ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2663/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2663/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 30 octombrie 2008,

numitul M.D. a fost depistat pe teritoriul Republicii Italiene și arestat la

cererea organelor judiciare din România în urma unui mandat european de

arestare emis pentru executarea unor pedepse cu închisoarea (fii. 36-37, 51

d.p.i.).

Ulterior, la

data de 23 ianuarie 2009, M.D. a fost predat autorităților din România și

încarcerat în aceeași zi (fii. 51 d.p.i.).

După

încarcerarea în vederea executării pedepsei închisorii, la data de 09 februarie

2009, condamnatul M.D. a formulat o cerere de rejudecate, întemeiată pe

dispozițiile art. 522

1

C. proc. pen. susținând că „pedeapsa de 15

ani este prea aspră deoarece nu m-am sustras urmăririi penale" și de

asemenea, că „în apărarea mea pot aduce dovezi concrete și în primul rând acte

legalizate ce pot dovedi nevinovăția mea" (fii. 1, cerere de rejuclecare).

Prin

încheierea din 25 iunie 2009, Tribunalul Galați a constatat îndeplinite, în

principiu, cerințele legale pentru cererea de rejudecare formulată de

condamnat.

În final,

nefiind formulate alte cereri (încheierea din data de 3 noiembrie 2009),

Tribunalul Galați, secția penală, după trecerea la dezbateri, prin sentința

penală nr. 477 din 9 noiembrie 2009, a respins pe fond cererea de rejudecare

formulată de condamnatul M.D.

Pentru a

dispune în acest sens, Tribunalul Galați a reținut următoarele:

Prin cererea

de rejudecare a cauzei penale având număr Dosar nr. 5217/121/2006 la Tribunalul

Galați, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 202 din 18 aprilie 2007,

condamnatul M.D. a arătat că pedeapsa aplicată este prea aspră, deoarece nu s-a

sustras urmăririi penale, și că poate aduce dovezi concrete referitoare la

nevinovăția sa.

S-a constatat

că numitul M.D. a fost judecat și condamnat în lipsă în dosarul inițial și că a

fost arestat în Italia în vederea predării către România, la data de 30

octombrie 2008, în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 251/2007

emis de Tribunalul Galați, precum și în baza mandatului de executare a pedepsei

închisorii nr. 6685/2006 emis de Judecătoria sectorului 5 București (f. 51

Dosar nr. 798/121/2009 al Tribunalului Galați).

În rejudecare

au fost reaudiați o serie de martori solicitați de apărătorul condamnatului,

respectiv J.C., D.R., S.l.E.A. și C.M. Având în vedere imposibilitatea

localizării și audierii martorului S. (fost L.) C. - pentru localizarea căruia

instanța a făcut demersuri efective și rezonabile, toate rămase fără rezultat -

după punerea în discuție și cu acordul apărării s-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen. (încheiere clin 3 noiembrie 2009).

De asemenea,

condamnatul a fost audiat (fii. 173), acesta arătând, printre altele, că în

luna martie 2003 a preluat SC A. SRL Galați de la foștii proprietari pentru a

începe o afacere având ca obiect comerț, împreună cu C.T. și cu alte persoane,

pe care nu le știe cu numele adevărate. Persoanele care l-au îndrumat să intre

în afacere i-au spus că se ocupă ele de tot, iar el a scos din contul firmei

bani de mai multe ori, bani pe care i-a dat celor două persoane. Condamnatul a

precizat că a semnat și niște bilete la ordin și CEC-uri în alb la îndemnul

celor două persoane care se ocupau de afacere, (f. 173). Condamnatul a depus

memorii și alte înscrisuri în susținerea cererii de rejudecare.

În urma

analizării și coroborării tuturor probelor administrate în cauză, instanța de

fond a apreciat că cererea de rejudecare este nefondată pentru următoarele

motive:

În mod

corect, a apreciat prima instanță, prin sentința penală nr. 202 din 18 aprilie 2007

a Tribunalului Galați, definitivă prin neapelare la data de 08 mai 2007, s-a

stabilit vinovăția condamnatului M.D. pentru săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen. (fapte din perioada

mai-iunie 2003), acesta urmând să execute, în final, pedeapsa de 15 ani

închisoare.

Conform

sentinței, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada mai-iunie

2003, în calitate de administrator la SC A. SRL Galați, a indus și menținut în

eroare reprezentanții legali ai 8 societăți comerciale din țară, cu prilejul

achiziționării de marfă, prin emiterea de file CEC și bilete la ordin fără a

avea disponibil în cont, cauzând un prejudiciu în sumă totală de 330.022,20 RON.

În opinia

instanței de rejudecare, faptele și vinovăția inculpatului M.D. sunt dovedite

cu următoarele mijloace de probă: plângerile părților vătămate, declarațiile

martorilor S.E.A., C.C.P., K.K., L.H., B.P., F.M., M.A., U.V., S.G., G.N., S.C.,

V.D., M.G., B.M.C., K.A., G.C., R.G., P.R., N.I., B.P., B.M.B., Z.R.A., B.I., D.R.,

C.M., P.E., L.C., J.C., procese-verbale de intrare și ieșire a mărfurilor din

custodie, diverse înscrisuri contabile, declarația condamnatului din faza de

rejudecare care conduce și ea într-o anumită măsură la stabilirea vinovăției

sale.

Instanța de

rejudecare a reținut că situația de fapt se prezintă în felul următor:

Martorul B.I.

și numiții V.M. și N.M.V. au înființat SC A. SRL Galați, cu sediul în Galați.

La data de 05

martie 2003 martorul B.I. și numiții V.M. și N.M.V. s-au retras din societate

și au cedat părțile sociale condamnatului M.D. La aceeași dată, condamnatul a

fost numit în funcția de administrator, iar sediul societății s-a schimbat în

Galați (deci martor, f. 228-232; p.v. rec. f. 233; act adițional, f. 236-237)

La data de 17

martie 2003, între condamnatul M.D. și martorul B.I. s-a încheiat un

proces-verbal de predare primire a actelor SC A. SRL Galați, proces-verbal din

care rezultă că condamnatul a intrat în posesia actelor contabile și, în special,

a carnetului file CEC B.C.R., carnetului file CEC R. și a ștampilelor (deci.

martori, f. 228-232; p.v. rec. f. 233; planșa foto, f.235; acte aderare

societate, f. 236-241)

Modificările

au fost înregistrate la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Galați, la data de 12

martie 2003 (acte ORC, f. 242-264).

Din

declarația martorului B.I. rezultă că pentru vânzarea societății a dat un anunț

în ziarul local, fiind contactat de un tânăr care s-a recomandat a fi M.D.

Martorul a precizat că a făcut cunoscut condamnatului că societatea are

datorii, dar această împrejurare nu a contat pentru condamnat. Ca atare, s-a

procedat la întocmirea actelor necesare cesionării și la predarea către

condamnat a actelor societății. Fiindu-i prezentată martorului B.I. o planșă

fotografică, acesta l-a recunoscut fără ezitare pe condamnatul M.D. ca fiind

cel care a preluat SC A. SRL Galați, (deci. mart. f. 228-232; p.v.rec. f. 233;

planșa foto, f. 235)

De precizat

că înaintea cesionării, la data ele 27 februarie 2003, condamnatul M.D. a închiriat

de la numita O.M. apartamentul situat în Galați, pe o durată de 1 an. în

contractul de închiriere, înregistrat la Administrația Financiară Galați sub nr.

4982 din 27 februarie 2003, se face mențiunea faptului că apartamentul urma să

fie folosit ca sediu de firmă (contract, f. 264, 270-280).

Audiat fiind,

martorul Darie Radu, împuternicit din partea proprietarului apartamentului, a

precizat că în faza inițială, pentru închirierea apartamentului a fost abordat

de doi bărbați, din care unul dintre ei s-a recomandat a fi administrator la SC

A. SRL Galați. Ulterior, în scopul fixării unei date la care să se înmâneze

cheile, martorul D.R. s-a întâlnit cu aceeași persoană care s-a recomandat

administrator la SC A. SRL Galați, ocazie cu care aceasta i-a dat o copie a

cărții de identitate și numărul de telefon. Cu această ocazie, martorul D.R. a

aflat că persoana în cauză se numește M.D. și, ulterior, l-a recunoscut pe

planșa fotografică pe condamnat. De asemenea, martorul a mai precizat că nu

cunoaște care a fost sensul închirierii, în condițiile în care condamnatul nu

s-a mai prezentat să ridice cheile apartamentului (deci. mart. f. 265-270).

Este cert

faptul că închirierea apartamentului de către condamnatul M.D. s-a făcut

formal, numai și numai pentru a putea intra în legalitate în ceea ce privește

firma SC A. SRL Galați.

Pentru

desfășurarea viitoarelor relații contractuale care vizau, de altfel,

prejudicierea unor societăți comerciale, condamnatul M.D. a deschis cont la M. SA

- Sucursala Galați de unde a și ridicat un carnet file CEC barat. De asemenea,

a lăsat la unitatea bancară specimen de semnătură, (acte M., f. 290-292;

extrase cont, f. 293-308).

Din adresa

B.N.R. rezultă că SC A. SRL Galați a avut 19 incidente de plată: 16 cu file CEC

și 3 cu bilete la ordin, toate transmise de M. SA - Sucursala Galați. Firma a

fost declarată în CIP pe perioada 13 iunie 2003 - 02 iulie 2004. Intrarea în

interdicție bancară s-a produs datorită lipsei totale de disponibil în cont

(acte B.N.R., f. 281-289).

De remarcat

faptul că, deși oficial firma SC A. SRL Galați figura cu sediul în Galați, la

începutul lunii mai 2003, condamnatul M.D. a abordat-o pe martora C.M. în

scopul închirierii apartamentului acesteia din Galați. Condamnatul s-a

recomandat a fi administrator la SC A. SRL Galați, a venit însoțit de un alt

bărbat și a precizat că dorește să locuiască în apartament când se află în

Galați. Condamnatul M.D. ar mai fi precizat că activitatea pe care o desfășoară

presupune numeroase deplasări în țară. Contractul de închiriere a fost încheiat

la data de 08 mai 2003, pe o durată de 1 an (înregistrat la Administrația

Financiară sub nr. 1147 din 08 mai 2003).

Cu aceeași

ocazie, condamnatul a instalat la apartament postul telefonic (cerere instalare

telefon, f. 309, deci. martor f. 310-312; contract - f. 315).

La data de 11

iulie 2003, în prezența martorului S.E.A., martora C.M. l-a recunoscut de pe

planșa fotografică pe condamnatul M.D. ca fiind cel care s-a recomandat

administrator la SC A. SRL Galați și care a încheiat contractul de închiriere,

(p.v.rec. f. 313; deci. mart. f. 314)

De asemenea,

la data de 15 mai 2003, condamnatul M.D. a încheiat contractul de închiriere nr.

372 cu SC C. SA Galați, având ca obiect închirierea spațiu depozit, pe o

perioadă de 8 luni, începând cu 15 mai 2003. Martora P.E., funcționar

administrativ la SC C. SA Galați, a precizat că, pe perioada închirierii

spațiului, nu s-a desfășurat activitate. De asemenea martora l-a recunoscut și

indicat pe planșa fotografică pe condamnatul M.D. ca fiind cel care s-a

recomandat administrator la SC A. SRL Galați și cu care a încheiat contractul

de închiriere a spațiului, (deci. mart. f. 323-324; p.v. rec. f. 325; contr.

închiriere, f. 326; p.v. f. 328-329)

Condițiile

fiind astfel create, în perioada mai-iunie 2003, condamnatul M.D., a indus și

menținut în eroare reprezentanții mai multor societăți comerciale. Astfel:

06 iunie 2003, condamnatul M.D. l-a contactat telefonic pe martorul S.E.A. (reprezentant

legal al părții vătămate SC L.T. SRL București) și s-a arătat interesat în a

achiziționa aparate de aer condiționat. Condamnatul și-a declinat numele și

calitatea la SC A. SRL Galați și a precizat că firma pe care o administrează

este angrenată în amenajarea unui holding româno-american în zona S. Cu aceeași

ocazie, cei doi au stabilit ca plata să se facă cu bilete la ordin, scadente în

14 zile de la livrare. Condamnatul a insistat ca livrarea mărfii să se facă în

aceeași zi și a trimis prin fax certificatul de înmatriculare al SC A. SRL

Galați și o comandă. Au mai stabilit să țină legătura telefonic pentru

stabilirea întâlnirii cu delegatul SC A. SRL Galați, (plângere, f. 3-6; deci.

martor, f. 26-32; comandă și certificat înregistrare, f. 13-14)

Prin fax,

martorul S.E.A. a trimis la SC A. SRL Galați factura din 06 iunie 2003 cu

valoarea de 662.559.937 ROL. Pe factură s-a făcut mențiunea că plata se face în

14 zile de la facturare. Condamnatul M.D. a confirmat primirea facturii și a

fost de acord ca plata acesteia să se facă cu două bilete la ordin. Cu ocazia

aceleiași convorbiri, condamnatul a trimis martorului numele delegatului respectiv

D.M. Acesta s-a prezentat pentru ridicarea mărfii și a lăsat 2 bilete la ordin

unul cu suma de 331.000.000 lei și celălalt 331.559.937 lei, primul scadent la

16 iunie 2003 și al doilea la 20 iunie 2003. Ambele bilete la ordin erau deja

ștampilate și semnate, toate rubricile, cu excepția sumei, societății

beneficiare și a scopului plății, fiind dactilografiate. Rubricile care nu erau

completate prin dactilografiere, au fost completate de angajații părții

vătămate. Pe tot parcursul preluării mărfii, numitul D.M. purta convorbiri

telefonice cu condamnatul M.D. (facturi, f. 15-16; instrumente de plată f. 17,

20, 23; deci. martori f. 26-34)

La data de 13

iunie 2006, până să devină scadente cele 2 bilete la ordin, condamnatul M.D. l-a

sunat din nou pe martorul S.E. căruia i-a făcut cunoscut că ar mai dori să

achiziționeze câteva televizoare color. În aceste condiții s-a emis factura din

13 iunie 2005 în valoare de 238.855.298 lei. Ridicarea televizoarelor s-a făcut

tot de către numitul D.M. care a lăsat pentru plată un bilet la ordin scadent

la 23 iunie 2003, bilet la ordin completat în aceleași condiții ca și primele

două bilete la ordin (deci. martori, f. 26-34).

Introduse fiind

la plată, biletele la ordin au fost refuzate pentru lipsă totală disponibil în

cont. în mod evident, reprezentanții legali ai părții vătămate nu au mai reușit

să-l contacteze pe condamnatul M.D. sau pe numitul D.M. (acte refuz bancar, f.

18-19, 21-22, 24-25).

Dată fiind

modalitatea în care s-a activat pe SC A. SRL Galați, nu s-a reușit

identificarea cumpărătorilor mărfii ridicate de la partea vătămată.

Partea

vătămată SC L.T. SRL București a precizat că se constituie pane civilă în

procesul penal cu suma de 90.141,52 RON (adresă fila 6).

mai 2003, numitul R.M. l-a contactat telefonic pe M.V. - director marketing la

partea vătămată SC I. SA Sf. Gheorghe. Numitul R.M. s-a prezentat ca fiind

reprezentantul firmei SC A. SRL Galați și s-a arătat interesat în a achiziționa

produsele pe care le promova partea vătămată, (plângere f. 35-38; deci, f. 69-70).

Ulterior,

reprezentanții legali ai părții vătămate au trimis prin fax către SC A. SRL

Galați detaliile tehnice ale membranelor hidroizolante I. iar în ofertă s-a

consemnat că plata urma să se efectueze în termen de 30 de zile, prin garantare

cu filă CEC. Pentru materializarea relației comerciale, s-a solicitat numitului

R.M. să trimită prin fax o comandă certă, urmând ca ulterior să se încheie și

contractul de vânzare-cumpărare (ofertă, f. 53; certificat înregistrare, f. 60,

comandă f. 67-68).

În continuare

s-a procedat la întocmirea contractului de vânzare cumpărare nr. 339/20 mai 2003

unde a fost trecut ca și reprezentant al SC A. SRL Galați, condamnatul M.D. -

director general. în conformitate cu clauzele contractuale, plata urma să se

efectueze cu file CEC ce se vor preda la recepția mărfii, cu termenele scadente

23 iunie 2003, 30 iunie 2003, 14 iulie 2003 (contract de vânzare cumpărare, f. 55-58;

deci. martori, f. 69-80).

Contractul

astfel semnat de reprezentanții legali ai părții vătămate, a fost transmis cu

adresa de însoțire din 20 mai 2003 la SC A. SRL Galați și de asemenea, a fost

transmis și prin fax. Contractul a fost semnat de partea vătămată și de

martorul K.K., ca și director executiv. Din partea SC A. SRL Galați, la rubrica

„director general" a semnat condamnatul M.D., la rubrica „director

economic"-semnătură indescifrabilă iar la rubrica „oficiul juridic" -

av. C.M. și semnătură indescifrabilă (contract vânzare cumpărare, f. 55-58).

În baza

facturilor din 06 iunie 2003 s-au livrat către SC A. SRL Galați, membrane

hidroizolatii I. în valoare totală de 519.716.973 ROL. Pe factură s-a făcut

mențiunea plății cu filă CEC în termen de 30 de zile și ca și delegat a fost

trecut martorul L.H. - conducător auto pe autovehiculul (factură file 39, 45,

fila CEC f. 46; deci. martori f. 81-84).

Martorul L.H.

a supravegheat livrarea, contactându-l în acest sens pe un anume C., la

indicația numitului R.M. Marfa a fost descărcată la depozitul SC R.T.C. SRL

Galați. Tot aici delegatul C. a dat martorului L.H. fila CEC, semnată și

ștampilată. Delegatul C. a completat restul rubricilor. Cu aceeași ocazie,

martorul L.H. a intrat în posesia contractului semnat de reprezentanții legali

ai SC A. SRL Galați (în original).

Introdusă

fiind la plată, la data de 07 iulie 2003, fila CEC a fost refuzată pentm lipsă

totală disponibil în cont și filă CEC retrasă din circulație (fila CEC f. 46;

acte refuz bancar, f. 47-51).

Ulterior,

reprezentanții legali ai părții vătămate nu au mai putut lua legătura cu nici

unul dintre angajații SC A. SRL Galați.

Partea

vătămată SC I. SA Sf. Gheorghe se constituie parte civilă în procesul penal cu

suma de 519.716.973 ROL (plângere f. 35-38).

începutul lunii iunie 2003, condamnatul M.D. a sunat la partea vătămată SC T.S.I.

SRL Iași, unde a discutat cu martora F. (fostă G.) M. (economist).

Condamnatul

s-a arătat interesat în a achiziționa o cantitate de oțel cu plata prin filă

CEC la termen. Martora a adus la cunoștința administratorului-martor B.P. intenția

condamnatului. Martorul B.P. a fost de acord cu livrarea și, ca atare, 12 iunie

2003, condamnatul M.D. s-a prezentat la sediul părții vătămate (plângere, f. 85-86;

deci. martor, f. 91 -92).

Martora F.M. a

întocmit factura cu valoarea de 245.267.889 ROL (20.914 kg oțel beton O 16 mm).

Pe factură s-a făcut mențiunea că plata se face cu filă CEC și datele de stare

civilă ale condamnatului (M.D.). Marfa a fost încărcată în autovehicul. Condamnatul

a emis pentru plată fila CEC cu termen la 13 iunie 2003, filă CEC pe care a

semnat-o și ștampilat-o în prezența martorei (factură fila 87, fila CEC f. 88;

deci. martor f. 91-95).

Martora F.M.

l-a recunoscut pe planșa fotografică pe condamnatul M.D. ca fiind una și

aceeași persoană cu reprezentantul SC A. SRL Galați (deci. martoră, f. 93-95).

Introdusă

fiind la plată, fila CEC a fost refuzată pentru lipsă totală disponibil în

cont, client aflat în interdicție bancară (acte refuz, f. 89-90).

Din momentul

refuzului condamnatul nu a mai putut fi contactat.

Partea

vătămată SC T.S.I. SRL Iași se constituie parte civilă în procesul penal cu

suma de 245.267.889 lei (plângere, f. 85-86).

iunie 2003, numitul R.M. a contactat-o telefonic pe martora M.A. - manager la

partea vătămată SC H.F. SRL Iași cu punct de lucru în mun. București. Numitul a

precizat că sună din partea administratorului SC A. SRL Galați, condamnatul M.D.

care s-a arătat interesat în a achiziționa produsele părții vătămate. Cu

aceeași ocazie s-a stabilit ca plata să se facă cu filă CEC urmând ca pentru

ridicarea mărfurilor să se prezinte un delegat al SC A. SRL Galați (plângere,

f. 96, 99; deci. martor, f. 108-113)

La sediul

părții vătămate, prin fax, SC A. SRL Galați a transmis o comandă pentru diverse

sortimente de produse. La data de 5 iunie 2003 L.C. s-a prezentat în vederea

ridicării de marfă. Cu această ocazie s-a întocmit factura din 5 iunie 2003, cu

valoarea de 288.883.210 ROL. Pe factură s-a făcut mențiunea că marfa se achită

cu filă CEC scadentă la 16 iunie 2003. L.C. a înmânat fila CEC reprezentanților

legali ai părții vătămate însă fila CEC era deja semnată și ștampilată de

condamnatul M.D. (factură, f. 106, listaj, f. 107; acte bancă, f. 101; deci.

martori, f. 108-212)

La data de 09

iunie 2003, L.C. s-a prezentat din nou în vederea ridicării de marfă, după ce,

în prealabil numitul R.M. a purtat discuții telefonice cu reprezentanții legali

ai părții vătămate.

S-a întocmit

factura din 9 iunie 2003, cu valoarea de 95.790.240 lei. Pentm plată făptuitoml

L.C. a înmânat fila CEC scadentă la 16 iunie 2003 (factură fila 105; acte

refuz, f. 100, 102).

Împrejurările

mai sus menționate au fost confirmate de către martorii U.V. și S.G., salariați

la partea vătămată, (deci. martori f. 108-121).

Introduse

fiind la termen, la plată filele CEC au fost refuzate pentru lipsă totală

disponibil în cont și client aflat în interdicție bancară. în mod evident, nici

unul dintre reprezentanții SC A. SRL Galați nu au mai putut fi găsiți, după

ridicarea mărfurilor (acte refuz, f. 100-103).

Partea

vătămată SC H.G. SRL Iași a precizat că se constituie parte civilă în procesul

penal cu suma de 384.673.450 ROL, (adrese, f. 97-98).

mai 2005, condamnatul M.D. l-a contactat telefonic pe martorul G.N., director

general la partea vătămată SC O.L. SRL București și s-a arătat interesat în a

achiziționa produse de feronerie și case de bani. în acest sens, condamnatul a

solicitat să i se transmită prin fax o ofertă de prețuri. După ce a primit

oferta, condamnatul M.D. l-a sunat din nou pe martorul G.N. și i-a făcut

cunoscut că va trimite un delegat pentru ridicarea mărfii solicitate. Telefonic

cei doi au stabilit ca plata să se facă cu filă CEC, scadentă în 15 zile de la ridicarea

mărfii, (plângere f. 122-124; acte societate, f. 125-132; deci. mart. f.

138-140).

Ca atare, la

data de 30 mai 2003, martorul L.C. s-a prezentat la sediul părții vătămate. S-a

întocmit factura din 30 mai 2003, cu valoarea de 35.209.125 lei. Martorul L.C. a

semnat de primire pe factură și a lăsat martorului G.N. o filă CEC deja semnată

și ștampilată, restul rubricatiilor urmând să fie completate ulterior de

reprezentanții legali ai părții vătămate, (copie fila CEC f.133, factură fila

135; deci. martori f. 138-140,142-143).

Împrejurările

mai sus menționate au fost confirmate și de către martora S.C. (administrator

la partea vătămată SC O.L. SRL București), (deci. martor f. 142-143)

Marfa a fost

transportată cu auto și dusă la depozitul SC R.T.C. SRL Galați.

La termenul

scadent 18 iunie 2003, fila CEC a fost introdusă la plată și refuzată pentru

lipsă totală disponibil în cont și client aflat în interdicție bancară, (acte

refuz bancar, f. 134)

În mod

evident condamnatul M.D. nu a mai putut fi contactat telefonic.

Cu toate

diligentele depuse nu s-a reușit identificarea beneficiarilor mărfii

achiziționate de învinuit de la partea vătămată.

Partea

vătămată SC O.L. SRL București se constituie parte civilă în procesul penal cu

suma de 35.209.125 ROL (plângere f. 122-123).

mai 2003, martora N.C.D. (reprezentant comercial la partea vătămată SC D.R. SA

Ploiești a fost contactată telefonic de „inginerul R." care s-a recomandat

șef Serviciu Aprovizionare la SC A. SRL Galați și care s-a arătat interesat să

achiziționeze folii speciale pentru acoperiș. La data de 15 mai 2003, martora N.C.D.

a transmis, prin fax, către SC A. SRL Galați o ofertă de prețuri și condițiile

de plată, (oferte, f. 146-147; comandă f. 148; deci. martor f. 160-161, 166).

La data de 19

mai 2003, prin fax, SC A. SRL Galați reprezentată de condamnatul M.D., a trimis

o comandă pentru diverse produse. Comanda era semnată la rubrica „Director

General" de condamnatul M.D. (comandă, f. 148).

După

terminarea comenzii, la data de 04 iunie 2003, „ing. R." a sunat-o din nou

pe martora N.C.D. căreia i-a solicitat să-i transmită prin fax o factură

proformă pentru a putea pregăti fila CEC scadentă în 20 zile (factura, f. 150;

deci. martor, f. 160-161, 166)

S-a transmis

prin fax factura proformă cu valoarea de 57.427.020 lei pe care s-a consemnat

obligația SC A. SRL Galați de a prezenta la livrare o filă CEC scadentă la data

de 25 iunie 2003.

Ca atare, la

data de 05 iunie 2003, martorul L.C. s-a prezentat la depozitul părții

vătămate, unde martorul M.G. a întocmit factura în valoare de 54.427.020 lei și

avizul de însoțire marfă, pe auto. Cu acea ocazie, martorul L.C. a lăsat

martorelor B.M.C. și G.C., fila CEC, semnată și ștampilată, restul rubricatiilor

urmând să fie completate de reprezentanții legali ai părții vătămate, (factură,

f. 153; aviz fila 154; fila CEC f. 155; deci. mart. f. 160-168)

De precizat

că martora V.D. (fostă N.C.) în discuțiile purtate cu „ing. R." acesta a

precizat că sună din partea administratorului M.D. De asemenea martora a trimis

prin poștă, la data de 21 mai 2003, contractul de livrare din 21 mai 2003,

acesta revenind tot prin poștă, semnat la rubrica „cumpărător" de „inginer

M.D." (contract, f. 149).

Marfa a fost

dusă de martorul L.C. la depozitul SC R.T.C. SRL Galați. Cu toate diligentele

depuse nu s-a reușit identificarea beneficiarilor mărfii.

Introdusă

fiind la plată la data de 01 iulie 2003, fila CEC a fost refuzată pentru lipsă

totală disponibil în cont, client aflat în interdicție bancară și filă CEC

retrasă din circulație. Din acest moment nici unul din angajații SC A. SRL

Galați nu au mai putut fi contactați, (acte refuz, f. 156-157)

Partea

vătămată SC D.R. SRL Ploiești se constituie parte civilă în procesul penal cu

suma de 57.427.020 lei (adresă f. 145).

mai 2003, martorul R.G., administrator la partea vătămată SC G.I. SRL

București, a fost contactat telefonic de „dl J." care a solicitat o ofertă

de aparate de aer condiționat, pentru firma SC A. SRL Galați. Oferta a fost

transmisă la data de 14 mai 2003. în același scop, martorul R.G. a purtat

convorbiri telefonice și cu condamnatul M.D., care s-a recomandat director la

SC A. SRL Galați. Prin fax, SC A. SRL Galați a trimis o comandă cu precizarea că

în convorbirile telefonice purtate cu J. și condamnatul M.D. s-a stabilit ca

plata să se facă cu filă CEC (plângere, f. 169; ofertă, f. 170-171; deci. mart.

f. 177-180).

La data de 09

iunie 2003, martorul L.C. s-a deplasat la sediul părții vătămat unde s-a

întocmit factura cu valoarea de 198.711.000 ROL. Marfa a fost transportată cu

auto. Cu aceeași ocazie, martorul L.C. a lăsat fila CEC, scadentă la 16 iunie 2003,

semnată și ștampilată. Restul rubricilor urmau să fie completate de

reprezentanții legali ai părții vătămate, (factură, f. 174, fila CEC f. 175-

dec. mart. f. 177-180).

Fila CEC a

fost preluată de martora P.R., la termenul scadent, aceasta fiind refuzată

pentru lipsă totală disponibil în cont și client aliat în interdicție bancară,

(acte refuz, f. 176)

Marfa a fost

transportată la depozitul SC R.T.C. SRL Galați și cu toate diligentele depuse

nu s-a reușit identificarea beneficiarilor mărfii.

Partea

vătămată SC G.I. SRL București a precizat că se constituie parte civilă în

procesul penal cu suma de 198.711.000 ROL, (plângere, f. 169).

datei de 13 mai 2003, martora N.I. - inginer constructor la partea vătămată SC

M.W.E.P. SRL București, a fost contactată telefonic de numitul R. care s-a

recomandat angajat la SC A. SRL Galați și a solicitat să se transmită către

această societate o ofertă de preț. Oferta de preț a fost transmisă către nr. de

fax. (plângere, f. 186; deci. martor, f. 204-207)

La data de 15

mai 2003, partea vătămată a primit prin fax de la SC A. SRL Galați o comandă

pentru diverse sortimente de produse. Comanda era semnată la rubrica „director

general" de condamnatul M.D. Martora N.l. a comunicat numitului R. că va

trebui să se facă, în avans, o plată de 25 % din valoarea totală a mărfii,

acesta fiind de acord ca la data de 16 mai 2003 să se trimită o copie a

ordinului de plată, (comenzi, f. 197-198, deci. mart. f. 204-207)

Pentru că nu

s-a făcut plata avansului, prima comandă a fost anulată iar la data de 21 mai 2003,

martora a reluat legătura cu numitul R. În aceeași zi, prin fax, contractul de

vânzare cumpărare, cu plata pe credit, a fost transmis către SC A. SRL Galați

și tot prin fax a fost retransmis către partea vătămată, fiind semnat de

condamnatul M.D. (contract file 193-196).

La data de 21

mai 2003 la depozitul părții vătămate s-a prezentat martorul L.C. însoțit de

șoferul Tir-ului. S-a întocmit factura cu valoarea de 359.727.480 lei, martorul

L.C. lăsând fila CEC, scadentă la 13 iunie 2003, semnată și ștampilată deja.

Celelalte rubrici au fost completate de reprezentanții legali ai părții

vătămate, (factură f. 201, fila CEC f. 191).

La data de 24

mai 2003, martorul L.C. a ridicat marfa livrată în baza facturii în valoare de

359.856.000 lei. Martorul a lăsat martorei fila CEC, scadentă la 19 iunie 2003

semnată și ștampilată. Restul rubricilor au fost completate de reprezentanții

legali ai părții vătămate. Marfa a fost transportată cu auto. (factura f. 202,

fila CEC f. 190)

La data de 05

iunie 2003, martorul L.C. a ridicat din nou marfă, în baza facturii în valoare

de 230.217.901 lei. A lăsat martorei fila CEC scadentă la 30 iunie 2003,

semnată și ștampilată de condamnatul M.D. Restul rubricilor au fost scrise de

reprezentanții legali ai părții vătămate. Marfa a fost transportată cu auto

(factura fila 200, fila CEC f. 192).

Fiind

introduse la plată, toate cele trei file CEC au fost refuzate pentru lipsă

totală disponibil în cont, client aflat în interdicție bancară și instrumente

de plată anulate, (acte refuzuri, f. 181-185; file CEC f. 190-192) Partea

vătămată SC M.E.P. SRL București se constituie parte civilă în procesul penal

cu suma de 957.801.381 lei (adresă f. 188).

Față de cele

constate, prima instanță căreia i s-a adresat cererea de rejudecare a apreciat

că pedeapsa principală de 14 ani închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de

5 ani după executarea pedepsei închisorii, au fost individualizate în mod

corespunzător de instanța care a judecat inițial cauza pe fond, având în vedere

natura infracțiunii și criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

referitoare la dispozițiile părții generale a C. pen., la limitele de pedeapsă

stabilite de lege, la gradul de pericol social ridicat al faptei comise, la

împrejurările care agravează răspunderea penală (forma continuată a

infracțiunii, starea de recidivă postexecutorie), precum și la persoana

inculpatului.

De asemenea,

s-a apreciat că nu se impune reducerea acestor pedepse întrucât nu s-ar mai

atinge scopul educativ-preventiv al sancțiunilor.

S-a mai

constatat și că s-a făcut corect aplicarea regulilor concursului de

infracțiuni, față de infracțiunile pentru care condamnatul a fost condamnat

prin sentința penală nr. 394/2005 a Judecătoriei Giurgiu, sentința penală nr. 400/2004

a Judecătoriei Vaslui, sporul de 1 an închisoare aplicat în urma contopirii,

fiind întemeiat față de perseverența infracțională a acestuia și de cuantumul

pedepselor care au făcut obiectul contopirii.

De asemenea,

ținând cont de materialul probator administrat, s-a apreciat că au fost

stabilite în mod corespunzător prejudiciile cauzate părților vătămate/părți civile,

în cauză fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale conform art.

998, 999 C. civ. (faptă ilicită, vinovăție, legătură de cauzalitate,

prejudiciu).

În

consecință, așa cum s-a menționat, prin sentința penală nr. 477 din 9 noiembrie

2009, Tribunalul Galați, secția penală, a respins ca nefondată cererea de

rejudecare a cauzei penale înregistrată sub nr. 5217/121/2006 la Tribunalul

Galați, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 202/18 aprilie 2007, cerere

formulată de condamnatul M.D., fiul lui D. și E., în prezent deținut la

Penitenciarul Brăila.

Apelul

condamnatului a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 59/ A din 16 aprilie 2010

a Curții de Apel Galați, secția penală.

Pentru a

dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:

S-a apreciat,

în primul rând, că în mod corect instanța de fond a respins cererea de

rejudecare formulată de inculpatul M.D., în condițiile art. 522 C. proc. pen.,

deoarece mijloacele de probă administrate până în prezent nu infirmă

legalitatea și temeinicia soluției de condamnare pe care a pronunțat-o

Tribunalul Galați în primă instanță, cu ocazia judecării cauzei în fond.

În opinia

instanței de apel, probele administrate după admiterea în principiu a cererii

de rejudecare nu sunt de natură a duce la concluzia că prima instanță care a

pronunțat o soluție de condamnare împotriva sa ar fi încălcat vreo dispoziție

legală.

De asemenea,

s-a apreciat și că încadrarea juridică este corectă, inculpatul fiind vinovat

de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.

Cu privire la

activitatea infracțională desfășurată de condamnat, instanța de apel a reținut,

în sinteză, că din probele administrate rezultă că la data ele 05 martie 2005

acesta a preluat de la numiții B.I., V.M. și N.M., SC A. SRL, acesta fiind

numit, totodată, și în funcția de administrator. Ulterior, la data de 17 martie

2003, s-a încheiat un proces-verbal de predare-primire a actelor contabile a SC

A. SRL, condamnatul intrând în posesia actelor contabile, a carnetului cu file

CEC de la B.C.R. - R. și a ștampilelor societății. Din declarațiile martorului B.I.

rezultă că acesta i-a adus la cunoștință inculpatului că societatea pe care i-o

predă are datorii foarte mari.

Ulterior, M.D.

a încheiat cu O.M. un contract de închiriere pentru un apartament ce îi

aparținea acesta, unde figura sediul social al societății. Reprezentantul

acestei martore, care i-a predat cheile apartamentului, a confirmat

împrejurarea că M.D. nu s-a mai prezentat niciodată la acel apartament. Apoi,

condamnatul a mai închiriat în mod legal un alt apartament în care a instalat

și o linie telefonică.

Reține

instanța de apel că motivul pentru care s-au încheiat două contracte de

închiriere e următorul: sediul societății figura la un apartament, toate

comunicările făcându-se acolo, iar în momentul în care cineva mergea să vadă ce

se întâmplă, constata că, de fapt, în acel apartament nu locuiește nimeni, în

realitate societatea funcționând în altă locație. Tot din probe rezultă că

inculpatul a închiriat și un spațiu de depozitare și și-a deschis cont la SC M.

SA, de unde a ridicat un carnet de file CEC.

În aceste

împrejurări, se arată în decizia atacată, în perioada mai-iunie 2003, în baza

aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de administrator la SC A. SRL,

condamnatul a indus și menținut în eroare un număr de 8 societăți comerciale

din țară cu prilejul achiziționării de marfă prin emiterea de file CEC și

bilete la ordin fără a avea disponibil în cont sau prin retragerea

disponibilului care exista deja, cauzând astfel un prejudiciu total de

330.022,20 RON.

De asemenea,

s-a reținut că M.D. a părăsit teritoriul țării la data de 13 iunie 203, chiar

la data intrării în interdicție bancară a societății pe care o administra.

În concluzie,

s-a apreciat că motivele pe care condamnatul le-a invocat cu ocazia rejudecării

cauzei nu sunt în măsură să conducă la schimbarea situației juridice a

acestuia.

Subliniază

instanța de apel că inculpatul M.D. nu și-a exercitat personal drepturile pe

parcursul urmăririi penale întrucât, încă din prima zi când societatea pe care

o administra a intrat în incident de plată, a părăsit teritoriul României,

aceasta fiind o manifestare de voință de care nu se poate prevala (motivat de

faptul că s-a sustras de la urmărirea penală și de la cercetarea

judecătorească), fiind adus în țară după punerea în executare a mandatului

privind pedeapsa aplicată prin hotărârea pronunțată în cauza a cărei rejudecare

o cere.

Mai

menționează instanța de apel că împrejurarea potrivit căreia la comiterea

faptei ar fi participat și alte persoane, că s-ar impune angajarea răspunderii

penale și a acestora, este lipsită de importanță câtă vreme inculpatul este cel

care a pregătit condițiile privind comiterea infracțiunii, activitatea

desfășurată de el, și prezentată anterior, fiind comisă de acesta cu

bună-știință. Inculpatul a încercat să ascundă adevăratul sediu în care

funcționa societatea, de acolo a preluat marfa, a distribuit-o într-un termen

relativ scurt, astfel încât la momentul la care fila CEC urma să intre la

plată, cu consecința intrării în interdicție bancară a societății pe care o

administra, inculpatul a abandonat societatea și a plecat din țară,

sustrăgându-se de la urmărirea penală și de la cercetarea judecătorească.

Față de toate

aceste argumente, s-a concluzionat că nu pot fi primite cererile inculpatului

de achitare, în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) în ref. la art.

10 lit. c) C. proc. pen., și de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea

prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

De asemenea,

s-a apreciat în final și că pedeapsa inițială a fost corect individualizată de

instanța care a judecat inițial cauza în fond. Această instanță a respectat

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ținând cont de activitatea

infracțională desfășurată de inculpat, așa cum rezultă din situația de fapt

reținută, din gradul de pericol social și modalitatea de săvârșire a

infracțiunii (forma continuată), precum și de persoana inculpatului care nu era

prima încălcare a legii penale, fiind recidivist. S-a considerat că și sporul

de 1 an de zile, aplicat în urma contopirii pedepselor din prezenta cauză, cu

pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 304/2005 a Judecătoriei Giurgiu și

prin sentința penală nr. 400/2004 a Judecătoriei Vaslui, a fost just stabilit

față de cuantumul pedepselor care au fost contopite și față de perseverența

infracțională a inculpatului.

Împotriva

acestor hotărâri, condamnatul a declarat prezentul recurs, motivele fiind

menționate în „notele scrise" depuse la dosar, și susținute cu ocazia

dezbaterilor.

La cererea

condamnatului, în fond, în apel și în recurs, acestuia i s-au acordat termene

de grefă pentru studierea dosarului și pregătirea apărării.

Recursul

condamnatului va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta:

- în cererea

introductivă prin care a solicitat rejudecarea, condamnatul a criticat

cuantumul pedepsei, aceasta fiind apreciată ca prea aspră (fii. 1 d.p.i);

- cu ocazia

dezbaterilor la instanța de fond, apărarea a solicitat reducerea pedepsei

(„aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special" - fii. 226

d.p.i.), condamnatul personal arătând că „este de acord cu concluziile

apărătorului său" (fii. 226 verso d.p.i);

- în apel,

apărarea și inculpatul personal au susținut că se impune achitarea în temeiul art.

10 lit. c) C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice în art. 84 din Legea nr.

59/1934 și, în final, reducerea pedepsei spre minimul special.

Înalta Curte

constată că, în esență, motivele de recurs sunt aceleași ca motivele de apel,

în condițiile în care - în recurs - nu au mai fost cerute ori administrate alte

probe noi.

Instanța de

prim control judiciar a examinat toate aceste critici ale condamnatului și,

printr-o motivare amplă, a constatat că sunt neîntemeiate (pag. 12-14 decizie),

Înalta Curte însușindu-și toate argumentele de fapt, precum și argumentele

juridice, menționate în partea expozitivă a deciziei atacate, astfel cum au

fost expuse anterior, și apreciind că nu se impune reluarea acestora.

În completarea

argumentelor de fapt și juridice ale instanței de fond, și ale instanței de

apel - care au fost deja amplu expuse anterior - Înalta Curte mai adaugă

următoarele:

Actele

materiale ale infracțiunii de înșelăciune, în formă continuată, cu consecințe deosebit

de grave, au fost comise de inculpat în perioada luna mai - prima jumătate a

lunii iunie 2003.

Conform

actelor și lucrărilor dosarului, numitul M.D. a solicitat și a obținut, la data

de 26 mai 2003 (fii. 374 d.u.p.), eliberarea unui pașaport. Ulterior, la data

de 13 iunie 2003, chiar în ziua intrării în interdicție bancară, acesta a

părăsit teritoriul României (fii. 395 d.u.p.).

În aceste

condiții, cu toate eforturile organelor judiciare de urmărire penală, nu a fost

posibilă localizarea și asigurarea prezenței sale (fii. 372 395 dup), situația

fiind aceeași în cursul judecății la fond (fil. 31-36, 39-40, 42-45, etc.

d.p.i.).

Înalta Curte

reține că în cursul judecății la fond, în lipsa inculpatului - care a părăsit

teritoriul României, făcând imposibilă localizarea sa în vederea participării

la urmărirea penală și la judecată - inculpatului M.D. i-a fost asigurată

apărarea prin avocat care, în condițiile legii, a participat la judecată, la

administrarea în ședință publică a probelor, a exercitat drepturile procesuale

ale inculpatului conform art. 172 alin. (7) C. proc. pen., a participat la

dezbateri și a pus concluzii cu privire la acuzațiile aduse acestuia

(încheierea de dezbateri din 3 aprilie 2007 - fii. 122 d.p.i. inițial).

Sub aspectul

neparticipării la judecată a acuzatului personal, Înalta Curte mai constată și

că prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009 (JO L 81, 27 martie 2009,

pag. 24) de modificare a Deciziilor-cadru 2002/584/JAI, 2005/214/JAI,

2006/783/JAI, 2008/909/JAI și 2008/947/JAI, au fost definite temeiurile comune

care să permită autorității de executare să execute decizia în pofida absenței

persoanei în cauză de la proces, respectându-se pe deplin dreptul persoanei la

apărare. Dispozițiile acestei decizii-cadru stabilesc condițiile (alternative)

în care nu ar trebui refuzată recunoașterea și executarea unei decizii

pronunțate în urma unui proces la care persoana în cauză nu a fost prezentă în

persoană. Astfel, potrivit acestei decizii-cadru recunoașterea și executarea unei

decizii care a fost pronunțată în urma unui proces la care persoana în cauză nu

a fost prezentă în persoană nu ar trebui refuzate în cazul în care aceasta din

urmă a fost citată personal și, prin urmare, informată cu privire la data și

locul stabilite pentru procesul în urma căruia a fost pronunțată decizia sau în

cazul în care persoana în cauză a primit efectiv, prin alte mijloace, o

informare oficială cu privire la data și locul stabilite pentru respectivul

proces, în așa fel încât s-a determinat fără echivoc faptul că persoana în

cauză a avut cunoștință de procesul stabilit. în acest context, se înțelege că

persoana ar fi trebuit să primească informațiile respective "în timp

util", aceasta însemnând cu suficient de mult timp înainte pentru a-i

permite persoanei să participe la proces și să își exercite efectiv dreptul la

apărare.

În final, și

cu o mare importanță pentru modul în care acuzații trebuie să înțeleagă

obligația organelor judiciare referitoare la informare și la judecarea cauzei

„in absentia", în această decizie-cadru se arată că informarea persoanei

cu privire la proces ar trebui să fie asigurată de fiecare stat membru în

conformitate cu legislația națională proprie, prin aceasta înțelegându-se că

statul membru respectiv trebuie să respecte și cerințele convenției respective.

De asemenea, în aceeași decizie-cadru se menționează că în conformitate cu

jurisprudența C.E.D.O., atunci când se analizează dacă modul în care au fost

furnizate informațiile este suficient pentru a asigura informarea persoanei cu

privire la proces, o atenție deosebită ar putea fi acordată, acolo unde este

cazul, și eforturilor depuse de către persoana în cauză pentru a primi

informațiile ce i-au fost adresate.

La data de 30

octombrie 2008, numitul M.D. a fost depistat pe teritoriul Republicii Italiene

și arestat la cererea organelor judiciare din România în urma unui mandat

european de arestare emis pentru executarea unor pedepse cu închisoarea (fil. 36-37,51).

Ulterior, la

data de 23 ianuarie 2009, M.D. a fost predat autorităților din România și

încarcerat în aceeași zi (fii. 51).

Cu ocazia

dezbaterilor în recurs, condamnatul M.D. a pretins că ar fi părăsit teritoriul

României deoarece ar fi fost amenințat, și că în acești ani a locuit în diverse

orașe din străinătate.

Conform fișei

de cazier (fii. 112 d.p.i., 398 d.u.p.), și hotărârilor judecătorești anexate

(fii. 101-103, 177-178, 181-182 d.p.i.), situația juridică a numitului M.D. era

următoarea:

- condamnat

la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 2 luni închisoare pentru furt calificat

(sentința penală nr. 1109/1991 a Judecătoriei sectorului 5 București);

- condamnat

la o pedeapsă de 1 an și 10 luni închisoare pentru furt calificat în formă

continuată (sentința penală nr. 1778/1992 a Judecătoriei sectorului 5

București);

- condamnat

la o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare pentru furt calificat

(sentința penală nr. 2999/1999 a Judecătoriei sectorului 5 București);

- condamnat

la o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare pentru furt calificat

(sentința penală nr. 838/2000 a Judecătoriei sectorului 5 București);

- condamnat

la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru art. 217 C. pen. (sentința penală nr.

400/2004 a Judecătoriei Bârlad);

- condamnat

la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru art. 215 alin. (1), (2), (4) C. pen.

cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen. (sentința penală nr. 394/2005 a

Judecătoriei Giurgiu).

Toate aceste

aspecte referitoare la situația juridică a numitului M.D., examinate și avute

în vedere de instanțe (pag.8-9 ale sentinței nr. 202/2007 a Tribunalului

Galați; pag. 7-8 ale sentinței nr. 477/2009 a Tribunalului Galați), precum și

celelalte date referitoare la faptele și persoana condamnatului, astfel cum

sunt menționate în hotărârile judecătorești atacate, justifică - pe deplin - concluzia

primei instanțe, și ale instanței de apel, cu privire la legalitatea și

temeinicia individualizării judiciare a pedepsei.

Așa cum au

reținut ambele instanțe, în rejudecare nu au fost administrate probe care să

sugereze, astfel cum a menționat condamnatul în cererea de rejudecare, elemente

de nevinovăție a acestuia cu privire la faptele pentru care a fost trimis în

judecată și condamnat.

De asemenea,

sub aspectul criticii referitoare la încadrarea juridică a faptelor, se

constată că în cauză sunt incidente deciziile S.U. ale I.C.C.J. pronunțate în

recursurile în interesul Legii având nr. 9/2005 (pct. 1) și nr. 14/2006.

În final, Înalta

Curte mai constată și că, la dezbateri în primă instanță cu ocazie rejudecării,

apărarea a solicitat „aplicarea unei pedepse orientată spre minimul

special" (pag. 1 a încheierii din 3 noiembrie 2009), condamnatul - în

ultimul cuvânt - arătând că „este de acord cu concluziile apărătorului

său" (pag. 2 a încheierii din 3 noiembrie  2009).

De altfel,

constată Înalta Curte, aceste solicitări ale apărării și inculpatului sunt în

acord cu cererea introductivă de rejudecare în care s-a susținut că „pedeapsa

de 15 ani este prea aspră deoarece nu m-am sustras urmăririi penale" (fil.

1, cerere de rejudecare).

Față de cele

arătate, Înalta Curte - în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) clin C.

proc. pen. - va respinge nefondat recursul declarat de condamnat.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a

cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul M.D. împotriva Deciziei penale nr. 59/

A din 16 aprilie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă

recurentul condamnat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 6 iulie 2010.