ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.10.2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3113/2008

HOTĂRÂRE
29.10.2008
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3113/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la numărul 10899/303/2005

din 23 septembrie 2005 pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București, reclamanta

SC R. SA, D.T. București, a chemat-o în judecată pe pârâta SC I.A.I. SRL, cu

sediul în București și a solicitat ca pârâta să fie obligată să desființeze pe

cheltuiala sa rețelele de cablu TV și instalațiile componente, amplasate pe

stâlpii de comunicații proprietate a reclamantei, iar în caz contrar să o

autorizeze pe reclamantă să desființeze aceste rețele de cablu TV pe cheltuiala

societății pârâte. A solicitat obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii

de 100 ron pe zi de întârziere, până la ridicarea efectivă a rețelelor de cablu

TV, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că își desfășoară activitatea în domeniul

telecomunicațiilor, lucrările de instalare a rețelelor de telecomunicații (în

care se includ și stâlpii de telecomunicații) fiind executate în cadrul

obiectivelor de investiții de furnizorul serviciilor de telefonie fixă - SC R.

SA. A arătat și că prin actul de înființare, respectiv H.G. nr. 673/1997, este

reglementat statutul acestor rețele și instalații de telecomunicații ca fiind

în proprietatea SC R. SA (art. 3 pct. 4), iar calitatea de proprietar îi

conferă, conform art. 480 C. civ., dreptul de a dispune de bunuri în mod

exclusiv și absolut.

Reclamanta a arătat și că,

fără a exista un acord între părțile litigante, pârâta a amplasat rețeaua

proprie de cablu TV în mod abuziv pe 164 de stâlpi aparținând reclamantei,

săvârșind un delict în condițiile art. 998 – 999 C. civ., care o îndrituiește

pe reclamantă la promovarea prezentei acțiuni.

Cererea este întemeiată în

drept pe dispozițiile art. 480, art. 494 și urm. C. civ., pe dispozițiile art.

998 – art. 1000, art. 1073art. 1078 C. civ., pe dispozițiile H.G. nr. 673/1997,

ca și pe dispozițiile art. 44 și art. 136 din Constituția României.

La 13 octombrie 2005, pârâta

a formulat întâmpinare, prin care a invocat în principal excepția

prematurității acțiunii pentru nerespectarea dispozițiilor art. 7201 C. proc.

civ. Pârâta s-a apărat și pe fondul cauzei, susținând în esență că acțiunea

este formulată în scopul de a-i provoca pierderi nejustificate, reclamanta

refuzând închiderea unui contract cu pârâta, deși i-a acordat acesteia avizul

de principiu pentru rețeaua aeriană de televiziune prin cablu în comuna

Domnești. A susținut că nu se află în culpă și că acțiunea este neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 6586

din 19 octombrie 2005, Judecătoria sectorului 6 București a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția comercială.

Cauza a fost înregistrată la

numărul 11456/3/2006 pe rolul Tribunalului București , secția a VI-a

comercială.

Prin sentința comercială nr.

710 din 18 ianuarie 2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a

admis acțiunea, a obligat-o pe pârâtă să desființeze pe cheltuiala sa rețelele

de cablu TV și instalațiile componente amplasate pe 164 de stâlpi de

telecomunicații proprietate a reclamantei, sub sancțiunea plății de daune

cominatorii de 50 ron/zi. A autorizat-o pe reclamantă ca, în caz contrar, să

desființeze pe cheltuiala pârâtei aceste rețele. A obligat-o pe pârâtă la plata

de cheltuieli de judecată în sumă de 14,9 ron.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut în esență că pârâta, ca operator cablu TV, a montat pe

stâlpii de telecomunicații proprietate a reclamantei circuite de cablu TV fără

ca între părți să existe un contract în acest sens, conform proceselor - verbale

de la dosar, semnate și ștampilate de reprezentantul societății pârâte.

A înlăturat ca fără suport

probator apărarea pârâtei relativă la existența unui acord între părți în acest

sens, întrucât adresele emise de societatea reclamantă la 7 decembrie 1995 nu

emană de la reprezentanții legali ai societății, reprezintă doar un aviz de

principiu și se referă doar la rețelele din comunele Domnești, Ciorogârla și

Clinceni.

A reținut că pârâta nu este

îndrituită la instalarea pe stâlpi a rețelelor de cablu TV și prin prisma

prevederilor H.C.G.M.B. nr. 105 din 4 mai 2006, care interzic poziționarea

supraterană a rețelelor tehnico - edilitare pe străzile administrate de A.S.,

aceste prevederi obligând-o pe reclamanta însăși să desființeze atât rețelele

cât și stâlpii pe care acestea sunt amplasate.

A invocat și prevederile art.

480 C. civ., reținând că reclamanta, ca proprietară a stâlpilor, are dreptul de

a dispune de aceștia în mod exclusiv și absolut, putând ceda folosința lor

numai dacă este de acord.

Curtea de Apel București,

prin decizia nr. 631 din 20 decembrie 2007 a admis apelul pârâtei și a schimbat

în parte hotărârea în sensul că a obligat pe pârâră să desființeze pe

cheltuiala sa rețelele de cablu TV și instalațiile componente amplasate pe 127

stâlpi din care 114 stâlpi în comuna Domnești și 13 stâlpi în comuna Clinceni,

sub sancțiunea de daune cominatorii de 50 lei pe zi, menținând celelalte

dispoziții ale hotărârii atacate.

Pentru a se pronunța astfel

instanța de apel a reținut că instanța de fond nu a reținut corect și complet

situația de fapt și că a ignorat că din precizarea cu privire la stâlpii

ocupați de pârâtă rezultă atât poziționarea acestora cât și faptul că este

vorba doar de 127 stâlpi și nu 164.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs, în termen, pârâta SC I.A.I. SRL București solicitând admiterea

recursului său și modificarea ambelor hotărâri în sensul de a respinge acțiunea

reclamantei sau, în subsidiar, să se dispună evacuarea numai de pe 45 de

stâlpi.

În primul motiv de recurs,

întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se susține în esență că

stâlpii fac parte din infrastructura de telecomunicații și că reclamanta are

obligația de a permite și altor societăți concurente accesul la stâlpi în

vederea instalării infrastructurii proprii de telecomunicații, conform O.G. nr.

79/2002. Se mai susține că pârâta îndeplinește condițiile pentru asigurarea

accesului la infrastructură.

Cel de al doilea motiv de

recurs, întemeiat în drept pe pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. constă în

aprecierea greșită a naturii raporturilor juridice dintre părți întrucât între

ele a existat „acordul de principiu” al reclamantei pentru închirierea

stâlpilor respectivi și mai rămăsese de stabilit doar prețul contractului și

acesta poate fi determinat pe baza prețurilor practicate pe piață în mod

obișnuit.

Instanța de apel a înlăturat

proba cu interogatoriul reclamantei în care aceasta a recunoscut că sunt

ocupați doar 45 de stâlpi, în schimb a luat în considerare unele procese -

verbale semnate doar de reclamantă, refuzând să țină cont de cele semnate de

ambele părți.

Obiectul acțiunii a fost

extins în apel cu 12 stâlpi care nu au făcut obiectul acțiunii la fond.

În cel de al treilea motiv

de recurs, întemeiat în drept pe pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., se susține

că instanța de apel a continuat să facă aplicarea unei hotărâri a Consiliului

Local al Municipiului București deși a apreciat argumentată critica adusă de

apelantă, dar a susținut că nu are rost să-i dea curs.

Examinând recursul prin

prisma motivelor invocate Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Primul motiv de recurs este

nefondat întrucât stâlpii pe care pârâta și-a instalat rețeaua sunt

proprietatea reclamantei, iar calitatea de proprietar îi conferă, potrivit art.

480 C. civ., dreptul de a dispune de aceste bunuri, eventuala cedare a

dreptului de folosință putând să se facă doar cu acordul expres al reclamantei.

Atât O.G. nr. 79/2002,

invocată de către recurentă, cât și O.G. nr. 34/2002 prevăd că nu oricine ci

doar A.N.R.C.T.I. poate impune unui furnizor de rețele de comunicații obligația

de a permite unui alt furnizor să utilizeze suporturile și celelalte facilități

și aceasta numai în anumite condiții care trebuie îndeplinite cumulativ. Or, A.N.R.C.,

prin răspunsul dat recurentei - pârâte, a refuzat să dispună în sensul cerut de

aceasta.

În ceea ce privește al

doilea motiv de recurs este de menționat că acesta nu se încadrează în pct. 8

al art. 304 C. proc. civ. instanța de apel, ca și instanța de fond, nu a

interpretat greșit actul dedus judecății și nici nu a schimbat natura ori

înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Astfel a interpretat

corect „acordul de principiu” al părților stabilind, în mod just că între părți

nu există un contract perfect, în condițiile art. 969 C. civ.

Critica privind reținerea

greșită a numărului de stâlpi datorită înlăturării greșite a interogatoriului

reclamantei și a unor procese - verbale și luarea în considerare doar a unor

procese - verbale nu poate fi examinată în calea de atac a recursului

neconstituind un motiv legal de recurs ci vizând doar aprecierea probelor în

stabilirea situației de fapt.

Nu este fondat nici

argumentul privind extinderea obiectului acțiunii în apel întrucât aspectul

invocat a făcut obiectul acțiunii reclamantei (aceasta privind obligația de

desființare a rețelei pârâtei de pe stâlpii de telecomunicații proprietatea

reclamantei).

Nu este întemeiat nici cel

de al treilea motiv de recurs întrucât instanța de apel nici în pronunțarea

soluției și nici în argumentarea acesteia nu a făcut aplicarea hotărârii

Consiliului General al Municipiului București, dimpotrivă a reținut că este

întemeiată critica pârâtei apelante cu privire la aceasta. Mergând însă mai

departe, instanța de apel a reținut, în mod corect, că această apreciere nu

este de natură să ducă la schimbarea soluției instanței de fond.

Față de cele de mai sus,

Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă

recursul ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de pârâta SC I.A.I. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 631 din 20

decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 octombrie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-03-20
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 949/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC R. SA - D.T. a chemat în judecată S.R.C.S. SA devenită SC R.C.S. R.D.S. și a solicitat instanței ca prin sentința care se va pronunța să o o
ÎCCJ 2015-02-12
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 467/2015
de 512.455,93 lei, iar valoarea materialelor de 261.206,24 lei. S-a realizat punerea în funcțiune în raport cu clauzele contractului de racordare, rezultând din concluziile raportului de expertiză neexecutarea contractului de execuție din 2
ÎCCJ 2008-02-19
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 601/2008
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea ce a format obiectul Dosarului nr. 11985/2004 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamantul N.E.D. a acționat în judecată
ÎCCJ 2009-10-13
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2380/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată, la data de 30 octombrie 2008, reclamantul C.A. a chemat-o în judecată pe pârâta SC R.C.S. SA București pentru ca instanța prin
ÎCCJ 2012-10-18
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6359/2012
din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara”. Responsabilitatea există și pentru prejudiciul cauzat prin neglijență sau imprudență, iar în cauză trebuia verificată de prima instanță îndeplinirea cumulativă a condițiilor pentru ca răspunde
Sursă