ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3113/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3113/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la numărul 10899/303/2005
din 23 septembrie 2005 pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București, reclamanta
SC R. SA, D.T. București, a chemat-o în judecată pe pârâta SC I.A.I. SRL, cu
sediul în București și a solicitat ca pârâta să fie obligată să desființeze pe
cheltuiala sa rețelele de cablu TV și instalațiile componente, amplasate pe
stâlpii de comunicații proprietate a reclamantei, iar în caz contrar să o
autorizeze pe reclamantă să desființeze aceste rețele de cablu TV pe cheltuiala
societății pârâte. A solicitat obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii
de 100 ron pe zi de întârziere, până la ridicarea efectivă a rețelelor de cablu
TV, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii,
reclamanta a arătat că își desfășoară activitatea în domeniul
telecomunicațiilor, lucrările de instalare a rețelelor de telecomunicații (în
care se includ și stâlpii de telecomunicații) fiind executate în cadrul
obiectivelor de investiții de furnizorul serviciilor de telefonie fixă - SC R.
SA. A arătat și că prin actul de înființare, respectiv H.G. nr. 673/1997, este
reglementat statutul acestor rețele și instalații de telecomunicații ca fiind
în proprietatea SC R. SA (art. 3 pct. 4), iar calitatea de proprietar îi
conferă, conform art. 480 C. civ., dreptul de a dispune de bunuri în mod
exclusiv și absolut.
Reclamanta a arătat și că,
fără a exista un acord între părțile litigante, pârâta a amplasat rețeaua
proprie de cablu TV în mod abuziv pe 164 de stâlpi aparținând reclamantei,
săvârșind un delict în condițiile art. 998 – 999 C. civ., care o îndrituiește
pe reclamantă la promovarea prezentei acțiuni.
Cererea este întemeiată în
drept pe dispozițiile art. 480, art. 494 și urm. C. civ., pe dispozițiile art.
998 – art. 1000, art. 1073 – art. 1078 C. civ., pe dispozițiile H.G. nr. 673/1997,
ca și pe dispozițiile art. 44 și art. 136 din Constituția României.
La 13 octombrie 2005, pârâta
a formulat întâmpinare, prin care a invocat în principal excepția
prematurității acțiunii pentru nerespectarea dispozițiilor art. 7201 C. proc.
civ. Pârâta s-a apărat și pe fondul cauzei, susținând în esență că acțiunea
este formulată în scopul de a-i provoca pierderi nejustificate, reclamanta
refuzând închiderea unui contract cu pârâta, deși i-a acordat acesteia avizul
de principiu pentru rețeaua aeriană de televiziune prin cablu în comuna
Domnești. A susținut că nu se află în culpă și că acțiunea este neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 6586
din 19 octombrie 2005, Judecătoria sectorului 6 București a declinat competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția comercială.
Cauza a fost înregistrată la
numărul 11456/3/2006 pe rolul Tribunalului București , secția a VI-a
comercială.
Prin sentința comercială nr.
710 din 18 ianuarie 2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a
admis acțiunea, a obligat-o pe pârâtă să desființeze pe cheltuiala sa rețelele
de cablu TV și instalațiile componente amplasate pe 164 de stâlpi de
telecomunicații proprietate a reclamantei, sub sancțiunea plății de daune
cominatorii de 50 ron/zi. A autorizat-o pe reclamantă ca, în caz contrar, să
desființeze pe cheltuiala pârâtei aceste rețele. A obligat-o pe pârâtă la plata
de cheltuieli de judecată în sumă de 14,9 ron.
Pentru a hotărî astfel,
prima instanță a reținut în esență că pârâta, ca operator cablu TV, a montat pe
stâlpii de telecomunicații proprietate a reclamantei circuite de cablu TV fără
ca între părți să existe un contract în acest sens, conform proceselor - verbale
de la dosar, semnate și ștampilate de reprezentantul societății pârâte.
A înlăturat ca fără suport
probator apărarea pârâtei relativă la existența unui acord între părți în acest
sens, întrucât adresele emise de societatea reclamantă la 7 decembrie 1995 nu
emană de la reprezentanții legali ai societății, reprezintă doar un aviz de
principiu și se referă doar la rețelele din comunele Domnești, Ciorogârla și
Clinceni.
A reținut că pârâta nu este
îndrituită la instalarea pe stâlpi a rețelelor de cablu TV și prin prisma
prevederilor H.C.G.M.B. nr. 105 din 4 mai 2006, care interzic poziționarea
supraterană a rețelelor tehnico - edilitare pe străzile administrate de A.S.,
aceste prevederi obligând-o pe reclamanta însăși să desființeze atât rețelele
cât și stâlpii pe care acestea sunt amplasate.
A invocat și prevederile art.
480 C. civ., reținând că reclamanta, ca proprietară a stâlpilor, are dreptul de
a dispune de aceștia în mod exclusiv și absolut, putând ceda folosința lor
numai dacă este de acord.
Curtea de Apel București,
prin decizia nr. 631 din 20 decembrie 2007 a admis apelul pârâtei și a schimbat
în parte hotărârea în sensul că a obligat pe pârâră să desființeze pe
cheltuiala sa rețelele de cablu TV și instalațiile componente amplasate pe 127
stâlpi din care 114 stâlpi în comuna Domnești și 13 stâlpi în comuna Clinceni,
sub sancțiunea de daune cominatorii de 50 lei pe zi, menținând celelalte
dispoziții ale hotărârii atacate.
Pentru a se pronunța astfel
instanța de apel a reținut că instanța de fond nu a reținut corect și complet
situația de fapt și că a ignorat că din precizarea cu privire la stâlpii
ocupați de pârâtă rezultă atât poziționarea acestora cât și faptul că este
vorba doar de 127 stâlpi și nu 164.
Împotriva acestei decizii a
declarat recurs, în termen, pârâta SC I.A.I. SRL București solicitând admiterea
recursului său și modificarea ambelor hotărâri în sensul de a respinge acțiunea
reclamantei sau, în subsidiar, să se dispună evacuarea numai de pe 45 de
stâlpi.
În primul motiv de recurs,
întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se susține în esență că
stâlpii fac parte din infrastructura de telecomunicații și că reclamanta are
obligația de a permite și altor societăți concurente accesul la stâlpi în
vederea instalării infrastructurii proprii de telecomunicații, conform O.G. nr.
79/2002. Se mai susține că pârâta îndeplinește condițiile pentru asigurarea
accesului la infrastructură.
Cel de al doilea motiv de
recurs, întemeiat în drept pe pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. constă în
aprecierea greșită a naturii raporturilor juridice dintre părți întrucât între
ele a existat „acordul de principiu” al reclamantei pentru închirierea
stâlpilor respectivi și mai rămăsese de stabilit doar prețul contractului și
acesta poate fi determinat pe baza prețurilor practicate pe piață în mod
obișnuit.
Instanța de apel a înlăturat
proba cu interogatoriul reclamantei în care aceasta a recunoscut că sunt
ocupați doar 45 de stâlpi, în schimb a luat în considerare unele procese -
verbale semnate doar de reclamantă, refuzând să țină cont de cele semnate de
ambele părți.
Obiectul acțiunii a fost
extins în apel cu 12 stâlpi care nu au făcut obiectul acțiunii la fond.
În cel de al treilea motiv
de recurs, întemeiat în drept pe pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., se susține
că instanța de apel a continuat să facă aplicarea unei hotărâri a Consiliului
Local al Municipiului București deși a apreciat argumentată critica adusă de
apelantă, dar a susținut că nu are rost să-i dea curs.
Examinând recursul prin
prisma motivelor invocate Înalta Curte constată că acesta este nefondat.
Primul motiv de recurs este
nefondat întrucât stâlpii pe care pârâta și-a instalat rețeaua sunt
proprietatea reclamantei, iar calitatea de proprietar îi conferă, potrivit art.
480 C. civ., dreptul de a dispune de aceste bunuri, eventuala cedare a
dreptului de folosință putând să se facă doar cu acordul expres al reclamantei.
Atât O.G. nr. 79/2002,
invocată de către recurentă, cât și O.G. nr. 34/2002 prevăd că nu oricine ci
doar A.N.R.C.T.I. poate impune unui furnizor de rețele de comunicații obligația
de a permite unui alt furnizor să utilizeze suporturile și celelalte facilități
și aceasta numai în anumite condiții care trebuie îndeplinite cumulativ. Or, A.N.R.C.,
prin răspunsul dat recurentei - pârâte, a refuzat să dispună în sensul cerut de
aceasta.
În ceea ce privește al
doilea motiv de recurs este de menționat că acesta nu se încadrează în pct. 8
al art. 304 C. proc. civ. instanța de apel, ca și instanța de fond, nu a
interpretat greșit actul dedus judecății și nici nu a schimbat natura ori
înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Astfel a interpretat
corect „acordul de principiu” al părților stabilind, în mod just că între părți
nu există un contract perfect, în condițiile art. 969 C. civ.
Critica privind reținerea
greșită a numărului de stâlpi datorită înlăturării greșite a interogatoriului
reclamantei și a unor procese - verbale și luarea în considerare doar a unor
procese - verbale nu poate fi examinată în calea de atac a recursului
neconstituind un motiv legal de recurs ci vizând doar aprecierea probelor în
stabilirea situației de fapt.
Nu este fondat nici
argumentul privind extinderea obiectului acțiunii în apel întrucât aspectul
invocat a făcut obiectul acțiunii reclamantei (aceasta privind obligația de
desființare a rețelei pârâtei de pe stâlpii de telecomunicații proprietatea
reclamantei).
Nu este întemeiat nici cel
de al treilea motiv de recurs întrucât instanța de apel nici în pronunțarea
soluției și nici în argumentarea acesteia nu a făcut aplicarea hotărârii
Consiliului General al Municipiului București, dimpotrivă a reținut că este
întemeiată critica pârâtei apelante cu privire la aceasta. Mergând însă mai
departe, instanța de apel a reținut, în mod corect, că această apreciere nu
este de natură să ducă la schimbarea soluției instanței de fond.
Față de cele de mai sus,
Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă
recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de pârâta SC I.A.I. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 631 din 20
decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 29 octombrie 2008.