ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2889/2011

Ședința publică de la 29 septembrie 2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Sectorului 5 București sub nr. 6461/302/2009, reclamanta M.L. reprezentată

prin D.M.B. a solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată

pârâta SC RCS & RDS SA să-i plătească suma de 1.000 lei cu titlu de

despăgubiri cauzate prin neîndeplinirea prevederilor contractului nr.

70000813249 din 30 noiembrie 2002 și a contractului nr. 7016004785 din 27

martie 2007, să se constate că față de neîndeplinirea de către pârâtă a

obligaților din contractul de furnizare de televiziune prin cablu începând cu

01 noiembrie 2008 nu mai are nici un fel de obligații de plată față de aceasta

în legătură cu serviciul în cauză. Se solicită obligarea pârâtei să dispună

reluarea necondiționată a furnizării semnalului de televiziune prin cablu și

să-i comunice data prin care serviciul va fi reluat. Să se constate existența

separată a trei contracte încheiate între părți de furnizare de televiziune

prin cablu a celui de furnizare de internet și a celui de telefonie sau în

orice caz existența separată a contractului de furnizare de televiziune prin

cablu față de celelalte două așa cum sunt acestea facturate. Totodată s-a

solicitat obligarea pârâtei la transmiterea lunară a facturilor pentru

serviciile prestate și obligarea pârâtei să accepte ca valabil efectuate

plățile prin ordine de plată bancare la Self - Bank, plăți la ATM sau

home-banking ING, fără pretenții de a mai primi ordine de plată prin fax sau de

a cere orice altă confirmare a plăților făcute altfel decât prin casieria

pârâtei, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 7718/2009

Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă, a declinat competența

în favoarea Tribunalului București.

Tribunalul

București, secția a VI a comercială, prin sentința comercială nr. 6976 din 10

iunie 2010, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei prealabile a concilierii

directe, a admis în parte acțiunea reclamantei, a obligat pârâta să transmită

lunar facturile pentru serviciile prestate către reclamantă precum și

cheltuielile de judecată în sumă de 8,3 lei și a respins celelalte cereri ca

neîntemeiate.

Prin decizia comercială nr. 583

din 29 noiembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a

admis apelul reclamantei M.L., a schimbat în parte sentința atacată în sensul

că a obligat pârâta SC RCS și RDS SA să reia furnizarea serviciilor de internet

și telefonie către reclamantă și să comunice acesteia data la care serviciile

vor fi reluate. S-a luat act la renunțarea la capătul de cerere privind

reluarea furnizării semnalului de televiziune prin cablu și a păstrat celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Împotriva acestei decizii

reclamanta M.L. prin reprezentant D.M.B. a declarat recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. în argumentarea căruia a susținut

că nu a contestat că a sistat furnizarea celor trei servicii din cele trei

contracte, cablu tv, internet și telefonie, iar la dosar a depus toate

chitanțele și ordinele de plată prin care a achitat serviciu cablu tv dovedind

prin aceste înscrisuri plata la termen în condițiile contractului a

contravalorii serviciului de televiziune prin cablu ceea ce permite reținerea

întreruperii serviciului respectiv de către pârâtă ca faptă ilicită conform

art. 998-999 C. civ.

Înalta Curte în conformitate cu

art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 302

1

C. proc. civ. a luat

în examinare excepția nulității recursului.

În actuala

reglementare a recursului pct. 10 al art. 304 C. proc. civ. a fost abrogat

astfel că nu se mai poate pune problema unei analize în recurs privind

nepronunțarea asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate

care ar fi fost hotărâtoare în dezlegarea pricinii.

Potrivit art. 304 C. proc. civ.,

modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de

nelegalitate, în situațiile prevăzute expres și limitativ la punctele 1-9. Or,

recurenta-reclamantă nu numai că nu a invocat vreunul din motivele de recurs

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., dar dezvoltarea criticilor formulate de aceasta

nici nu a făcut posibilă încadrarea acestora într-unul din motivele prevăzute

procedural de art. 304 punctele 1-9 C. proc. civ.

Recursul fiind un mijloc

procedural prin care se realizează un examen al deciziei atacate, sub aspectul

legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac

verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea

dispozițiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării

motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile mai sus menționate,

obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac

promovate.

Nu în ultimul rând trebuie

reținut faptul că instanța nu se poate substitui părții pentru a imagina

eventualele motive de nelegalitate, pentru că, potrivit art. 129 alin. (1) C.

proc. civ., părțile sunt cele care au obligația să îndeplinească actele de

procedură în condițiile stabilite de lege. Or, dispozițiile art. 304 alin. (1)

și art. 302

1

C. proc. civ. nu numai că stabilesc condițiile

promovării recursului extraordinar, ci sancționează cu nulitatea nerespectarea

lor.

Față de cele de mai sus, Înalta

Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C.

proc. civ. și va constata nulitatea cererii de recurs.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

cererii de recurs formulată de reclamanta M.L. împotriva deciziei comerciale

nr. 583 din 29 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 septembrie 2011.