ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3940/2003

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul E.E. domiciliat în Craiova, prin cererea ce a format obiectul dosarului nr. 530/COM/2001 al Tribunalului Dolj, a acționat în judecată pe pârâtele S.C. T.S.C. Reșița cu sediul în Reșița, și S.C. T.S.C. SRL Craiova cu sediul în Craiova, în contradictoriu cu care a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să fie obligate să respecte contractele nr. 5419/BC din 19 iulie 2000 și 13652/BC din 19 iulie 2000, cu obligarea pârâtelor la plata de daune morale în sumă de 1.000 USD și 100 USD cheltuieli de judecată. Tribunalul Dolj prin sentința nr. 254 din 6 martie 2001, admițând excepția ridicată de pârâta S.C. T.S.C.

SRL Reșița, a respins acțiunea reclamantului pentru lipsa calității procesuale active, în ceea ce privește contractul nr. 13652/BC din 19 iulie 2000 și ca nefondată în ceea ce privește contractul nr. 5419/BC din 19 iulie 2000. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că încheierea contractului nr. 13652/BC din 19 iulie 2000 pentru cablu TV s-a făcut de către pârâtă cu P.C., nicidecum cu reclamantul iar contractul nr. 5419/BC din 19 iulie 2000 face parte din categoria contractelor de adeziune care se acceptă sau nu de beneficiar. S-a reținut, de asemenea, că întrucât reclamantul a plătit inițial suma datorată și înscrisă în contract, înseamnă că l-a acceptat ca atare.

Apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 976 din 23 octombrie 2001, reținând că cererea acestuia de a fi obligate pârâtele la respectarea contractelor, cu obiecțiunile reclamantului, este nejustificată din punctul de vedere al voinței părților, astfel cum ea s-a materializat prin începerea executării de bună voie.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamantul a declarat recurs, nemotivat în drept la data formulării motivelor de recurs respectiv la 20 martie 2001 și a susținut că: - prin hotărârea sa instanța de apel nu a analizat aplicarea corectă a legii la încheierea contractelor dintre părți și a constatat nejustificat că majorările de 10% pretinse de pârâtă sunt justificate; - a considerat greșit, ca cerere suplimentară, cererea reclamantului de anulare a clauzelor abuzive din contractul deja încheiat; - în mod greșit prin hotărârea recurată contractele încheiate de părți au fost catalogate ca făcând parte din tipul standard, când de fapt era necesară efectuarea de probe pentru a se dovedi că aceste contracte au fost semnate cu obiecțiuni; - greșit s-a reținut de instanța de apel că reclamantul nu a avut calitate procesuală activă atâta vreme cât instanța nu a încuviințat audierea în apel a sorei reclamantului – P.C., prezentă în sală și care l-a mandatat pe reclamant să-i reprezinte interesele.

Recursul reclamantului este nefondat. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că instanța de apel a luat în analiză toate aspectele de mai sus, ce de fapt s-au constituit și în motive de apel și a pronunțat o hotărâre corectă. Referirile în motivele de recurs la prevederile Legii nr. 193/2000 cu modificările ulterioare privind clauzele abuzive din contractele încheiate de părți nu au nici o legătură cu cauza, întrucât prin acțiunea introductivă instanța a fost investită cu obligația de a face, respectiv executarea contractelor, nicidecum cu anularea clauzelor considerate de reclamant abuzive. Analizând motivele recursului reclamantului se constată faptul că nici unul dintre acestea nu sunt de natură a conduce la casarea/modificarea hotărârilor atacate, întrucât nu sunt îndeplinite nici una dintre situațiile prevăzute la pct. 1 – 10 ale art. 304 C. proc.

civ. Recursul, fiind o cale extraordinară de atac, cu caracter nedevolutiv, trebuie să fie bazat exclusiv pe motivele expres și limitativ arătate de art. 304 C. proc. civ. Cum din examinarea cauzei nu rezultă existența a nici unui motiv de ordine publică, care să poată fi luat în considerare, din oficiu, în condițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., cum nu pot fi luate în considerare, nici dezvoltarea motivelor de recurs depuse de reclamant, peste termenul legal de recurs prevăzut de art. 301 C. proc. civ., respectiv la data de 7 mai 2003, urmează ca recursul reclamantului să fie respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de E.E. împotriva deciziei nr. 976 din 23 octombrie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 octombrie 2003.