. civ., cu referire la împrejurarea

neîncheierii unui contract, astfel ca obligația conectării nu există. Drept

urmare pârâții persoane fizice au acționat cu depășirea atribuțiilor ce le

reveneau în calitate de salariați ai societății comerciale pârâte.

Împotriva acestei din

urma hotărâri reclamantul a declarat recurs, fără a invoca nici unul din

cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Criticile formulate

privesc:

- greșita neacordare a

daunelor morale, deși pârâții au înlocuit televizorul distrus numai la 1 an de

la data producerii evenimentului arătat de către pârâți care au avut o

atitudine sfidătoare și au preferat injurii la adresa familiei reclamantului;

- greșita neacordare a

cheltuielilor de judecată deși reclamantul a fost prezent în instanță și , în

raport de această împrejurare, se poate deduce că a făcut cheltuieli;

- în mod greșit nu s-a

acordat scutirea de obligația plății abonamentului, deși în acest sens a

existat dispoziție legală.

În concluzie, reclamantul a solicitat admiterea recursului

și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se

vor arăta în continuare:

Este adevărat că

dispozițiile art. 998 și art. 999 C. civ. nu fac distincție între prejudiciul

moral și prejudiciul material.

Pentru acordarea

daunelor morale, reclamantul este obligat a produce acel minim de argumente și

indicii din care să rezulte afectarea drepturilor personale nepatrimoniale prin

acțiunea părților.

Or, la fond acest capăt

de cerere nu a fost motivat.

Totodată , reclamantul

nu a motivat apelul declarat împotriva hotărârii primei instanțe.

Prin urmare, în lipsa

acelui minim de indicii care să dovedească afectarea acelor valori care

definesc personalitatea umană, în mod legal acest capăt de cerere a fost

respins.

Ca atare, respingând

apelul declarat de reclamant și menținând hotărârea primei instanței, instanța

de control judiciar a pronunțat o hotărâre legală, nesupusă nici unuia din

cazurile de modificare prevăzute în art.304 C. proc. civ.

Cheltuielile de judecată

sancționează culpa procesuală, conform art. 274 C. proc. civ și se acordă în

limita dovedirii lor.

Cum reclamantul nu a

dovedit cheltuielile solicitate, instanța de control judiciar a făcut o corectă

aplicare a dispozițiilor legii procesual civile, așa încât recursul se constata

a fi nefondat și sub aspectul acestei critici.

În fine, taxelor de

abonament stabilite prin lege, așa cum arata reclamantul, nu privesc

abonamentul la societățile de televiziune prin cablu, așa încât recursul se

constata a fi nefondat și sub aspectul acestei din urma critici.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Ș.G. împotriva

deciziei nr. 2203 din 5 august 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2005.