ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5549/2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5549/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă de

instanță, înregistrată la data de 28 februarie 2003 pe rolul Tribunalului

Timiș, reclamantul C.G., prin mandatar D.R.L.P., a solicitat, ca prin hotărârea

ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâta SC P.V. SRL să se dispună

rezoluțiunea contractului de asociere în participațiune din 28 iunie 1998,

încheiat cu pârâta și repunerea părților în situația anterioară, urmare

neîndeplinirii obligațiilor asumate de pârâtă.

În motivarea acțiunii reclamantul a

susținut că prin contractul de asociere în participațiune convenit s-a obligat

să participe cu suma de 13.000 mărci germane la asociere, pârâta urmând să

desfășoare efectiv activitatea ce a constituit obiectul asocierii respectiv

construirea de rețele de televiziune prin cablu în zona Lugoj.

Că, deși și-a îndeplinit obligația

aportării sumei de 13.000 mărci germane la data semnării contractului, pârâta a

refuzat să-i prezinte actele doveditoare ale investițiilor făcute și

contractele încheiate de furnizare servicii prin cablu încălcându-și obligațiile

stabilite prin contract.

Tribunalul Timiș, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 4118 din data de 28

noiembrie 2003 a respins acțiunea introductivă ca nefondată reținând că

reclamantul este cel care nu și-a îndeplinit obligația de a participa la

asociere cu suma convenită, în sarcina pârâtei neputându-se constata vreo culpă

în sensul invocat de reclamant.

Împotriva acestei sentințe

reclamantul a declarat apel, invocând motive de netemeinicie și nelegalitate,

susținând în esență că probele cu înscrisuri autentice și sub semnătură privată

impuneau concluzia aportării sumei de 10.000 mărci germane, iar probele

testimoniale administrate atestau faptul că a predat pârâtei două autoturisme

utilizate de aceasta în activitatea sa.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială

și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 151 pronunțată la data

de 14 mai 2004 respinge ca nefondat apelul declarat de reclamant.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

control judiciar analizând probele administrate prin prisma criticilor

formulate, constată că în mod corect prima instanță a respins acțiunea,

reclamantul nefăcând dovada predării sumei la care s-a obligat cu titlu de

aport prin contractul autentic încheiat la 28 iunie 1999, în condițiile în care

această mențiune nu este consemnată în contract, iar reclamantul afirmă că

predarea banilor s-a făcut la data semnării actului.

Totodată instanța reține că

reclamantul nu a făcut dovada solicitării actelor contabile de la pârâtă, primind

situația financiară a asocierii.

În contra acestei decizii,

reclamantul a declarat recurs, în termen legal, pentru motivele prevăzute de art.

304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., solicitând, admiterea recursului,

modificarea deciziei atacate în sensul admiterii acțiunii.

Reiterând criticile formulate în

apel, recurentul, în argumentarea motivelor de recurs a susținut următoarele:

- din probele cu înscrisuri

administrate rezultă, fără putință de tăgadă faptul că suma de 10.000 mărci

germane a fost pusă la dispoziția intimatei pârâte, fapt recunoscut de

asociatul unic al societății prin mențiunea olografă făcută de acesta;

- în mod netemeinic și nelegal a

fost înlăturată depoziția martorei C.S., care, deși nu a participat la predarea

banilor a relatat amănunțit împrejurările în care s-au derulat relațiile dintre

părți;

- nu s-a acordat semnificația

cuvenită celor două înscrisuri sub semnătură privată transmise de asociatul

unic al societății intimate, care reprezintă o dare de seamă asupra încasărilor

și plăților efectuate până la acel moment, și care confirmă calitatea de

asociat, în temeiul contractului convenit;

- intimata pârâtă nu a dovedit

executarea obligațiilor asumate, iar refuzul de a prezenta actele contabile ale

asocierii, constituie potrivit art. 174 C. proc. civ., o recunoaștere a

pretențiilor formulate împotriva sa.

Intimata pârâtă a formulat

întâmpinare la data de 10 noiembrie 2004, solicitând respingerea recursului și

păstrarea ca temeinică și legală a deciziei curții de apel.

Prin încheierea ședinței publice din

data de 17 iunie 2005, Curtea a invocat din oficiu, excepția nulității

recursului, conform art. 302

1

lit. d) C. proc. civ. și potrivit art.

133 alin. (2) C. proc. civ., a acordat termen pentru ca recurentul să semneze

cererea de recurs.

Asupra recursului:

recursului, Curtea urmează a o respinge, constatând că recursul a fost semnat

de mandatarul recurentului av. D.R.L.P., în baza mandatului acordat prin

procura judiciară autentificată la 17 februarie 2003 de B.N.P. R.S., mandatara,

semnatara recursului fiind în drept să exercite toate căile de atac la

instanțele competente.

considerentele care urmează:

2.1. Deși recurentul își întemeiază

recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., invocarea

acestor motive de nelegalitate este pur formală, din dezvoltarea lor rezultă

numai aspecte de netemeinicie, vizând situația de fapt reținută de prima

instanță și confirmată de instanța de apel, din perspectiva caracterului

devolutiv al apelului.

Ori, chestiunile de fapt, reținute

de judecătorii fondului, din analiza probatoriilor administrate, nu pot face

obiectul controlului de legalitate, în raport de motivele expres și limitativ

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Așadar, Înalta Curte constatând că

prin hotărârea atacată instanța nu a denaturat actul juridic dedus judecății și

a aplicat corect dispozițiile legale care reglementează condițiile rezoluțiunii

contractului, la situația de fapt reținută și care constituie atributul său

exclusiv, examinând toate dovezile administrate în cauză, urmează a respinge

prezentul recurs ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nesemnării

recursului, în temeiul art. 302 lit. d) C. proc. civ.

Respinge recursul declarat de

reclamantul C.G., împotriva deciziei nr. 151 din 14 mai 2004, pronunțată de

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 18 noiembrie 2005.