ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3258/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea introductivă de

instanță, înregistrată la data de 17 decembrie 2004 la Tribunalul Arad,

reclamanta SC R. SRL Arad a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC R.D.S. SA

să se constate rezoluțiunea contractului nr. 96959 din 6 septembrie 2001

încheiat cu pârâta cu consecința exonerării sale de plata contravalorii

serviciilor de internet contractate.

În motivarea cererii sale reclamanta

a arătat că pârâta s-a obligat prin contractul nr. 96959 din 6 septembrie 2001

să-i furnizeze în sistem dial-up accesul la internet pe o perioadă de 12 luni,

ca la scurt timp după semnarea contractului a constatat că serviciile furnizate

nu se înscriu în parametrii tehnici conveniți astfel că nu a achitat factura

emisă de pârâtă, iar ulterior a constatat că pârâta a întrerupt furnizarea

serviciului. Totodată reclamanta invocă ca motiv de nulitate caracterul abuziv

al clauzelor contractului referitoare la penalități și la reziliere.

Prin Încheierea nr. 715 din 24

februarie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus strămutarea cauzei

de la Tribunalul Arad la Tribunalul Dolj.

Tribunalul Dolj, astfel investit,

prin sentința civilă 929 din data de 18 iunie 2004, respinge acțiunea

reclamantei reținând că reclamanta în calitate de beneficiară a serviciilor

contractate a solicitat constatarea rezoluțiunii după o perioadă de doi ani de

la încheierea contractului, în condițiile în care nu a executat sau nu este

gata să execute contractul, iar pe de altă parte nu a respectat dispozițiile

art. 6.2 din contract, potrivit cărora beneficiarul putea denunța unilateral

contractul prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, cu cel puțin 30

de zile înainte de data de la care dorește să-și înceteze efectele.

Împotriva acestei sentințe,

reclamanta a declarat apel invocând motive de netemeinicie și nelegalitate sub

aspectul concluziei reținute de instanță pe situații de fapt respectiv

nefurnizarea serviciilor de acces la internet. S-a mai invocat de reclamantă și

caracterul abuziv al clauzei penale și celei privind rezilierea contractului,

stipulate numai în favoarea pârâtei.

Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, prin decizia civilă nr. 421 din 1 noiembrie 2004, admite apelul

declarat de reclamantă, schimbă sentința fondului în sensul că admite în parte

acțiunea, constată nule absolut clauzele prevăzute la art. 3.6 și art. 6.3 din

contract și respinge cererea de rezoluțiune.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

Control judiciar a reținut că sancțiunea neexecutării culpabile a contractelor

sinalagmatice cu executare succesivă este rezilierea și nu rezoluțiunea,

sancțiune care în speță nu mai poate opera, în condițiile în care contractul a

încetat, la data de 6 septembrie 2002, prin ajungerea la termen.

Referitor la clauzele din contract

stipulate în art. 6.3 și 3.6 privind rezilierea și perceperea de penalități de

întârziere de 1 % pentru neefectuarea plății la termen, instanța a constatat

caracterul lor abuziv, fiind prevăzute numai în favoarea pârâtei, astfel încât

creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților

în detrimentul reclamantei care este consumator în sensul dispozițiilor art. 2

alin. (1) din Legea nr. 193/2000.

În contra acestei decizii, pârâta SC

R.D.S. SA a declarat recurs, în termen legal, pentru motivul prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., când hotărârea pronunțată este lipsită de temei

legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, solicitând

admiterea recursului modificarea deciziei în sensul respingerii apelului și

menținerii hotărârii primei instanțe.

În argumentarea criticilor formulate,

recurenta a susținut următoarele:

a reclamantei întrucât în temeiul Legii nr. 193/2000 modificate prin Legea nr.

65/2002 titularul dreptului de a invoca caracterul abuziv al clauzelor unui

contract este numai persoana fizică – consumator, persoana juridică neputând

avea legitimare procesual activă în sensul art. 2 alin. (1) din legea evocată.

deoarece conform celor stipulate prin contract ambele părți au la dispoziție

posibilitatea denunțării unilaterale a contractului, iar reclamanta,

beneficiara serviciilor contractate, a cunoscut de la început condițiile.

Intimata – reclamantă a formulat

întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii

pronunțate de instanța de control judiciar ca legală și temeinică în raport de

dispozițiile Legii nr. 193/2000 modificată.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce urmează:

Legea nr. 193/2000 modificată prin Legea nr. 65/2002 privind clauzele abuzive

din contractele încheiate între comercianți și consumatori, prin consumator se

înțelege orice persoană fizică, grupuri de persoane sau orice persoană juridică

care beneficiază în temeiul unui contract încheiat cu un comerciant de

produsele sau serviciile furnizate de acesta.

Prin urmare reclamanta intimată are

calitate procesual activă să-și valorifice drepturile conferite de dispozițiile

legii evocate potrivit art. 14 din aceiași lege, astfel că motivul de recurs

apare nefondat.

contract la art. 3.6 și art. 6.3 referitoare la dreptul comerciantului furnizor

de servicii de a percepe penalități de întârziere de 1 % pe zi, în cazul

neplății la termen a tarifelor și dreptul aceluiași comerciant de a rezilia

contractul, fără punere în întârziere sau orice altă modalitate prealabilă, ca

fiind abuzive, instanța de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare a

dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 193/2000 modificată.

Fiind prevăzute numai în favoarea comerciantului,

în speță pârâta recurenta, clauzele creează un dezechilibru semnificativ între

drepturile și obligațiile părților.

Din evaluarea globală a contractului

nr. 96959 încheiat de părți, rezultă că aceste a fost prestabilit unilateral de

comerciant, fiind un contract standard, astfel că îi revenea comerciantului

obligația potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 193/2000 modificată prin

Legea nr. 65/2002 să facă dovada negocierii directe a celor două clauze

standard, dovadă pe care nu a făcut-o, pentru a înlătura incidența art. 4 alin.

(1) din textul mai sus evocat.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta SC R.D.S. SA București împotriva deciziei civile nr. 421 din

1 noiembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 31 mai 2005.