ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2663/2010

La data de 06 iunie 2003, condamnatul M.D. l-a contactat telefonic pe martorul S.E.A. (reprezentant legal al părții vătămate SC L.T. SRL București) și s-a arătat interesat în a achiziționa aparate de aer condiționat. Condamnatul și-a declinat numele și calitatea la SC A. SRL Galați și a precizat că firma pe care o administrează este angrenată în amenajarea unui holding româno-american în zona S. Cu aceeași ocazie, cei doi au stabilit ca plata să se facă cu bilete la ordin, scadente în 14 zile de la livrare. Condamnatul a insistat ca livrarea mărfii să se facă în aceeași zi și a trimis prin fax certificatul de înmatriculare al SC A. SRL Galați și o comandă. Au mai stabilit să țină legătura telefonic pentru stabilirea întâlnirii cu delegatul SC A. SRL Galați, (plângere, f. 3-6; deci. martor, f. 26-32; comandă și certificat înregistrare, f. 13-14) Prin fax, martorul S.E.A. a trimis la SC A. SRL Galați factura din 06 iunie 2003 cu valoarea de 662.559.937 ROL. Pe factură s-a făcut mențiunea că plata se face în 14 zile de la facturare. Condamnatul M.D. a confirmat primirea facturii și a fost de acord ca plata acesteia să se facă cu două bilete la ordin. Cu ocazia aceleiași convorbiri, condamnatul a trimis martorului numele delegatului respectiv D.M. Acesta s-a prezentat pentru ridicarea mărfii și a lăsat 2 bilete la ordin unul cu suma de 331.000.000 lei și celălalt 331.559.937 lei, primul scadent la 16 iunie 2003 și al doilea la 20 iunie 2003. Ambele bilete la ordin erau deja ștampilate și semnate, toate rubricile, cu excepția sumei, societății beneficiare și a scopului plății, fiind dactilografiate. Rubricile care nu erau completate prin dactilografiere, au fost completate de angajații părții vătămate. Pe tot parcursul preluării mărfii, numitul D.M. purta convorbiri telefonice cu condamnatul M.D. (facturi, f. 15-16; instrumente de plată f. 17, 20, 23; deci. martori f. 26-34) La data de 13 iunie 2006, până să devină scadente cele 2 bilete la ordin, condamnatul M.D. l-a sunat din nou pe martorul S.E. căruia i-a făcut cunoscut că ar mai dori să achiziționeze câteva televizoare color. În aceste condiții s-a emis factura din 13 iunie 2005 în valoare de 238.855.298 lei. Ridicarea televizoarelor s-a făcut tot de către numitul D.M. care a lăsat pentru plată un bilet la ordin scadent la 23 iunie 2003, bilet la ordin completat în aceleași condiții ca și primele două bilete la ordin (deci. martori, f. 26-34). Introduse fiind la plată, biletele la ordin au fost refuzate pentru lipsă totală disponibil în cont. în mod evident, reprezentanții legali ai părții vătămate nu au mai reușit să-l contacteze pe condamnatul M.D. sau pe numitul D.M. (acte refuz bancar, f. 18-19, 21-22, 24-25). Dată fiind modalitatea în care s-a activat pe SC A. SRL Galați, nu s-a reușit identificarea cumpărătorilor mărfii ridicate de la partea vătămată. Partea vătămată SC L.T. SRL București a precizat că se constituie pane civilă în procesul penal cu suma de 90.141,52 RON (adresă fila 6).

În luna mai 2003, numitul R.M. l-a contactat telefonic pe M.V. - director marketing la partea vătămată SC I. SA Sf. Gheorghe. Numitul R.M. s-a prezentat ca fiind reprezentantul firmei SC A. SRL Galați și s-a arătat interesat în a achiziționa produsele pe care le promova partea vătămată, (plângere f. 35-38; deci, f. 69-70). Ulterior, reprezentanții legali ai părții vătămate au trimis prin fax către SC A. SRL Galați detaliile tehnice ale membranelor hidroizolante I. iar în ofertă s-a consemnat că plata urma să se efectueze în termen de 30 de zile, prin garantare cu filă CEC. Pentru materializarea relației comerciale, s-a solicitat numitului R.M. să trimită prin fax o comandă certă, urmând ca ulterior să se încheie și contractul de vânzare-cumpărare (ofertă, f. 53; certificat înregistrare, f. 60, comandă f. 67-68). În continuare s-a procedat la întocmirea contractului de vânzare cumpărare nr. 339/20 mai 2003 unde a fost trecut ca și reprezentant al SC A. SRL Galați, condamnatul M.D. - director general. în conformitate cu clauzele contractuale, plata urma să se efectueze cu file CEC ce se vor preda la recepția mărfii, cu termenele scadente 23 iunie 2003, 30 iunie 2003, 14 iulie 2003 (contract de vânzare cumpărare, f. 55-58; deci. martori, f. 69-80). Contractul astfel semnat de reprezentanții legali ai părții vătămate, a fost transmis cu adresa de însoțire din 20 mai 2003 la SC A. SRL Galați și de asemenea, a fost transmis și prin fax. Contractul a fost semnat de partea vătămată și de martorul K.K., ca și director executiv. Din partea SC A. SRL Galați, la rubrica „director general" a semnat condamnatul M.D., la rubrica „director economic"-semnătură indescifrabilă iar la rubrica „oficiul juridic" - av. C.M. și semnătură indescifrabilă (contract vânzare cumpărare, f. 55-58). În baza facturilor din 06 iunie 2003 s-au livrat către SC A. SRL Galați, membrane hidroizolatii I. în valoare totală de 519.716.973 ROL. Pe factură s-a făcut mențiunea plății cu filă CEC în termen de 30 de zile și ca și delegat a fost trecut martorul L.H. - conducător auto pe autovehiculul (factură file 39, 45, fila CEC f. 46; deci. martori f. 81-84). Martorul L.H. a supravegheat livrarea, contactându-l în acest sens pe un anume C., la indicația numitului R.M. Marfa a fost descărcată la depozitul SC R.T.C. SRL Galați. Tot aici delegatul C. a dat martorului L.H. fila CEC, semnată și ștampilată. Delegatul C. a completat restul rubricilor. Cu aceeași ocazie, martorul L.H. a intrat în posesia contractului semnat de reprezentanții legali ai SC A. SRL Galați (în original). Introdusă fiind la plată, la data de 07 iulie 2003, fila CEC a fost refuzată pentm lipsă totală disponibil în cont și filă CEC retrasă din circulație (fila CEC f. 46; acte refuz bancar, f. 47-51). Ulterior, reprezentanții legali ai părții vătămate nu au mai putut lua legătura cu nici unul dintre angajații SC A. SRL Galați. Partea vătămată SC I. SA Sf. Gheorghe se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 519.716.973 ROL (plângere f. 35-38).

La începutul lunii iunie 2003, condamnatul M.D. a sunat la partea vătămată SC T.S.I. SRL Iași, unde a discutat cu martora F. (fostă G.) M. (economist). Condamnatul s-a arătat interesat în a achiziționa o cantitate de oțel cu plata prin filă CEC la termen. Martora a adus la cunoștința administratorului-martor B.P. intenția condamnatului. Martorul B.P. a fost de acord cu livrarea și, ca atare, 12 iunie 2003, condamnatul M.D. s-a prezentat la sediul părții vătămate (plângere, f. 85-86; deci. martor, f. 91 -92). Martora F.M. a întocmit factura cu valoarea de 245.267.889 ROL (20.914 kg oțel beton O 16 mm). Pe factură s-a făcut mențiunea că plata se face cu filă CEC și datele de stare civilă ale condamnatului (M.D.). Marfa a fost încărcată în autovehicul. Condamnatul a emis pentru plată fila CEC cu termen la 13 iunie 2003, filă CEC pe care a semnat-o și ștampilat-o în prezența martorei (factură fila 87, fila CEC f. 88; deci. martor f. 91-95). Martora F.M. l-a recunoscut pe planșa fotografică pe condamnatul M.D. ca fiind una și aceeași persoană cu reprezentantul SC A. SRL Galați (deci. martoră, f. 93-95). Introdusă fiind la plată, fila CEC a fost refuzată pentru lipsă totală disponibil în cont, client aflat în interdicție bancară (acte refuz, f. 89-90). Din momentul refuzului condamnatul nu a mai putut fi contactat. Partea vătămată SC T.S.I. SRL Iași se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 245.267.889 lei (plângere, f. 85-86).

În luna iunie 2003, numitul R.M. a contactat-o telefonic pe martora M.A. - manager la partea vătămată SC H.F. SRL Iași cu punct de lucru în mun. București. Numitul a precizat că sună din partea administratorului SC A. SRL Galați, condamnatul M.D. care s-a arătat interesat în a achiziționa produsele părții vătămate. Cu aceeași ocazie s-a stabilit ca plata să se facă cu filă CEC urmând ca pentru ridicarea mărfurilor să se prezinte un delegat al SC A. SRL Galați (plângere, f. 96, 99; deci. martor, f. 108-113) La sediul părții vătămate, prin fax, SC A. SRL Galați a transmis o comandă pentru diverse sortimente de produse. La data de 5 iunie 2003 L.C. s-a prezentat în vederea ridicării de marfă. Cu această ocazie s-a întocmit factura din 5 iunie 2003, cu valoarea de 288.883.210 ROL. Pe factură s-a făcut mențiunea că marfa se achită cu filă CEC scadentă la 16 iunie 2003. L.C. a înmânat fila CEC reprezentanților legali ai părții vătămate însă fila CEC era deja semnată și ștampilată de condamnatul M.D. (factură, f. 106, listaj, f. 107; acte bancă, f. 101; deci. martori, f. 108-212) La data de 09 iunie 2003, L.C. s-a prezentat din nou în vederea ridicării de marfă, după ce, în prealabil numitul R.M. a purtat discuții telefonice cu reprezentanții legali ai părții vătămate. S-a întocmit factura din 9 iunie 2003, cu valoarea de 95.790.240 lei. Pentm plată făptuitoml L.C. a înmânat fila CEC scadentă la 16 iunie 2003 (factură fila 105; acte refuz, f. 100, 102). Împrejurările mai sus menționate au fost confirmate de către martorii U.V. și S.G., salariați la partea vătămată, (deci. martori f. 108-121). Introduse fiind la termen, la plată filele CEC au fost refuzate pentru lipsă totală disponibil în cont și client aflat în interdicție bancară. în mod evident, nici unul dintre reprezentanții SC A. SRL Galați nu au mai putut fi găsiți, după ridicarea mărfurilor (acte refuz, f. 100-103). Partea vătămată SC H.G. SRL Iași a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 384.673.450 ROL, (adrese, f. 97-98).

În luna mai 2005, condamnatul M.D. l-a contactat telefonic pe martorul G.N., director general la partea vătămată SC O.L. SRL București și s-a arătat interesat în a achiziționa produse de feronerie și case de bani. în acest sens, condamnatul a solicitat să i se transmită prin fax o ofertă de prețuri. După ce a primit oferta, condamnatul M.D. l-a sunat din nou pe martorul G.N. și i-a făcut cunoscut că va trimite un delegat pentru ridicarea mărfii solicitate. Telefonic cei doi au stabilit ca plata să se facă cu filă CEC, scadentă în 15 zile de la ridicarea mărfii, (plângere f. 122-124; acte societate, f. 125-132; deci. mart. f. 138-140). Ca atare, la data de 30 mai 2003, martorul L.C. s-a prezentat la sediul părții vătămate. S-a întocmit factura din 30 mai 2003, cu valoarea de 35.209.125 lei. Martorul L.C. a semnat de primire pe factură și a lăsat martorului G.N. o filă CEC deja semnată și ștampilată, restul rubricatiilor urmând să fie completate ulterior de reprezentanții legali ai părții vătămate, (copie fila CEC f.133, factură fila 135; deci. martori f. 138-140,142-143). Împrejurările mai sus menționate au fost confirmate și de către martora S.C. (administrator la partea vătămată SC O.L. SRL București), (deci. martor f. 142-143) Marfa a fost transportată cu auto și dusă la depozitul SC R.T.C. SRL Galați. La termenul scadent 18 iunie 2003, fila CEC a fost introdusă la plată și refuzată pentru lipsă totală disponibil în cont și client aflat în interdicție bancară, (acte refuz bancar, f. 134) În mod evident condamnatul M.D. nu a mai putut fi contactat telefonic. Cu toate diligentele depuse nu s-a reușit identificarea beneficiarilor mărfii achiziționate de învinuit de la partea vătămată. Partea vătămată SC O.L. SRL București se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 35.209.125 ROL (plângere f. 122-123).

În luna mai 2003, martora N.C.D. (reprezentant comercial la partea vătămată SC D.R. SA Ploiești a fost contactată telefonic de „inginerul R." care s-a recomandat șef Serviciu Aprovizionare la SC A. SRL Galați și care s-a arătat interesat să achiziționeze folii speciale pentru acoperiș. La data de 15 mai 2003, martora N.C.D. a transmis, prin fax, către SC A. SRL Galați o ofertă de prețuri și condițiile de plată, (oferte, f. 146-147; comandă f. 148; deci. martor f. 160-161, 166). La data de 19 mai 2003, prin fax, SC A. SRL Galați reprezentată de condamnatul M.D., a trimis o comandă pentru diverse produse. Comanda era semnată la rubrica „Director General" de condamnatul M.D. (comandă, f. 148). După terminarea comenzii, la data de 04 iunie 2003, „ing. R." a sunat-o din nou pe martora N.C.D. căreia i-a solicitat să-i transmită prin fax o factură proformă pentru a putea pregăti fila CEC scadentă în 20 zile (factura, f. 150; deci. martor, f. 160-161, 166) S-a transmis prin fax factura proformă cu valoarea de 57.427.020 lei pe care s-a consemnat obligația SC A. SRL Galați de a prezenta la livrare o filă CEC scadentă la data de 25 iunie 2003. Ca atare, la data de 05 iunie 2003, martorul L.C. s-a prezentat la depozitul părții vătămate, unde martorul M.G. a întocmit factura în valoare de 54.427.020 lei și avizul de însoțire marfă, pe auto. Cu acea ocazie, martorul L.C. a lăsat martorelor B.M.C. și G.C., fila CEC, semnată și ștampilată, restul rubricatiilor urmând să fie completate de reprezentanții legali ai părții vătămate, (factură, f. 153; aviz fila 154; fila CEC f. 155; deci. mart. f. 160-168) De precizat că martora V.D. (fostă N.C.) în discuțiile purtate cu „ing. R." acesta a precizat că sună din partea administratorului M.D. De asemenea martora a trimis prin poștă, la data de 21 mai 2003, contractul de livrare din 21 mai 2003, acesta revenind tot prin poștă, semnat la rubrica „cumpărător" de „inginer M.D." (contract, f. 149). Marfa a fost dusă de martorul L.C. la depozitul SC R.T.C. SRL Galați. Cu toate diligentele depuse nu s-a reușit identificarea beneficiarilor mărfii. Introdusă fiind la plată la data de 01 iulie 2003, fila CEC a fost refuzată pentru lipsă totală disponibil în cont, client aflat în interdicție bancară și filă CEC retrasă din circulație. Din acest moment nici unul din angajații SC A. SRL Galați nu au mai putut fi contactați, (acte refuz, f. 156-157) Partea vătămată SC D.R. SRL Ploiești se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 57.427.020 lei (adresă f. 145).

În luna mai 2003, martorul R.G., administrator la partea vătămată SC G.I. SRL București, a fost contactat telefonic de „dl J." care a solicitat o ofertă de aparate de aer condiționat, pentru firma SC A. SRL Galați. Oferta a fost transmisă la data de 14 mai 2003. în același scop, martorul R.G. a purtat convorbiri telefonice și cu condamnatul M.D., care s-a recomandat director la SC A. SRL Galați. Prin fax, SC A. SRL Galați a trimis o comandă cu precizarea că în convorbirile telefonice purtate cu J. și condamnatul M.D. s-a stabilit ca plata să se facă cu filă CEC (plângere, f. 169; ofertă, f. 170-171; deci. mart. f. 177-180). La data de 09 iunie 2003, martorul L.C. s-a deplasat la sediul părții vătămat unde s-a întocmit factura cu valoarea de 198.711.000 ROL. Marfa a fost transportată cu auto. Cu aceeași ocazie, martorul L.C. a lăsat fila CEC, scadentă la 16 iunie 2003, semnată și ștampilată. Restul rubricilor urmau să fie completate de reprezentanții legali ai părții vătămate, (factură, f. 174, fila CEC f. 175- dec. mart. f. 177-180). Fila CEC a fost preluată de martora P.R., la termenul scadent, aceasta fiind refuzată pentru lipsă totală disponibil în cont și client aliat în interdicție bancară, (acte refuz, f. 176) Marfa a fost transportată la depozitul SC R.T.C. SRL Galați și cu toate diligentele depuse nu s-a reușit identificarea beneficiarilor mărfii. Partea vătămată SC G.I. SRL București a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 198.711.000 ROL, (plângere, f. 169).

În jurul datei de 13 mai 2003, martora N.I. - inginer constructor la partea vătămată SC M.W.E.P. SRL București, a fost contactată telefonic de numitul R. care s-a recomandat angajat la SC A. SRL Galați și a solicitat să se transmită către această societate o ofertă de preț. Oferta de preț a fost transmisă către nr. de fax. (plângere, f. 186; deci. martor, f. 204-207) La data de 15 mai 2003, partea vătămată a primit prin fax de la SC A. SRL Galați o comandă pentru diverse sortimente de produse. Comanda era semnată la rubrica „director general" de condamnatul M.D. Martora N.l. a comunicat numitului R. că va trebui să se facă, în avans, o plată de 25 % din valoarea totală a mărfii, acesta fiind de acord ca la data de 16 mai 2003 să se trimită o copie a ordinului de plată, (comenzi, f. 197-198, deci. mart. f. 204-207) Pentru că nu s-a făcut plata avansului, prima comandă a fost anulată iar la data de 21 mai 2003, martora a reluat legătura cu numitul R. În aceeași zi, prin fax, contractul de vânzare cumpărare, cu plata pe credit, a fost transmis către SC A. SRL Galați și tot prin fax a fost retransmis către partea vătămată, fiind semnat de condamnatul M.D. (contract file 193-196). La data de 21 mai 2003 la depozitul părții vătămate s-a prezentat martorul L.C. însoțit de șoferul Tir-ului. S-a întocmit factura cu valoarea de 359.727.480 lei, martorul L.C. lăsând fila CEC, scadentă la 13 iunie 2003, semnată și ștampilată deja. Celelalte rubrici au fost completate de reprezentanții legali ai părții vătămate, (factură f. 201, fila CEC f. 191). La data de 24 mai 2003, martorul L.C. a ridicat marfa livrată în baza facturii în valoare de 359.856.000 lei. Martorul a lăsat martorei fila CEC, scadentă la 19 iunie 2003 semnată și ștampilată. Restul rubricilor au fost completate de reprezentanții legali ai părții vătămate. Marfa a fost transportată cu auto. (factura f. 202, fila CEC f. 190) La data de 05 iunie 2003, martorul L.C. a ridicat din nou marfă, în baza facturii în valoare de 230.217.901 lei. A lăsat martorei fila CEC scadentă la 30 iunie 2003, semnată și ștampilată de condamnatul M.D. Restul rubricilor au fost scrise de reprezentanții legali ai părții vătămate. Marfa a fost transportată cu auto (factura fila 200, fila CEC f. 192). Fiind introduse la plată, toate cele trei file CEC au fost refuzate pentru lipsă totală disponibil în cont, client aflat în interdicție bancară și instrumente de plată anulate, (acte refuzuri, f. 181-185; file CEC f. 190-192) Partea vătămată SC M.E.P. SRL București se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 957.801.381 lei (adresă f. 188). Față de cele constate, prima instanță căreia i s-a adresat cererea de rejudecare a apreciat că pedeapsa principală de 14 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, au fost individualizate în mod corespunzător de instanța care a judecat inițial cauza pe fond, având în vedere natura infracțiunii și criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. referitoare la dispozițiile părții generale a C. pen., la limitele de pedeapsă stabilite de lege, la gradul de pericol social ridicat al faptei comise, la împrejurările care agravează răspunderea penală (forma continuată a infracțiunii, starea de recidivă postexecutorie), precum și la persoana inculpatului. De asemenea, s-a apreciat că nu se impune reducerea acestor pedepse întrucât nu s-ar mai atinge scopul educativ-preventiv al sancțiunilor. S-a mai constatat și că s-a făcut corect aplicarea regulilor concursului de infracțiuni, față de infracțiunile pentru care condamnatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 394/2005 a Judecătoriei Giurgiu, sentința penală nr. 400/2004 a Judecătoriei Vaslui, sporul de 1 an închisoare aplicat în urma contopirii, fiind întemeiat față de perseverența infracțională a acestuia și de cuantumul pedepselor care au făcut obiectul contopirii. De asemenea, ținând cont de materialul probator administrat, s-a apreciat că au fost stabilite în mod corespunzător prejudiciile cauzate părților vătămate/părți civile, în cauză fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale conform art. 998, 999 C. civ. (faptă ilicită, vinovăție, legătură de cauzalitate, prejudiciu). În consecință, așa cum s-a menționat, prin sentința penală nr. 477 din 9 noiembrie 2009, Tribunalul Galați, secția penală, a respins ca nefondată cererea de rejudecare a cauzei penale înregistrată sub nr. 5217/121/2006 la Tribunalul Galați, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 202/18 aprilie 2007, cerere formulată de condamnatul M.D., fiul lui D. și E., în prezent deținut la Penitenciarul Brăila. Apelul condamnatului a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 59/ A din 16 aprilie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală. Pentru a dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele: S-a apreciat, în primul rând, că în mod corect instanța de fond a respins cererea de rejudecare formulată de inculpatul M.D., în condițiile art. 522 C. proc. pen., deoarece mijloacele de probă administrate până în prezent nu infirmă legalitatea și temeinicia soluției de condamnare pe care a pronunțat-o Tribunalul Galați în primă instanță, cu ocazia judecării cauzei în fond. În opinia instanței de apel, probele administrate după admiterea în principiu a cererii de rejudecare nu sunt de natură a duce la concluzia că prima instanță care a pronunțat o soluție de condamnare împotriva sa ar fi încălcat vreo dispoziție legală. De asemenea, s-a apreciat și că încadrarea juridică este corectă, inculpatul fiind vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. Cu privire la activitatea infracțională desfășurată de condamnat, instanța de apel a reținut, în sinteză, că din probele administrate rezultă că la data ele 05 martie 2005 acesta a preluat de la numiții B.I., V.M. și N.M., SC A. SRL, acesta fiind numit, totodată, și în funcția de administrator. Ulterior, la data de 17 martie 2003, s-a încheiat un proces-verbal de predare-primire a actelor contabile a SC A. SRL, condamnatul intrând în posesia actelor contabile, a carnetului cu file CEC de la B.C.R. - R. și a ștampilelor societății. Din declarațiile martorului B.I. rezultă că acesta i-a adus la cunoștință inculpatului că societatea pe care i-o predă are datorii foarte mari. Ulterior, M.D. a încheiat cu O.M. un contract de închiriere pentru un apartament ce îi aparținea acesta, unde figura sediul social al societății. Reprezentantul acestei martore, care i-a predat cheile apartamentului, a confirmat împrejurarea că M.D. nu s-a mai prezentat niciodată la acel apartament. Apoi, condamnatul a mai închiriat în mod legal un alt apartament în care a instalat și o linie telefonică. Reține instanța de apel că motivul pentru care s-au încheiat două contracte de închiriere e următorul: sediul societății figura la un apartament, toate comunicările făcându-se acolo, iar în momentul în care cineva mergea să vadă ce se întâmplă, constata că, de fapt, în acel apartament nu locuiește nimeni, în realitate societatea funcționând în altă locație. Tot din probe rezultă că inculpatul a închiriat și un spațiu de depozitare și și-a deschis cont la SC M. SA, de unde a ridicat un carnet de file CEC. În aceste împrejurări, se arată în decizia atacată, în perioada mai-iunie 2003, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de administrator la SC A. SRL, condamnatul a indus și menținut în eroare un număr de 8 societăți comerciale din țară cu prilejul achiziționării de marfă prin emiterea de file CEC și bilete la ordin fără a avea disponibil în cont sau prin retragerea disponibilului care exista deja, cauzând astfel un prejudiciu total de 330.022,20 RON. De asemenea, s-a reținut că M.D. a părăsit teritoriul țării la data de 13 iunie 203, chiar la data intrării în interdicție bancară a societății pe care o administra. În concluzie, s-a apreciat că motivele pe care condamnatul le-a invocat cu ocazia rejudecării cauzei nu sunt în măsură să conducă la schimbarea situației juridice a acestuia. Subliniază instanța de apel că inculpatul M.D. nu și-a exercitat personal drepturile pe parcursul urmăririi penale întrucât, încă din prima zi când societatea pe care o administra a intrat în incident de plată, a părăsit teritoriul României, aceasta fiind o manifestare de voință de care nu se poate prevala (motivat de faptul că s-a sustras de la urmărirea penală și de la cercetarea judecătorească), fiind adus în țară după punerea în executare a mandatului privind pedeapsa aplicată prin hotărârea pronunțată în cauza a cărei rejudecare o cere. Mai menționează instanța de apel că împrejurarea potrivit căreia la comiterea faptei ar fi participat și alte persoane, că s-ar impune angajarea răspunderii penale și a acestora, este lipsită de importanță câtă vreme inculpatul este cel care a pregătit condițiile privind comiterea infracțiunii, activitatea desfășurată de el, și prezentată anterior, fiind comisă de acesta cu bună-știință. Inculpatul a încercat să ascundă adevăratul sediu în care funcționa societatea, de acolo a preluat marfa, a distribuit-o într-un termen relativ scurt, astfel încât la momentul la care fila CEC urma să intre la plată, cu consecința intrării în interdicție bancară a societății pe care o administra, inculpatul a abandonat societatea și a plecat din țară, sustrăgându-se de la urmărirea penală și de la cercetarea judecătorească. Față de toate aceste argumente, s-a concluzionat că nu pot fi primite cererile inculpatului de achitare, în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) în ref. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., și de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934. De asemenea, s-a apreciat în final și că pedeapsa inițială a fost corect individualizată de instanța care a judecat inițial cauza în fond. Această instanță a respectat criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ținând cont de activitatea infracțională desfășurată de inculpat, așa cum rezultă din situația de fapt reținută, din gradul de pericol social și modalitatea de săvârșire a infracțiunii (forma continuată), precum și de persoana inculpatului care nu era prima încălcare a legii penale, fiind recidivist. S-a considerat că și sporul de 1 an de zile, aplicat în urma contopirii pedepselor din prezenta cauză, cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 304/2005 a Judecătoriei Giurgiu și prin sentința penală nr. 400/2004 a Judecătoriei Vaslui, a fost just stabilit față de cuantumul pedepselor care au fost contopite și față de perseverența infracțională a inculpatului. Împotriva acestor hotărâri, condamnatul a declarat prezentul recurs, motivele fiind menționate în „notele scrise" depuse la dosar, și susținute cu ocazia dezbaterilor. La cererea condamnatului, în fond, în apel și în recurs, acestuia i s-au acordat termene de grefă pentru studierea dosarului și pregătirea apărării. Recursul condamnatului va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta: - în cererea introductivă prin care a solicitat rejudecarea, condamnatul a criticat cuantumul pedepsei, aceasta fiind apreciată ca prea aspră (fii. 1 d.p.i); - cu ocazia dezbaterilor la instanța de fond, apărarea a solicitat reducerea pedepsei („aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special" - fii. 226 d.p.i.), condamnatul personal arătând că „este de acord cu concluziile apărătorului său" (fii. 226 verso d.p.i); - în apel, apărarea și inculpatul personal au susținut că se impune achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice în art. 84 din Legea nr. 59/1934 și, în final, reducerea pedepsei spre minimul special. Înalta Curte constată că, în esență, motivele de recurs sunt aceleași ca motivele de apel, în condițiile în care - în recurs - nu au mai fost cerute ori administrate alte probe noi. Instanța de prim control judiciar a examinat toate aceste critici ale condamnatului și, printr-o motivare amplă, a constatat că sunt neîntemeiate (pag. 12-14 decizie), Înalta Curte însușindu-și toate argumentele de fapt, precum și argumentele juridice, menționate în partea expozitivă a deciziei atacate, astfel cum au fost expuse anterior, și apreciind că nu se impune reluarea acestora. În completarea argumentelor de fapt și juridice ale instanței de fond, și ale instanței de apel - care au fost deja amplu expuse anterior - Înalta Curte mai adaugă următoarele: Actele materiale ale infracțiunii de înșelăciune, în formă continuată, cu consecințe deosebit de grave, au fost comise de inculpat în perioada luna mai - prima jumătate a lunii iunie 2003. Conform actelor și lucrărilor dosarului, numitul M.D. a solicitat și a obținut, la data de 26 mai 2003 (fii. 374 d.u.p.), eliberarea unui pașaport. Ulterior, la data de 13 iunie 2003, chiar în ziua intrării în interdicție bancară, acesta a părăsit teritoriul României (fii. 395 d.u.p.). În aceste condiții, cu toate eforturile organelor judiciare de urmărire penală, nu a fost posibilă localizarea și asigurarea prezenței sale (fii. 372 395 dup), situația fiind aceeași în cursul judecății la fond (fil. 31-36, 39-40, 42-45, etc. d.p.i.). Înalta Curte reține că în cursul judecății la fond, în lipsa inculpatului - care a părăsit teritoriul României, făcând imposibilă localizarea sa în vederea participării la urmărirea penală și la judecată - inculpatului M.D. i-a fost asigurată apărarea prin avocat care, în condițiile legii, a participat la judecată, la administrarea în ședință publică a probelor, a exercitat drepturile procesuale ale inculpatului conform art. 172 alin. (7) C. proc. pen., a participat la dezbateri și a pus concluzii cu privire la acuzațiile aduse acestuia (încheierea de dezbateri din 3 aprilie 2007 - fii. 122 d.p.i. inițial). Sub aspectul neparticipării la judecată a acuzatului personal, Înalta Curte mai constată și că prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009 (JO L 81, 27 martie 2009, pag. 24) de modificare a Deciziilor-cadru 2002/584/JAI, 2005/214/JAI, 2006/783/JAI, 2008/909/JAI și 2008/947/JAI, au fost definite temeiurile comune care să permită autorității de executare să execute decizia în pofida absenței persoanei în cauză de la proces, respectându-se pe deplin dreptul persoanei la apărare. Dispozițiile acestei decizii-cadru stabilesc condițiile (alternative) în care nu ar trebui refuzată recunoașterea și executarea unei decizii pronunțate în urma unui proces la care persoana în cauză nu a fost prezentă în persoană. Astfel, potrivit acestei decizii-cadru recunoașterea și executarea unei decizii care a fost pronunțată în urma unui proces la care persoana în cauză nu a fost prezentă în persoană nu ar trebui refuzate în cazul în care aceasta din urmă a fost citată personal și, prin urmare, informată cu privire la data și locul stabilite pentru procesul în urma căruia a fost pronunțată decizia sau în cazul în care persoana în cauză a primit efectiv, prin alte mijloace, o informare oficială cu privire la data și locul stabilite pentru respectivul proces, în așa fel încât s-a determinat fără echivoc faptul că persoana în cauză a avut cunoștință de procesul stabilit. în acest context, se înțelege că persoana ar fi trebuit să primească informațiile respective "în timp util", aceasta însemnând cu suficient de mult timp înainte pentru a-i permite persoanei să participe la proces și să își exercite efectiv dreptul la apărare. În final, și cu o mare importanță pentru modul în care acuzații trebuie să înțeleagă obligația organelor judiciare referitoare la informare și la judecarea cauzei „in absentia", în această decizie-cadru se arată că informarea persoanei cu privire la proces ar trebui să fie asigurată de fiecare stat membru în conformitate cu legislația națională proprie, prin aceasta înțelegându-se că statul membru respectiv trebuie să respecte și cerințele convenției respective. De asemenea, în aceeași decizie-cadru se menționează că în conformitate cu jurisprudența C.E.D.O., atunci când se analizează dacă modul în care au fost furnizate informațiile este suficient pentru a asigura informarea persoanei cu privire la proces, o atenție deosebită ar putea fi acordată, acolo unde este cazul, și eforturilor depuse de către persoana în cauză pentru a primi informațiile ce i-au fost adresate. La data de 30 octombrie 2008, numitul M.D. a fost depistat pe teritoriul Republicii Italiene și arestat la cererea organelor judiciare din România în urma unui mandat european de arestare emis pentru executarea unor pedepse cu închisoarea (fil. 36-37,51). Ulterior, la data de 23 ianuarie 2009, M.D. a fost predat autorităților din România și încarcerat în aceeași zi (fii. 51). Cu ocazia dezbaterilor în recurs, condamnatul M.D. a pretins că ar fi părăsit teritoriul României deoarece ar fi fost amenințat, și că în acești ani a locuit în diverse orașe din străinătate. Conform fișei de cazier (fii. 112 d.p.i., 398 d.u.p.), și hotărârilor judecătorești anexate (fii. 101-103, 177-178, 181-182 d.p.i.), situația juridică a numitului M.D. era următoarea: - condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 2 luni închisoare pentru furt calificat (sentința penală nr. 1109/1991 a Judecătoriei sectorului 5 București); - condamnat la o pedeapsă de 1 an și 10 luni închisoare pentru furt calificat în formă continuată (sentința penală nr. 1778/1992 a Judecătoriei sectorului 5 București); - condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare pentru furt calificat (sentința penală nr. 2999/1999 a Judecătoriei sectorului 5 București); - condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare pentru furt calificat (sentința penală nr. 838/2000 a Judecătoriei sectorului 5 București); - condamnat la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru art. 217 C. pen. (sentința penală nr. 400/2004 a Judecătoriei Bârlad); - condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru art. 215 alin. (1), (2), (4) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen. (sentința penală nr. 394/2005 a Judecătoriei Giurgiu). Toate aceste aspecte referitoare la situația juridică a numitului M.D., examinate și avute în vedere de instanțe (pag.8-9 ale sentinței nr. 202/2007 a Tribunalului Galați; pag. 7-8 ale sentinței nr. 477/2009 a Tribunalului Galați), precum și celelalte date referitoare la faptele și persoana condamnatului, astfel cum sunt menționate în hotărârile judecătorești atacate, justifică - pe deplin - concluzia primei instanțe, și ale instanței de apel, cu privire la legalitatea și temeinicia individualizării judiciare a pedepsei. Așa cum au reținut ambele instanțe, în rejudecare nu au fost administrate probe care să sugereze, astfel cum a menționat condamnatul în cererea de rejudecare, elemente de nevinovăție a acestuia cu privire la faptele pentru care a fost trimis în judecată și condamnat. De asemenea, sub aspectul criticii referitoare la încadrarea juridică a faptelor, se constată că în cauză sunt incidente deciziile S.U. ale I.C.C.J. pronunțate în recursurile în interesul Legii având nr. 9/2005 (pct. 1) și nr. 14/2006. În final, Înalta Curte mai constată și că, la dezbateri în primă instanță cu ocazie rejudecării, apărarea a solicitat „aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special" (pag. 1 a încheierii din 3 noiembrie 2009), condamnatul - în ultimul cuvânt - arătând că „este de acord cu concluziile apărătorului său" (pag. 2 a încheierii din 3 noiembrie 2009). De altfel, constată Înalta Curte, aceste solicitări ale apărării și inculpatului sunt în acord cu cererea introductivă de rejudecare în care s-a susținut că „pedeapsa de 15 ani este prea aspră deoarece nu m-am sustras urmăririi penale" (fil. 1, cerere de rejudecare). Față de cele arătate, Înalta Curte - în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) clin C. proc. pen. - va respinge nefondat recursul declarat de condamnat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.