ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 949/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC R. SA - D.T. a chemat în judecată S.R.C.S.

SA devenită SC R.C.S. R.D.S. și a solicitat instanței ca prin sentința care se

va pronunța să o oblige pe pârâtă să desființeze pe cheltuiala sa rețelele de

cablu TV amplasate pe stâlpii de telecomunicații proprietatea SC R. SA, iar în

caz contrar să fie autorizată reclamanta să desființeze aceste rețele de cablu

pe cheltuiala societății pârâte, cu daune cominatorii pe fiecare zi de

întârziere până la ridicarea efectivă a rețelei de cablu TV.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat art. 480 C. civ.

pentru a-și susține dreptul de a dispune de bunurile din patrimoniul său în

care sunt incluși și stâlpii de telecomunicații. A mai susținut reclamanta că

în lipsa unui acord încheiat cu societatea pârâtă, amplasarea de către aceasta

din urmă a propriilor rețele de cabluri și instalații pe un număr de 1386 de

stâlpi de telecomunicații este ilegală și abuzivă.

Litigiul a fost soluționat de Tribunalul București, secția

comercială, care prin sentința nr. 2586 din 25 februarie 2008 a admis acțiunea

și a obligat-o pe pârâtă să desființeze pe cheltuiala sa, rețelele de cablu TV

și instalațiile componente amplasate pe un număr de 1386 de stâlpi de

telecomunicații proprietatea reclamantei sub sancțiunea plății unor daune cominatorii

de 50 lei pe zi calculate de la rămânerea definitivă a hotărârii iar în caz

contrar a autorizat reclamanta să desființeze pe cheltuiala pârâtei acele

rețele.

Pentru a ajunge la această soluție instanța de fond a

reținut că pârâta SC R.C.S. and R.D.S. SA este autorizată să furnizeze și să

instaleze rețele de cablu, de comunicații electronice pentru clienții săi, că

reclamanta operează acest domeniu și că pârâta fără acordul expres al

reclamantei și în lipsa unei convenții în acest sens a procedat la montarea

unor rețele de cablu pe un număr de 1386 de stâlpi de telecomunicații

proprietatea reclamantei. A mai reținut instanța că deși reclamanta este

obligată să acorde acces și altor furnizori de pe piața serviciilor de

comunicații electronice la rețeaua proprie, această obligație nu este de natură

să-i încalce dreptul de proprietate. În sensul acestei concluzii a fost citată O.G.

nr. 34/2002, art. 480 C. civ. și H.C.G.M.B. nr. 105 din 4 octombrie 2006 prin

care s-a interzis poziționarea supraterană a rețelelor tehnico-edilitare,

inclusiv a celor de telecomunicații urmând ca rețelele existente să fie

reamplasate în subteran.

Sentința nr. 2585 din 25 februarie 2008 pronunțată de

Tribunalul București, secția comercială, a fost confirmată de Curtea de Apel

București, secția comercială, care prin decizia nr. 406/2008 a respins

criticile apelantei pârâte privind netemeinicia și nelegalitatea soluției.

A reținut Curtea de Apel, că pârâta a procedat la montarea

unor rețele de cablu și instalații specifice pe stâlpii de telecomunicații care

aparțin în proprietate reclamantei încălcându-i dreptul de proprietate. Pentru

montarea propriei rețele pe stâlpii aparținând reclamantei, instanța de apel a

reconfirmat faptul că apelanta nu a avut încheiată convenție cu intimata SC R. SA.

În fine au fost considerate lipsite de relevanță susținerile SC R.C.S. and R.D.S.

SA în legătură cu liberul acces și dreptul de amplasare a cablurilor pentru

instalațiile specifice pe stâlpii proprietatea reclamantei intimate pentru

motivul că nu a existat un acord în acest sens, încheiat cu proprietarul căruia

i-a fost încălcat dreptul de proprietate.

Împotriva deciziei pronunțată de Curtea de Apel București,

secția comercială, a declarat recurs SC R.C.S. and R.D.S. SA, prin care a dezvoltat

critici de nelegalitate întemeiate pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În

dezvoltarea acestei critici recurenta a invocat prevederile O.U.G. nr. 79/2002

și ale O.G. nr. 34/2002 privind accesul la rețelele publice de comunicații

electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora,

aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 527/2002. În calitate de

operator cu putere semnificativă recurenta a arătat că intimata SC R. SA are o

serie de obligații chiar dacă rețeaua de comunicații construită anterior

înființării SC R. SA a intrat în proprietatea sa. În fine, cu trimitere la

dispozițiile art. 12 lit. b) din O.G. nr. 34/2004, autoarea a arătat că pentru

situațiile în care unele elemente de infrastructură aparțin R. SA acestea pot

fi utilizate și de R.C.S. and R.D.S. SA prin încheierea unor contracte care să

reglementeze modul de operare.

Cu aceste argumente recurenta pârâtă s-a considerat

îndreptățită să solicite modificarea soluțiilor anterior pronunțate și, în

fond, admiterea acțiunii.

Intimata prin întâmpinare a susținut că în calitate de

proprietar al rețelei de telecomunicații R. are dreptul să dispună asupra rețelei

proprii iar cedarea dreptului de folosință nu poate fi realizată decât cu

acordul său prin încheierea unei convenții în conformitate cu art. 942, art. 948

C. civ. A mai susținut intimata că Agenția Națională de Reglementare în

Comunicații i-a recunoscut dreptul de proprietate asupra rețelei de telecomunicații

și dreptul de a dispune exclusiv și absolut de această rețea cu obligația de a

se conforma planului de urbanism general și zonal conform normelor Uniunii

europene iar recurenta nu îndeplinește cerințele O.U.G. nr. 79/2002 și ale O.G.

nr. 34/2002. În consecință a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este nefondat.

Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi

invocat în recurs pentru a solicita modificarea unei hotărâri atunci când

aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea

greșită a legii. Criticile recurentei întemeiate pe acest motiv vizează teza a

doua a articolului menționat și anume aplicarea greșită a legii. În opinia

recurentei s-au încălcat prevederile art. 10 lit. a) din O.G. nr. 34/2002

întrucât intimata nu a răspuns solicitărilor sale de a-i conferi prin acord

dreptul de acces la propria infrastructură, deși în altă situație R. SA a

încheiat acorduri cu alți furnizori de rețele pentru servicii. Se observă că

prin această critică se invocă în realitate faptul că recurenta a fost

discriminată în raport cu alți operatori pentru considerentul că există

convenții încheiate cu aceștia din urmă în timp ce cu societatea SC R.C.S. and R.D.S.,

acest acord nu s-a realizat. Critica este nefondată în raport cu împrejurările

speței și cu reglementarea la care a făcut trimitere recurenta.

Dispozițiile art. 10 lit. a) și art. 12 din O.G. nr. 34/2002

vizează dreptul autorității de reglementare de a impune operatorilor, în speță R.,

anumite obligații de nediscriminare constând în aplicarea unor condiții

echivalente în circumstanțe echivalente. Potrivit acestor norme se poate impune

de Autoritatea de reglementare obligația de a permite accesul la utilizarea

unor elemente ale rețelei și infrastructuri în special în cazul în care se

consideră că accesul sau impunerea unor clauze împiedică dezvoltarea unei piețe

concurențiale. În raport de aceste prevederi se constată că, în speță, nu

există nicio probă din care să rezulte că Autoritatea de reglementare i-a impus

operatorului măsurile prevăzute în reglementările menționate. Dimpotrivă, față

de caracterul dispozitiv al normei exprimată printr-o posibilitate a

Autorității de reglementare care „poate impune” operatorilor anumite obligații,

se constată că în situația particulară a SC R.C.S. and R.D.S. nu s-a dispus o

astfel de măsură ci prin răspunsurile date societății de cablu Autoritatea a

reconfirmat libertatea de voință a intimatei în negocierea unor convenții în

considerarea intereselor comerciale aparținând operatorului. Rezultă așadar, că

soluțiile anterior pronunțate prin care s-a dat eficiență dreptului de

proprietate aparținând intimatei nu au încălcat prevederile O.G. nr. 34/2002

sau ale O.G. nr. 79/2002. Aprecierea condițiilor eficientizării asupra propriei

activități pentru asigurarea unui serviciu de calitate, cu alte cuvinte a

interesului comercial, îi revine intimatei așa încât în lipsa unei convenții cu

societatea de cablu dreptul său de proprietate nu poate fi afectat. Mai este de

reținut că nu există nicio dovadă din care să rezulte că s-a declanșat o

procedură de către Agenția Națională de Reglementare în Comunicații instituită

conform O.G. nr. 34/2002 și O.G. nr. 79/2002 prin care să-i fie impusă o

anumită conduită operatorului în legătură cu societatea de cablu recurentă.

Nici ultima critică întemeiată pe dispozițiile art. 12 lit. b)

din O.G. nr. 32 nu este de natură să ducă la concluzia că soluția pronunțată de

Curtea de Apel este nelegală întrucât dreptul recurentei de a negocia

încheierea unei convenții nu a fost negat ci, dimpotrivă, acest drept de acces nu

s-a realizat datorită nerespectării condițiilor de exercitare care sunt

reglementate de art. 22 și art. 23 din O.U.G. nr. 79/2002 printre acestea

aflându-se și condițiile de urbanism care sunt impuse de normele europene.

În consecință față de cele ce preced, potrivit art. 312 C.

proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC R.C.S. & R.D.S.

SA BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 406 din 23 septembrie 2008 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2009.