ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2889/2011

Ședința publică de la 29 septembrie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București sub nr. 6461/302/2009, reclamanta M.L. reprezentată prin D.M.B. a solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta SC RCS & RDS SA să-i plătească suma de 1.000 lei cu titlu de despăgubiri cauzate prin neîndeplinirea prevederilor contractului nr. 70000813249 din 30 noiembrie 2002 și a contractului nr. 7016004785 din 27 martie 2007, să se constate că față de neîndeplinirea de către pârâtă a obligaților din contractul de furnizare de televiziune prin cablu începând cu 01 noiembrie 2008 nu mai are nici un fel de obligații de plată față de aceasta în legătură cu serviciul în cauză.

Se solicită obligarea pârâtei să dispună reluarea necondiționată a furnizării semnalului de televiziune prin cablu și să-i comunice data prin care serviciul va fi reluat. Să se constate existența separată a trei contracte încheiate între părți de furnizare de televiziune prin cablu a celui de furnizare de internet și a celui de telefonie sau în orice caz existența separată a contractului de furnizare de televiziune prin cablu față de celelalte două așa cum sunt acestea facturate. Totodată s-a solicitat obligarea pârâtei la transmiterea lunară a facturilor pentru serviciile prestate și obligarea pârâtei să accepte ca valabil efectuate plățile prin ordine de plată bancare la Self - Bank, plăți la ATM sau home-banking ING, fără pretenții de a mai primi ordine de plată prin fax sau de a cere orice altă confirmare a plăților făcute altfel decât prin casieria pârâtei, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 7718/2009 Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă, a declinat competența în favoarea Tribunalului București. Tribunalul București, secția a VI a comercială, prin sentința comercială nr. 6976 din 10 iunie 2010, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei prealabile a concilierii directe, a admis în parte acțiunea reclamantei, a obligat pârâta să transmită lunar facturile pentru serviciile prestate către reclamantă precum și cheltuielile de judecată în sumă de 8,3 lei și a respins celelalte cereri ca neîntemeiate. Prin decizia comercială nr. 583 din 29 noiembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis apelul reclamantei M.L., a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a obligat pârâta SC RCS și RDS SA să reia furnizarea serviciilor de internet și telefonie către reclamantă și să comunice acesteia data la care serviciile vor fi reluate.

S-a luat act la renunțarea la capătul de cerere privind reluarea furnizării semnalului de televiziune prin cablu și a păstrat celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Împotriva acestei decizii reclamanta M.L. prin reprezentant D.M.B. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. în argumentarea căruia a susținut că nu a contestat că a sistat furnizarea celor trei servicii din cele trei contracte, cablu tv, internet și telefonie, iar la dosar a depus toate chitanțele și ordinele de plată prin care a achitat serviciu cablu tv dovedind prin aceste înscrisuri plata la termen în condițiile contractului a contravalorii serviciului de televiziune prin cablu ceea ce permite reținerea întreruperii serviciului respectiv de către pârâtă ca faptă ilicită conform art. 998-999 C. civ.

Înalta Curte în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 302 1 C. proc. civ. a luat în examinare excepția nulității recursului. În actuala reglementare a recursului pct. 10 al art. 304 C. proc. civ. a fost abrogat astfel că nu se mai poate pune problema unei analize în recurs privind nepronunțarea asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate care ar fi fost hotărâtoare în dezlegarea pricinii. Potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situațiile prevăzute expres și limitativ la punctele 1-9. Or, recurenta-reclamantă nu numai că nu a invocat vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., dar dezvoltarea criticilor formulate de aceasta nici nu a făcut posibilă încadrarea acestora într-unul din motivele prevăzute procedural de art. 304 punctele 1-9 C. proc. civ. Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al deciziei atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile mai sus menționate, obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate. Nu în ultimul rând trebuie reținut faptul că instanța nu se poate substitui părții pentru a imagina eventualele motive de nelegalitate, pentru că, potrivit art. 129 alin. (1) C. proc.

civ., părțile sunt cele care au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile stabilite de lege. Or, dispozițiile art. 304 alin. (1) și art. 302 1 C. proc. civ. nu numai că stabilesc condițiile promovării recursului extraordinar, ci sancționează cu nulitatea nerespectarea lor. Față de cele de mai sus, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și va constata nulitatea cererii de recurs. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta M.L. împotriva deciziei comerciale nr. 583 din 29 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2011.