ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3113/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la numărul 10899/303/2005 din 23 septembrie 2005 pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București, reclamanta SC R. SA, D.T. București, a chemat-o în judecată pe pârâta SC I.A.I. SRL, cu sediul în București și a solicitat ca pârâta să fie obligată să desființeze pe cheltuiala sa rețelele de cablu TV și instalațiile componente, amplasate pe stâlpii de comunicații proprietate a reclamantei, iar în caz contrar să o autorizeze pe reclamantă să desființeze aceste rețele de cablu TV pe cheltuiala societății pârâte. A solicitat obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii de 100 ron pe zi de întârziere, până la ridicarea efectivă a rețelelor de cablu TV, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că își desfășoară activitatea în domeniul telecomunicațiilor, lucrările de instalare a rețelelor de telecomunicații (în care se includ și stâlpii de telecomunicații) fiind executate în cadrul obiectivelor de investiții de furnizorul serviciilor de telefonie fixă - SC R. SA. A arătat și că prin actul de înființare, respectiv H.G. nr. 673/1997, este reglementat statutul acestor rețele și instalații de telecomunicații ca fiind în proprietatea SC R. SA (art. 3 pct. 4), iar calitatea de proprietar îi conferă, conform art. 480 C. civ., dreptul de a dispune de bunuri în mod exclusiv și absolut. Reclamanta a arătat și că, fără a exista un acord între părțile litigante, pârâta a amplasat rețeaua proprie de cablu TV în mod abuziv pe 164 de stâlpi aparținând reclamantei, săvârșind un delict în condițiile art. 998 – 999 C. civ., care o îndrituiește pe reclamantă la promovarea prezentei acțiuni.

Cererea este întemeiată în drept pe dispozițiile art. 480, art. 494 și urm. C. civ., pe dispozițiile art. 998 – art. 1000, art. 1073 – art. 1078 C. civ., pe dispozițiile H.G. nr. 673/1997, ca și pe dispozițiile art. 44 și art. 136 din Constituția României. La 13 octombrie 2005, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat în principal excepția prematurității acțiunii pentru nerespectarea dispozițiilor art. 7201 C. proc. civ. Pârâta s-a apărat și pe fondul cauzei, susținând în esență că acțiunea este formulată în scopul de a-i provoca pierderi nejustificate, reclamanta refuzând închiderea unui contract cu pârâta, deși i-a acordat acesteia avizul de principiu pentru rețeaua aeriană de televiziune prin cablu în comuna Domnești.

A susținut că nu se află în culpă și că acțiunea este neîntemeiată. Prin sentința civilă nr. 6586 din 19 octombrie 2005, Judecătoria sectorului 6 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția comercială. Cauza a fost înregistrată la numărul 11456/3/2006 pe rolul Tribunalului București , secția a VI-a comercială. Prin sentința comercială nr. 710 din 18 ianuarie 2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis acțiunea, a obligat-o pe pârâtă să desființeze pe cheltuiala sa rețelele de cablu TV și instalațiile componente amplasate pe 164 de stâlpi de telecomunicații proprietate a reclamantei, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 50 ron/zi.

A autorizat-o pe reclamantă ca, în caz contrar, să desființeze pe cheltuiala pârâtei aceste rețele. A obligat-o pe pârâtă la plata de cheltuieli de judecată în sumă de 14,9 ron. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că pârâta, ca operator cablu TV, a montat pe stâlpii de telecomunicații proprietate a reclamantei circuite de cablu TV fără ca între părți să existe un contract în acest sens, conform proceselor - verbale de la dosar, semnate și ștampilate de reprezentantul societății pârâte. A înlăturat ca fără suport probator apărarea pârâtei relativă la existența unui acord între părți în acest sens, întrucât adresele emise de societatea reclamantă la 7 decembrie 1995 nu emană de la reprezentanții legali ai societății, reprezintă doar un aviz de principiu și se referă doar la rețelele din comunele Domnești, Ciorogârla și Clinceni.

A reținut că pârâta nu este îndrituită la instalarea pe stâlpi a rețelelor de cablu TV și prin prisma prevederilor H.C.G.M.B. nr. 105 din 4 mai 2006, care interzic poziționarea supraterană a rețelelor tehnico - edilitare pe străzile administrate de A.S., aceste prevederi obligând-o pe reclamanta însăși să desființeze atât rețelele cât și stâlpii pe care acestea sunt amplasate. A invocat și prevederile art. 480 C. civ., reținând că reclamanta, ca proprietară a stâlpilor, are dreptul de a dispune de aceștia în mod exclusiv și absolut, putând ceda folosința lor numai dacă este de acord.

Curtea de Apel București, prin decizia nr. 631 din 20 decembrie 2007 a admis apelul pârâtei și a schimbat în parte hotărârea în sensul că a obligat pe pârâră să desființeze pe cheltuiala sa rețelele de cablu TV și instalațiile componente amplasate pe 127 stâlpi din care 114 stâlpi în comuna Domnești și 13 stâlpi în comuna Clinceni, sub sancțiunea de daune cominatorii de 50 lei pe zi, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut că instanța de fond nu a reținut corect și complet situația de fapt și că a ignorat că din precizarea cu privire la stâlpii ocupați de pârâtă rezultă atât poziționarea acestora cât și faptul că este vorba doar de 127 stâlpi și nu 164. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta SC I.A.I.

SRL București solicitând admiterea recursului său și modificarea ambelor hotărâri în sensul de a respinge acțiunea reclamantei sau, în subsidiar, să se dispună evacuarea numai de pe 45 de stâlpi. În primul motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se susține în esență că stâlpii fac parte din infrastructura de telecomunicații și că reclamanta are obligația de a permite și altor societăți concurente accesul la stâlpi în vederea instalării infrastructurii proprii de telecomunicații, conform O.G. nr. 79/2002. Se mai susține că pârâta îndeplinește condițiile pentru asigurarea accesului la infrastructură. Cel de al doilea motiv de recurs, întemeiat în drept pe pct. 8 al art. 304 C. proc.

civ. constă în aprecierea greșită a naturii raporturilor juridice dintre părți întrucât între ele a existat „acordul de principiu” al reclamantei pentru închirierea stâlpilor respectivi și mai rămăsese de stabilit doar prețul contractului și acesta poate fi determinat pe baza prețurilor practicate pe piață în mod obișnuit. Instanța de apel a înlăturat proba cu interogatoriul reclamantei în care aceasta a recunoscut că sunt ocupați doar 45 de stâlpi, în schimb a luat în considerare unele procese - verbale semnate doar de reclamantă, refuzând să țină cont de cele semnate de ambele părți. Obiectul acțiunii a fost extins în apel cu 12 stâlpi care nu au făcut obiectul acțiunii la fond. În cel de al treilea motiv de recurs, întemeiat în drept pe pct. 9 al art. 304 C. proc.

civ., se susține că instanța de apel a continuat să facă aplicarea unei hotărâri a Consiliului Local al Municipiului București deși a apreciat argumentată critica adusă de apelantă, dar a susținut că nu are rost să-i dea curs. Examinând recursul prin prisma motivelor invocate Înalta Curte constată că acesta este nefondat. Primul motiv de recurs este nefondat întrucât stâlpii pe care pârâta și-a instalat rețeaua sunt proprietatea reclamantei, iar calitatea de proprietar îi conferă, potrivit art. 480 C. civ., dreptul de a dispune de aceste bunuri, eventuala cedare a dreptului de folosință putând să se facă doar cu acordul expres al reclamantei. Atât O.G. nr. 79/2002, invocată de către recurentă, cât și O.G.

nr. 34/2002 prevăd că nu oricine ci doar A.N.R.C.T.I. poate impune unui furnizor de rețele de comunicații obligația de a permite unui alt furnizor să utilizeze suporturile și celelalte facilități și aceasta numai în anumite condiții care trebuie îndeplinite cumulativ. Or, A.N.R.C., prin răspunsul dat recurentei - pârâte, a refuzat să dispună în sensul cerut de aceasta. În ceea ce privește al doilea motiv de recurs este de menționat că acesta nu se încadrează în pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. instanța de apel, ca și instanța de fond, nu a interpretat greșit actul dedus judecății și nici nu a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Astfel a interpretat corect „acordul de principiu” al părților stabilind, în mod just că între părți nu există un contract perfect, în condițiile art. 969 C. civ.

Critica privind reținerea greșită a numărului de stâlpi datorită înlăturării greșite a interogatoriului reclamantei și a unor procese - verbale și luarea în considerare doar a unor procese - verbale nu poate fi examinată în calea de atac a recursului neconstituind un motiv legal de recurs ci vizând doar aprecierea probelor în stabilirea situației de fapt. Nu este fondat nici argumentul privind extinderea obiectului acțiunii în apel întrucât aspectul invocat a făcut obiectul acțiunii reclamantei (aceasta privind obligația de desființare a rețelei pârâtei de pe stâlpii de telecomunicații proprietatea reclamantei). Nu este întemeiat nici cel de al treilea motiv de recurs întrucât instanța de apel nici în pronunțarea soluției și nici în argumentarea acesteia nu a făcut aplicarea hotărârii Consiliului General al Municipiului București, dimpotrivă a reținut că este întemeiată critica pârâtei apelante cu privire la aceasta.

Mergând însă mai departe, instanța de apel a reținut, în mod corect, că această apreciere nu este de natură să ducă la schimbarea soluției instanței de fond. Față de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC I.A.I. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 631 din 20 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2008.