ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2663/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2663/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
recursului de față;
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 30 octombrie 2008,
numitul M.D. a fost depistat pe teritoriul Republicii Italiene și arestat la
cererea organelor judiciare din România în urma unui mandat european de
arestare emis pentru executarea unor pedepse cu închisoarea (fii. 36-37, 51
d.p.i.).
Ulterior, la
data de 23 ianuarie 2009, M.D. a fost predat autorităților din România și
încarcerat în aceeași zi (fii. 51 d.p.i.).
După
încarcerarea în vederea executării pedepsei închisorii, la data de 09 februarie
2009, condamnatul M.D. a formulat o cerere de rejudecate, întemeiată pe
dispozițiile art. 522
1
C. proc. pen. susținând că „pedeapsa de 15
ani este prea aspră deoarece nu m-am sustras urmăririi penale" și de
asemenea, că „în apărarea mea pot aduce dovezi concrete și în primul rând acte
legalizate ce pot dovedi nevinovăția mea" (fii. 1, cerere de rejuclecare).
Prin
încheierea din 25 iunie 2009, Tribunalul Galați a constatat îndeplinite, în
principiu, cerințele legale pentru cererea de rejudecare formulată de
condamnat.
În final,
nefiind formulate alte cereri (încheierea din data de 3 noiembrie 2009),
Tribunalul Galați, secția penală, după trecerea la dezbateri, prin sentința
penală nr. 477 din 9 noiembrie 2009, a respins pe fond cererea de rejudecare
formulată de condamnatul M.D.
Pentru a
dispune în acest sens, Tribunalul Galați a reținut următoarele:
Prin cererea
de rejudecare a cauzei penale având număr Dosar nr. 5217/121/2006 la Tribunalul
Galați, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 202 din 18 aprilie 2007,
condamnatul M.D. a arătat că pedeapsa aplicată este prea aspră, deoarece nu s-a
sustras urmăririi penale, și că poate aduce dovezi concrete referitoare la
nevinovăția sa.
S-a constatat
că numitul M.D. a fost judecat și condamnat în lipsă în dosarul inițial și că a
fost arestat în Italia în vederea predării către România, la data de 30
octombrie 2008, în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 251/2007
emis de Tribunalul Galați, precum și în baza mandatului de executare a pedepsei
închisorii nr. 6685/2006 emis de Judecătoria sectorului 5 București (f. 51
Dosar nr. 798/121/2009 al Tribunalului Galați).
În rejudecare
au fost reaudiați o serie de martori solicitați de apărătorul condamnatului,
respectiv J.C., D.R., S.l.E.A. și C.M. Având în vedere imposibilitatea
localizării și audierii martorului S. (fost L.) C. - pentru localizarea căruia
instanța a făcut demersuri efective și rezonabile, toate rămase fără rezultat -
după punerea în discuție și cu acordul apărării s-a făcut aplicarea
dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen. (încheiere clin 3 noiembrie 2009).
De asemenea,
condamnatul a fost audiat (fii. 173), acesta arătând, printre altele, că în
luna martie 2003 a preluat SC A. SRL Galați de la foștii proprietari pentru a
începe o afacere având ca obiect comerț, împreună cu C.T. și cu alte persoane,
pe care nu le știe cu numele adevărate. Persoanele care l-au îndrumat să intre
în afacere i-au spus că se ocupă ele de tot, iar el a scos din contul firmei
bani de mai multe ori, bani pe care i-a dat celor două persoane. Condamnatul a
precizat că a semnat și niște bilete la ordin și CEC-uri în alb la îndemnul
celor două persoane care se ocupau de afacere, (f. 173). Condamnatul a depus
memorii și alte înscrisuri în susținerea cererii de rejudecare.
În urma
analizării și coroborării tuturor probelor administrate în cauză, instanța de
fond a apreciat că cererea de rejudecare este nefondată pentru următoarele
motive:
În mod
corect, a apreciat prima instanță, prin sentința penală nr. 202 din 18 aprilie 2007
a Tribunalului Galați, definitivă prin neapelare la data de 08 mai 2007, s-a
stabilit vinovăția condamnatului M.D. pentru săvârșirea infracțiunii de
înșelăciune, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C.
pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen. (fapte din perioada
mai-iunie 2003), acesta urmând să execute, în final, pedeapsa de 15 ani
închisoare.
Conform
sentinței, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada mai-iunie
2003, în calitate de administrator la SC A. SRL Galați, a indus și menținut în
eroare reprezentanții legali ai 8 societăți comerciale din țară, cu prilejul
achiziționării de marfă, prin emiterea de file CEC și bilete la ordin fără a
avea disponibil în cont, cauzând un prejudiciu în sumă totală de 330.022,20 RON.
În opinia
instanței de rejudecare, faptele și vinovăția inculpatului M.D. sunt dovedite
cu următoarele mijloace de probă: plângerile părților vătămate, declarațiile
martorilor S.E.A., C.C.P., K.K., L.H., B.P., F.M., M.A., U.V., S.G., G.N., S.C.,
V.D., M.G., B.M.C., K.A., G.C., R.G., P.R., N.I., B.P., B.M.B., Z.R.A., B.I., D.R.,
C.M., P.E., L.C., J.C., procese-verbale de intrare și ieșire a mărfurilor din
custodie, diverse înscrisuri contabile, declarația condamnatului din faza de
rejudecare care conduce și ea într-o anumită măsură la stabilirea vinovăției
sale.
Instanța de
rejudecare a reținut că situația de fapt se prezintă în felul următor:
Martorul B.I.
și numiții V.M. și N.M.V. au înființat SC A. SRL Galați, cu sediul în Galați.
La data de 05
martie 2003 martorul B.I. și numiții V.M. și N.M.V. s-au retras din societate
și au cedat părțile sociale condamnatului M.D. La aceeași dată, condamnatul a
fost numit în funcția de administrator, iar sediul societății s-a schimbat în
Galați (deci martor, f. 228-232; p.v. rec. f. 233; act adițional, f. 236-237)
La data de 17
martie 2003, între condamnatul M.D. și martorul B.I. s-a încheiat un
proces-verbal de predare primire a actelor SC A. SRL Galați, proces-verbal din
care rezultă că condamnatul a intrat în posesia actelor contabile și, în special,
a carnetului file CEC B.C.R., carnetului file CEC R. și a ștampilelor (deci.
martori, f. 228-232; p.v. rec. f. 233; planșa foto, f.235; acte aderare
societate, f. 236-241)
Modificările
au fost înregistrate la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Galați, la data de 12
martie 2003 (acte ORC, f. 242-264).
Din
declarația martorului B.I. rezultă că pentru vânzarea societății a dat un anunț
în ziarul local, fiind contactat de un tânăr care s-a recomandat a fi M.D.
Martorul a precizat că a făcut cunoscut condamnatului că societatea are
datorii, dar această împrejurare nu a contat pentru condamnat. Ca atare, s-a
procedat la întocmirea actelor necesare cesionării și la predarea către
condamnat a actelor societății. Fiindu-i prezentată martorului B.I. o planșă
fotografică, acesta l-a recunoscut fără ezitare pe condamnatul M.D. ca fiind
cel care a preluat SC A. SRL Galați, (deci. mart. f. 228-232; p.v.rec. f. 233;
planșa foto, f. 235)
De precizat
că înaintea cesionării, la data ele 27 februarie 2003, condamnatul M.D. a închiriat
de la numita O.M. apartamentul situat în Galați, pe o durată de 1 an. în
contractul de închiriere, înregistrat la Administrația Financiară Galați sub nr.
4982 din 27 februarie 2003, se face mențiunea faptului că apartamentul urma să
fie folosit ca sediu de firmă (contract, f. 264, 270-280).
Audiat fiind,
martorul Darie Radu, împuternicit din partea proprietarului apartamentului, a
precizat că în faza inițială, pentru închirierea apartamentului a fost abordat
de doi bărbați, din care unul dintre ei s-a recomandat a fi administrator la SC
A. SRL Galați. Ulterior, în scopul fixării unei date la care să se înmâneze
cheile, martorul D.R. s-a întâlnit cu aceeași persoană care s-a recomandat
administrator la SC A. SRL Galați, ocazie cu care aceasta i-a dat o copie a
cărții de identitate și numărul de telefon. Cu această ocazie, martorul D.R. a
aflat că persoana în cauză se numește M.D. și, ulterior, l-a recunoscut pe
planșa fotografică pe condamnat. De asemenea, martorul a mai precizat că nu
cunoaște care a fost sensul închirierii, în condițiile în care condamnatul nu
s-a mai prezentat să ridice cheile apartamentului (deci. mart. f. 265-270).
Este cert
faptul că închirierea apartamentului de către condamnatul M.D. s-a făcut
formal, numai și numai pentru a putea intra în legalitate în ceea ce privește
firma SC A. SRL Galați.
Pentru
desfășurarea viitoarelor relații contractuale care vizau, de altfel,
prejudicierea unor societăți comerciale, condamnatul M.D. a deschis cont la M. SA
- Sucursala Galați de unde a și ridicat un carnet file CEC barat. De asemenea,
a lăsat la unitatea bancară specimen de semnătură, (acte M., f. 290-292;
extrase cont, f. 293-308).
Din adresa
B.N.R. rezultă că SC A. SRL Galați a avut 19 incidente de plată: 16 cu file CEC
și 3 cu bilete la ordin, toate transmise de M. SA - Sucursala Galați. Firma a
fost declarată în CIP pe perioada 13 iunie 2003 - 02 iulie 2004. Intrarea în
interdicție bancară s-a produs datorită lipsei totale de disponibil în cont
(acte B.N.R., f. 281-289).
De remarcat
faptul că, deși oficial firma SC A. SRL Galați figura cu sediul în Galați, la
începutul lunii mai 2003, condamnatul M.D. a abordat-o pe martora C.M. în
scopul închirierii apartamentului acesteia din Galați. Condamnatul s-a
recomandat a fi administrator la SC A. SRL Galați, a venit însoțit de un alt
bărbat și a precizat că dorește să locuiască în apartament când se află în
Galați. Condamnatul M.D. ar mai fi precizat că activitatea pe care o desfășoară
presupune numeroase deplasări în țară. Contractul de închiriere a fost încheiat
la data de 08 mai 2003, pe o durată de 1 an (înregistrat la Administrația
Financiară sub nr. 1147 din 08 mai 2003).
Cu aceeași
ocazie, condamnatul a instalat la apartament postul telefonic (cerere instalare
telefon, f. 309, deci. martor f. 310-312; contract - f. 315).
La data de 11
iulie 2003, în prezența martorului S.E.A., martora C.M. l-a recunoscut de pe
planșa fotografică pe condamnatul M.D. ca fiind cel care s-a recomandat
administrator la SC A. SRL Galați și care a încheiat contractul de închiriere,
(p.v.rec. f. 313; deci. mart. f. 314)
De asemenea,
la data de 15 mai 2003, condamnatul M.D. a încheiat contractul de închiriere nr.
372 cu SC C. SA Galați, având ca obiect închirierea spațiu depozit, pe o
perioadă de 8 luni, începând cu 15 mai 2003. Martora P.E., funcționar
administrativ la SC C. SA Galați, a precizat că, pe perioada închirierii
spațiului, nu s-a desfășurat activitate. De asemenea martora l-a recunoscut și
indicat pe planșa fotografică pe condamnatul M.D. ca fiind cel care s-a
recomandat administrator la SC A. SRL Galați și cu care a încheiat contractul
de închiriere a spațiului, (deci. mart. f. 323-324; p.v. rec. f. 325; contr.
închiriere, f. 326; p.v. f. 328-329)
Condițiile
fiind astfel create, în perioada mai-iunie 2003, condamnatul M.D., a indus și
menținut în eroare reprezentanții mai multor societăți comerciale. Astfel:
La data de
06 iunie 2003, condamnatul M.D. l-a contactat telefonic pe martorul S.E.A. (reprezentant
legal al părții vătămate SC L.T. SRL București) și s-a arătat interesat în a
achiziționa aparate de aer condiționat. Condamnatul și-a declinat numele și
calitatea la SC A. SRL Galați și a precizat că firma pe care o administrează
este angrenată în amenajarea unui holding româno-american în zona S. Cu aceeași
ocazie, cei doi au stabilit ca plata să se facă cu bilete la ordin, scadente în
14 zile de la livrare. Condamnatul a insistat ca livrarea mărfii să se facă în
aceeași zi și a trimis prin fax certificatul de înmatriculare al SC A. SRL
Galați și o comandă. Au mai stabilit să țină legătura telefonic pentru
stabilirea întâlnirii cu delegatul SC A. SRL Galați, (plângere, f. 3-6; deci.
martor, f. 26-32; comandă și certificat înregistrare, f. 13-14)
Prin fax,
martorul S.E.A. a trimis la SC A. SRL Galați factura din 06 iunie 2003 cu
valoarea de 662.559.937 ROL. Pe factură s-a făcut mențiunea că plata se face în
14 zile de la facturare. Condamnatul M.D. a confirmat primirea facturii și a
fost de acord ca plata acesteia să se facă cu două bilete la ordin. Cu ocazia
aceleiași convorbiri, condamnatul a trimis martorului numele delegatului respectiv
D.M. Acesta s-a prezentat pentru ridicarea mărfii și a lăsat 2 bilete la ordin
unul cu suma de 331.000.000 lei și celălalt 331.559.937 lei, primul scadent la
16 iunie 2003 și al doilea la 20 iunie 2003. Ambele bilete la ordin erau deja
ștampilate și semnate, toate rubricile, cu excepția sumei, societății
beneficiare și a scopului plății, fiind dactilografiate. Rubricile care nu erau
completate prin dactilografiere, au fost completate de angajații părții
vătămate. Pe tot parcursul preluării mărfii, numitul D.M. purta convorbiri
telefonice cu condamnatul M.D. (facturi, f. 15-16; instrumente de plată f. 17,
20, 23; deci. martori f. 26-34)
La data de 13
iunie 2006, până să devină scadente cele 2 bilete la ordin, condamnatul M.D. l-a
sunat din nou pe martorul S.E. căruia i-a făcut cunoscut că ar mai dori să
achiziționeze câteva televizoare color. În aceste condiții s-a emis factura din
13 iunie 2005 în valoare de 238.855.298 lei. Ridicarea televizoarelor s-a făcut
tot de către numitul D.M. care a lăsat pentru plată un bilet la ordin scadent
la 23 iunie 2003, bilet la ordin completat în aceleași condiții ca și primele
două bilete la ordin (deci. martori, f. 26-34).
Introduse fiind
la plată, biletele la ordin au fost refuzate pentru lipsă totală disponibil în
cont. în mod evident, reprezentanții legali ai părții vătămate nu au mai reușit
să-l contacteze pe condamnatul M.D. sau pe numitul D.M. (acte refuz bancar, f.
18-19, 21-22, 24-25).
Dată fiind
modalitatea în care s-a activat pe SC A. SRL Galați, nu s-a reușit
identificarea cumpărătorilor mărfii ridicate de la partea vătămată.
Partea
vătămată SC L.T. SRL București a precizat că se constituie pane civilă în
procesul penal cu suma de 90.141,52 RON (adresă fila 6).
În luna
mai 2003, numitul R.M. l-a contactat telefonic pe M.V. - director marketing la
partea vătămată SC I. SA Sf. Gheorghe. Numitul R.M. s-a prezentat ca fiind
reprezentantul firmei SC A. SRL Galați și s-a arătat interesat în a achiziționa
produsele pe care le promova partea vătămată, (plângere f. 35-38; deci, f. 69-70).
Ulterior,
reprezentanții legali ai părții vătămate au trimis prin fax către SC A. SRL
Galați detaliile tehnice ale membranelor hidroizolante I. iar în ofertă s-a
consemnat că plata urma să se efectueze în termen de 30 de zile, prin garantare
cu filă CEC. Pentru materializarea relației comerciale, s-a solicitat numitului
R.M. să trimită prin fax o comandă certă, urmând ca ulterior să se încheie și
contractul de vânzare-cumpărare (ofertă, f. 53; certificat înregistrare, f. 60,
comandă f. 67-68).
În continuare
s-a procedat la întocmirea contractului de vânzare cumpărare nr. 339/20 mai 2003
unde a fost trecut ca și reprezentant al SC A. SRL Galați, condamnatul M.D. -
director general. în conformitate cu clauzele contractuale, plata urma să se
efectueze cu file CEC ce se vor preda la recepția mărfii, cu termenele scadente
23 iunie 2003, 30 iunie 2003, 14 iulie 2003 (contract de vânzare cumpărare, f. 55-58;
deci. martori, f. 69-80).
Contractul
astfel semnat de reprezentanții legali ai părții vătămate, a fost transmis cu
adresa de însoțire din 20 mai 2003 la SC A. SRL Galați și de asemenea, a fost
transmis și prin fax. Contractul a fost semnat de partea vătămată și de
martorul K.K., ca și director executiv. Din partea SC A. SRL Galați, la rubrica
„director general" a semnat condamnatul M.D., la rubrica „director
economic"-semnătură indescifrabilă iar la rubrica „oficiul juridic" -
av. C.M. și semnătură indescifrabilă (contract vânzare cumpărare, f. 55-58).
În baza
facturilor din 06 iunie 2003 s-au livrat către SC A. SRL Galați, membrane
hidroizolatii I. în valoare totală de 519.716.973 ROL. Pe factură s-a făcut
mențiunea plății cu filă CEC în termen de 30 de zile și ca și delegat a fost
trecut martorul L.H. - conducător auto pe autovehiculul (factură file 39, 45,
fila CEC f. 46; deci. martori f. 81-84).
Martorul L.H.
a supravegheat livrarea, contactându-l în acest sens pe un anume C., la
indicația numitului R.M. Marfa a fost descărcată la depozitul SC R.T.C. SRL
Galați. Tot aici delegatul C. a dat martorului L.H. fila CEC, semnată și
ștampilată. Delegatul C. a completat restul rubricilor. Cu aceeași ocazie,
martorul L.H. a intrat în posesia contractului semnat de reprezentanții legali
ai SC A. SRL Galați (în original).
Introdusă
fiind la plată, la data de 07 iulie 2003, fila CEC a fost refuzată pentm lipsă
totală disponibil în cont și filă CEC retrasă din circulație (fila CEC f. 46;
acte refuz bancar, f. 47-51).
Ulterior,
reprezentanții legali ai părții vătămate nu au mai putut lua legătura cu nici
unul dintre angajații SC A. SRL Galați.
Partea
vătămată SC I. SA Sf. Gheorghe se constituie parte civilă în procesul penal cu
suma de 519.716.973 ROL (plângere f. 35-38).
La
începutul lunii iunie 2003, condamnatul M.D. a sunat la partea vătămată SC T.S.I.
SRL Iași, unde a discutat cu martora F. (fostă G.) M. (economist).
Condamnatul
s-a arătat interesat în a achiziționa o cantitate de oțel cu plata prin filă
CEC la termen. Martora a adus la cunoștința administratorului-martor B.P. intenția
condamnatului. Martorul B.P. a fost de acord cu livrarea și, ca atare, 12 iunie
2003, condamnatul M.D. s-a prezentat la sediul părții vătămate (plângere, f. 85-86;
deci. martor, f. 91 -92).
Martora F.M. a
întocmit factura cu valoarea de 245.267.889 ROL (20.914 kg oțel beton O 16 mm).
Pe factură s-a făcut mențiunea că plata se face cu filă CEC și datele de stare
civilă ale condamnatului (M.D.). Marfa a fost încărcată în autovehicul. Condamnatul
a emis pentru plată fila CEC cu termen la 13 iunie 2003, filă CEC pe care a
semnat-o și ștampilat-o în prezența martorei (factură fila 87, fila CEC f. 88;
deci. martor f. 91-95).
Martora F.M.
l-a recunoscut pe planșa fotografică pe condamnatul M.D. ca fiind una și
aceeași persoană cu reprezentantul SC A. SRL Galați (deci. martoră, f. 93-95).
Introdusă
fiind la plată, fila CEC a fost refuzată pentru lipsă totală disponibil în
cont, client aflat în interdicție bancară (acte refuz, f. 89-90).
Din momentul
refuzului condamnatul nu a mai putut fi contactat.
Partea
vătămată SC T.S.I. SRL Iași se constituie parte civilă în procesul penal cu
suma de 245.267.889 lei (plângere, f. 85-86).
În luna
iunie 2003, numitul R.M. a contactat-o telefonic pe martora M.A. - manager la
partea vătămată SC H.F. SRL Iași cu punct de lucru în mun. București. Numitul a
precizat că sună din partea administratorului SC A. SRL Galați, condamnatul M.D.
care s-a arătat interesat în a achiziționa produsele părții vătămate. Cu
aceeași ocazie s-a stabilit ca plata să se facă cu filă CEC urmând ca pentru
ridicarea mărfurilor să se prezinte un delegat al SC A. SRL Galați (plângere,
f. 96, 99; deci. martor, f. 108-113)
La sediul
părții vătămate, prin fax, SC A. SRL Galați a transmis o comandă pentru diverse
sortimente de produse. La data de 5 iunie 2003 L.C. s-a prezentat în vederea
ridicării de marfă. Cu această ocazie s-a întocmit factura din 5 iunie 2003, cu
valoarea de 288.883.210 ROL. Pe factură s-a făcut mențiunea că marfa se achită
cu filă CEC scadentă la 16 iunie 2003. L.C. a înmânat fila CEC reprezentanților
legali ai părții vătămate însă fila CEC era deja semnată și ștampilată de
condamnatul M.D. (factură, f. 106, listaj, f. 107; acte bancă, f. 101; deci.
martori, f. 108-212)
La data de 09
iunie 2003, L.C. s-a prezentat din nou în vederea ridicării de marfă, după ce,
în prealabil numitul R.M. a purtat discuții telefonice cu reprezentanții legali
ai părții vătămate.
S-a întocmit
factura din 9 iunie 2003, cu valoarea de 95.790.240 lei. Pentm plată făptuitoml
L.C. a înmânat fila CEC scadentă la 16 iunie 2003 (factură fila 105; acte
refuz, f. 100, 102).
Împrejurările
mai sus menționate au fost confirmate de către martorii U.V. și S.G., salariați
la partea vătămată, (deci. martori f. 108-121).
Introduse
fiind la termen, la plată filele CEC au fost refuzate pentru lipsă totală
disponibil în cont și client aflat în interdicție bancară. în mod evident, nici
unul dintre reprezentanții SC A. SRL Galați nu au mai putut fi găsiți, după
ridicarea mărfurilor (acte refuz, f. 100-103).
Partea
vătămată SC H.G. SRL Iași a precizat că se constituie parte civilă în procesul
penal cu suma de 384.673.450 ROL, (adrese, f. 97-98).
În luna
mai 2005, condamnatul M.D. l-a contactat telefonic pe martorul G.N., director
general la partea vătămată SC O.L. SRL București și s-a arătat interesat în a
achiziționa produse de feronerie și case de bani. în acest sens, condamnatul a
solicitat să i se transmită prin fax o ofertă de prețuri. După ce a primit
oferta, condamnatul M.D. l-a sunat din nou pe martorul G.N. și i-a făcut
cunoscut că va trimite un delegat pentru ridicarea mărfii solicitate. Telefonic
cei doi au stabilit ca plata să se facă cu filă CEC, scadentă în 15 zile de la ridicarea
mărfii, (plângere f. 122-124; acte societate, f. 125-132; deci. mart. f.
138-140).
Ca atare, la
data de 30 mai 2003, martorul L.C. s-a prezentat la sediul părții vătămate. S-a
întocmit factura din 30 mai 2003, cu valoarea de 35.209.125 lei. Martorul L.C. a
semnat de primire pe factură și a lăsat martorului G.N. o filă CEC deja semnată
și ștampilată, restul rubricatiilor urmând să fie completate ulterior de
reprezentanții legali ai părții vătămate, (copie fila CEC f.133, factură fila
135; deci. martori f. 138-140,142-143).
Împrejurările
mai sus menționate au fost confirmate și de către martora S.C. (administrator
la partea vătămată SC O.L. SRL București), (deci. martor f. 142-143)
Marfa a fost
transportată cu auto și dusă la depozitul SC R.T.C. SRL Galați.
La termenul
scadent 18 iunie 2003, fila CEC a fost introdusă la plată și refuzată pentru
lipsă totală disponibil în cont și client aflat în interdicție bancară, (acte
refuz bancar, f. 134)
În mod
evident condamnatul M.D. nu a mai putut fi contactat telefonic.
Cu toate
diligentele depuse nu s-a reușit identificarea beneficiarilor mărfii
achiziționate de învinuit de la partea vătămată.
Partea
vătămată SC O.L. SRL București se constituie parte civilă în procesul penal cu
suma de 35.209.125 ROL (plângere f. 122-123).
În luna
mai 2003, martora N.C.D. (reprezentant comercial la partea vătămată SC D.R. SA
Ploiești a fost contactată telefonic de „inginerul R." care s-a recomandat
șef Serviciu Aprovizionare la SC A. SRL Galați și care s-a arătat interesat să
achiziționeze folii speciale pentru acoperiș. La data de 15 mai 2003, martora N.C.D.
a transmis, prin fax, către SC A. SRL Galați o ofertă de prețuri și condițiile
de plată, (oferte, f. 146-147; comandă f. 148; deci. martor f. 160-161, 166).
La data de 19
mai 2003, prin fax, SC A. SRL Galați reprezentată de condamnatul M.D., a trimis
o comandă pentru diverse produse. Comanda era semnată la rubrica „Director
General" de condamnatul M.D. (comandă, f. 148).
După
terminarea comenzii, la data de 04 iunie 2003, „ing. R." a sunat-o din nou
pe martora N.C.D. căreia i-a solicitat să-i transmită prin fax o factură
proformă pentru a putea pregăti fila CEC scadentă în 20 zile (factura, f. 150;
deci. martor, f. 160-161, 166)
S-a transmis
prin fax factura proformă cu valoarea de 57.427.020 lei pe care s-a consemnat
obligația SC A. SRL Galați de a prezenta la livrare o filă CEC scadentă la data
de 25 iunie 2003.
Ca atare, la
data de 05 iunie 2003, martorul L.C. s-a prezentat la depozitul părții
vătămate, unde martorul M.G. a întocmit factura în valoare de 54.427.020 lei și
avizul de însoțire marfă, pe auto. Cu acea ocazie, martorul L.C. a lăsat
martorelor B.M.C. și G.C., fila CEC, semnată și ștampilată, restul rubricatiilor
urmând să fie completate de reprezentanții legali ai părții vătămate, (factură,
f. 153; aviz fila 154; fila CEC f. 155; deci. mart. f. 160-168)
De precizat
că martora V.D. (fostă N.C.) în discuțiile purtate cu „ing. R." acesta a
precizat că sună din partea administratorului M.D. De asemenea martora a trimis
prin poștă, la data de 21 mai 2003, contractul de livrare din 21 mai 2003,
acesta revenind tot prin poștă, semnat la rubrica „cumpărător" de „inginer
M.D." (contract, f. 149).
Marfa a fost
dusă de martorul L.C. la depozitul SC R.T.C. SRL Galați. Cu toate diligentele
depuse nu s-a reușit identificarea beneficiarilor mărfii.
Introdusă
fiind la plată la data de 01 iulie 2003, fila CEC a fost refuzată pentru lipsă
totală disponibil în cont, client aflat în interdicție bancară și filă CEC
retrasă din circulație. Din acest moment nici unul din angajații SC A. SRL
Galați nu au mai putut fi contactați, (acte refuz, f. 156-157)
Partea
vătămată SC D.R. SRL Ploiești se constituie parte civilă în procesul penal cu
suma de 57.427.020 lei (adresă f. 145).
În luna
mai 2003, martorul R.G., administrator la partea vătămată SC G.I. SRL
București, a fost contactat telefonic de „dl J." care a solicitat o ofertă
de aparate de aer condiționat, pentru firma SC A. SRL Galați. Oferta a fost
transmisă la data de 14 mai 2003. în același scop, martorul R.G. a purtat
convorbiri telefonice și cu condamnatul M.D., care s-a recomandat director la
SC A. SRL Galați. Prin fax, SC A. SRL Galați a trimis o comandă cu precizarea că
în convorbirile telefonice purtate cu J. și condamnatul M.D. s-a stabilit ca
plata să se facă cu filă CEC (plângere, f. 169; ofertă, f. 170-171; deci. mart.
f. 177-180).
La data de 09
iunie 2003, martorul L.C. s-a deplasat la sediul părții vătămat unde s-a
întocmit factura cu valoarea de 198.711.000 ROL. Marfa a fost transportată cu
auto. Cu aceeași ocazie, martorul L.C. a lăsat fila CEC, scadentă la 16 iunie 2003,
semnată și ștampilată. Restul rubricilor urmau să fie completate de
reprezentanții legali ai părții vătămate, (factură, f. 174, fila CEC f. 175-
dec. mart. f. 177-180).
Fila CEC a
fost preluată de martora P.R., la termenul scadent, aceasta fiind refuzată
pentru lipsă totală disponibil în cont și client aliat în interdicție bancară,
(acte refuz, f. 176)
Marfa a fost
transportată la depozitul SC R.T.C. SRL Galați și cu toate diligentele depuse
nu s-a reușit identificarea beneficiarilor mărfii.
Partea
vătămată SC G.I. SRL București a precizat că se constituie parte civilă în
procesul penal cu suma de 198.711.000 ROL, (plângere, f. 169).
În jurul
datei de 13 mai 2003, martora N.I. - inginer constructor la partea vătămată SC
M.W.E.P. SRL București, a fost contactată telefonic de numitul R. care s-a
recomandat angajat la SC A. SRL Galați și a solicitat să se transmită către
această societate o ofertă de preț. Oferta de preț a fost transmisă către nr. de
fax. (plângere, f. 186; deci. martor, f. 204-207)
La data de 15
mai 2003, partea vătămată a primit prin fax de la SC A. SRL Galați o comandă
pentru diverse sortimente de produse. Comanda era semnată la rubrica „director
general" de condamnatul M.D. Martora N.l. a comunicat numitului R. că va
trebui să se facă, în avans, o plată de 25 % din valoarea totală a mărfii,
acesta fiind de acord ca la data de 16 mai 2003 să se trimită o copie a
ordinului de plată, (comenzi, f. 197-198, deci. mart. f. 204-207)
Pentru că nu
s-a făcut plata avansului, prima comandă a fost anulată iar la data de 21 mai 2003,
martora a reluat legătura cu numitul R. În aceeași zi, prin fax, contractul de
vânzare cumpărare, cu plata pe credit, a fost transmis către SC A. SRL Galați
și tot prin fax a fost retransmis către partea vătămată, fiind semnat de
condamnatul M.D. (contract file 193-196).
La data de 21
mai 2003 la depozitul părții vătămate s-a prezentat martorul L.C. însoțit de
șoferul Tir-ului. S-a întocmit factura cu valoarea de 359.727.480 lei, martorul
L.C. lăsând fila CEC, scadentă la 13 iunie 2003, semnată și ștampilată deja.
Celelalte rubrici au fost completate de reprezentanții legali ai părții
vătămate, (factură f. 201, fila CEC f. 191).
La data de 24
mai 2003, martorul L.C. a ridicat marfa livrată în baza facturii în valoare de
359.856.000 lei. Martorul a lăsat martorei fila CEC, scadentă la 19 iunie 2003
semnată și ștampilată. Restul rubricilor au fost completate de reprezentanții
legali ai părții vătămate. Marfa a fost transportată cu auto. (factura f. 202,
fila CEC f. 190)
La data de 05
iunie 2003, martorul L.C. a ridicat din nou marfă, în baza facturii în valoare
de 230.217.901 lei. A lăsat martorei fila CEC scadentă la 30 iunie 2003,
semnată și ștampilată de condamnatul M.D. Restul rubricilor au fost scrise de
reprezentanții legali ai părții vătămate. Marfa a fost transportată cu auto
(factura fila 200, fila CEC f. 192).
Fiind
introduse la plată, toate cele trei file CEC au fost refuzate pentru lipsă
totală disponibil în cont, client aflat în interdicție bancară și instrumente
de plată anulate, (acte refuzuri, f. 181-185; file CEC f. 190-192) Partea
vătămată SC M.E.P. SRL București se constituie parte civilă în procesul penal
cu suma de 957.801.381 lei (adresă f. 188).
Față de cele
constate, prima instanță căreia i s-a adresat cererea de rejudecare a apreciat
că pedeapsa principală de 14 ani închisoare și pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de
5 ani după executarea pedepsei închisorii, au fost individualizate în mod
corespunzător de instanța care a judecat inițial cauza pe fond, având în vedere
natura infracțiunii și criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.
referitoare la dispozițiile părții generale a C. pen., la limitele de pedeapsă
stabilite de lege, la gradul de pericol social ridicat al faptei comise, la
împrejurările care agravează răspunderea penală (forma continuată a
infracțiunii, starea de recidivă postexecutorie), precum și la persoana
inculpatului.
De asemenea,
s-a apreciat că nu se impune reducerea acestor pedepse întrucât nu s-ar mai
atinge scopul educativ-preventiv al sancțiunilor.
S-a mai
constatat și că s-a făcut corect aplicarea regulilor concursului de
infracțiuni, față de infracțiunile pentru care condamnatul a fost condamnat
prin sentința penală nr. 394/2005 a Judecătoriei Giurgiu, sentința penală nr. 400/2004
a Judecătoriei Vaslui, sporul de 1 an închisoare aplicat în urma contopirii,
fiind întemeiat față de perseverența infracțională a acestuia și de cuantumul
pedepselor care au făcut obiectul contopirii.
De asemenea,
ținând cont de materialul probator administrat, s-a apreciat că au fost
stabilite în mod corespunzător prejudiciile cauzate părților vătămate/părți civile,
în cauză fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale conform art.
998, 999 C. civ. (faptă ilicită, vinovăție, legătură de cauzalitate,
prejudiciu).
În
consecință, așa cum s-a menționat, prin sentința penală nr. 477 din 9 noiembrie
2009, Tribunalul Galați, secția penală, a respins ca nefondată cererea de
rejudecare a cauzei penale înregistrată sub nr. 5217/121/2006 la Tribunalul
Galați, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 202/18 aprilie 2007, cerere
formulată de condamnatul M.D., fiul lui D. și E., în prezent deținut la
Penitenciarul Brăila.
Apelul
condamnatului a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 59/ A din 16 aprilie 2010
a Curții de Apel Galați, secția penală.
Pentru a
dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:
S-a apreciat,
în primul rând, că în mod corect instanța de fond a respins cererea de
rejudecare formulată de inculpatul M.D., în condițiile art. 522 C. proc. pen.,
deoarece mijloacele de probă administrate până în prezent nu infirmă
legalitatea și temeinicia soluției de condamnare pe care a pronunțat-o
Tribunalul Galați în primă instanță, cu ocazia judecării cauzei în fond.
În opinia
instanței de apel, probele administrate după admiterea în principiu a cererii
de rejudecare nu sunt de natură a duce la concluzia că prima instanță care a
pronunțat o soluție de condamnare împotriva sa ar fi încălcat vreo dispoziție
legală.
De asemenea,
s-a apreciat și că încadrarea juridică este corectă, inculpatul fiind vinovat
de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Cu privire la
activitatea infracțională desfășurată de condamnat, instanța de apel a reținut,
în sinteză, că din probele administrate rezultă că la data ele 05 martie 2005
acesta a preluat de la numiții B.I., V.M. și N.M., SC A. SRL, acesta fiind
numit, totodată, și în funcția de administrator. Ulterior, la data de 17 martie
2003, s-a încheiat un proces-verbal de predare-primire a actelor contabile a SC
A. SRL, condamnatul intrând în posesia actelor contabile, a carnetului cu file
CEC de la B.C.R. - R. și a ștampilelor societății. Din declarațiile martorului B.I.
rezultă că acesta i-a adus la cunoștință inculpatului că societatea pe care i-o
predă are datorii foarte mari.
Ulterior, M.D.
a încheiat cu O.M. un contract de închiriere pentru un apartament ce îi
aparținea acesta, unde figura sediul social al societății. Reprezentantul
acestei martore, care i-a predat cheile apartamentului, a confirmat
împrejurarea că M.D. nu s-a mai prezentat niciodată la acel apartament. Apoi,
condamnatul a mai închiriat în mod legal un alt apartament în care a instalat
și o linie telefonică.
Reține
instanța de apel că motivul pentru care s-au încheiat două contracte de
închiriere e următorul: sediul societății figura la un apartament, toate
comunicările făcându-se acolo, iar în momentul în care cineva mergea să vadă ce
se întâmplă, constata că, de fapt, în acel apartament nu locuiește nimeni, în
realitate societatea funcționând în altă locație. Tot din probe rezultă că
inculpatul a închiriat și un spațiu de depozitare și și-a deschis cont la SC M.
SA, de unde a ridicat un carnet de file CEC.
În aceste
împrejurări, se arată în decizia atacată, în perioada mai-iunie 2003, în baza
aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de administrator la SC A. SRL,
condamnatul a indus și menținut în eroare un număr de 8 societăți comerciale
din țară cu prilejul achiziționării de marfă prin emiterea de file CEC și
bilete la ordin fără a avea disponibil în cont sau prin retragerea
disponibilului care exista deja, cauzând astfel un prejudiciu total de
330.022,20 RON.
De asemenea,
s-a reținut că M.D. a părăsit teritoriul țării la data de 13 iunie 203, chiar
la data intrării în interdicție bancară a societății pe care o administra.
În concluzie,
s-a apreciat că motivele pe care condamnatul le-a invocat cu ocazia rejudecării
cauzei nu sunt în măsură să conducă la schimbarea situației juridice a
acestuia.
Subliniază
instanța de apel că inculpatul M.D. nu și-a exercitat personal drepturile pe
parcursul urmăririi penale întrucât, încă din prima zi când societatea pe care
o administra a intrat în incident de plată, a părăsit teritoriul României,
aceasta fiind o manifestare de voință de care nu se poate prevala (motivat de
faptul că s-a sustras de la urmărirea penală și de la cercetarea
judecătorească), fiind adus în țară după punerea în executare a mandatului
privind pedeapsa aplicată prin hotărârea pronunțată în cauza a cărei rejudecare
o cere.
Mai
menționează instanța de apel că împrejurarea potrivit căreia la comiterea
faptei ar fi participat și alte persoane, că s-ar impune angajarea răspunderii
penale și a acestora, este lipsită de importanță câtă vreme inculpatul este cel
care a pregătit condițiile privind comiterea infracțiunii, activitatea
desfășurată de el, și prezentată anterior, fiind comisă de acesta cu
bună-știință. Inculpatul a încercat să ascundă adevăratul sediu în care
funcționa societatea, de acolo a preluat marfa, a distribuit-o într-un termen
relativ scurt, astfel încât la momentul la care fila CEC urma să intre la
plată, cu consecința intrării în interdicție bancară a societății pe care o
administra, inculpatul a abandonat societatea și a plecat din țară,
sustrăgându-se de la urmărirea penală și de la cercetarea judecătorească.
Față de toate
aceste argumente, s-a concluzionat că nu pot fi primite cererile inculpatului
de achitare, în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) în ref. la art.
10 lit. c) C. proc. pen., și de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea
prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
De asemenea,
s-a apreciat în final și că pedeapsa inițială a fost corect individualizată de
instanța care a judecat inițial cauza în fond. Această instanță a respectat
criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ținând cont de activitatea
infracțională desfășurată de inculpat, așa cum rezultă din situația de fapt
reținută, din gradul de pericol social și modalitatea de săvârșire a
infracțiunii (forma continuată), precum și de persoana inculpatului care nu era
prima încălcare a legii penale, fiind recidivist. S-a considerat că și sporul
de 1 an de zile, aplicat în urma contopirii pedepselor din prezenta cauză, cu
pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 304/2005 a Judecătoriei Giurgiu și
prin sentința penală nr. 400/2004 a Judecătoriei Vaslui, a fost just stabilit
față de cuantumul pedepselor care au fost contopite și față de perseverența
infracțională a inculpatului.
Împotriva
acestor hotărâri, condamnatul a declarat prezentul recurs, motivele fiind
menționate în „notele scrise" depuse la dosar, și susținute cu ocazia
dezbaterilor.
La cererea
condamnatului, în fond, în apel și în recurs, acestuia i s-au acordat termene
de grefă pentru studierea dosarului și pregătirea apărării.
Recursul
condamnatului va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta:
- în cererea
introductivă prin care a solicitat rejudecarea, condamnatul a criticat
cuantumul pedepsei, aceasta fiind apreciată ca prea aspră (fii. 1 d.p.i);
- cu ocazia
dezbaterilor la instanța de fond, apărarea a solicitat reducerea pedepsei
(„aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special" - fii. 226
d.p.i.), condamnatul personal arătând că „este de acord cu concluziile
apărătorului său" (fii. 226 verso d.p.i);
- în apel,
apărarea și inculpatul personal au susținut că se impune achitarea în temeiul art.
10 lit. c) C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice în art. 84 din Legea nr.
59/1934 și, în final, reducerea pedepsei spre minimul special.
Înalta Curte
constată că, în esență, motivele de recurs sunt aceleași ca motivele de apel,
în condițiile în care - în recurs - nu au mai fost cerute ori administrate alte
probe noi.
Instanța de
prim control judiciar a examinat toate aceste critici ale condamnatului și,
printr-o motivare amplă, a constatat că sunt neîntemeiate (pag. 12-14 decizie),
Înalta Curte însușindu-și toate argumentele de fapt, precum și argumentele
juridice, menționate în partea expozitivă a deciziei atacate, astfel cum au
fost expuse anterior, și apreciind că nu se impune reluarea acestora.
În completarea
argumentelor de fapt și juridice ale instanței de fond, și ale instanței de
apel - care au fost deja amplu expuse anterior - Înalta Curte mai adaugă
următoarele:
Actele
materiale ale infracțiunii de înșelăciune, în formă continuată, cu consecințe deosebit
de grave, au fost comise de inculpat în perioada luna mai - prima jumătate a
lunii iunie 2003.
Conform
actelor și lucrărilor dosarului, numitul M.D. a solicitat și a obținut, la data
de 26 mai 2003 (fii. 374 d.u.p.), eliberarea unui pașaport. Ulterior, la data
de 13 iunie 2003, chiar în ziua intrării în interdicție bancară, acesta a
părăsit teritoriul României (fii. 395 d.u.p.).
În aceste
condiții, cu toate eforturile organelor judiciare de urmărire penală, nu a fost
posibilă localizarea și asigurarea prezenței sale (fii. 372 395 dup), situația
fiind aceeași în cursul judecății la fond (fil. 31-36, 39-40, 42-45, etc.
d.p.i.).
Înalta Curte
reține că în cursul judecății la fond, în lipsa inculpatului - care a părăsit
teritoriul României, făcând imposibilă localizarea sa în vederea participării
la urmărirea penală și la judecată - inculpatului M.D. i-a fost asigurată
apărarea prin avocat care, în condițiile legii, a participat la judecată, la
administrarea în ședință publică a probelor, a exercitat drepturile procesuale
ale inculpatului conform art. 172 alin. (7) C. proc. pen., a participat la
dezbateri și a pus concluzii cu privire la acuzațiile aduse acestuia
(încheierea de dezbateri din 3 aprilie 2007 - fii. 122 d.p.i. inițial).
Sub aspectul
neparticipării la judecată a acuzatului personal, Înalta Curte mai constată și
că prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009 (JO L 81, 27 martie 2009,
pag. 24) de modificare a Deciziilor-cadru 2002/584/JAI, 2005/214/JAI,
2006/783/JAI, 2008/909/JAI și 2008/947/JAI, au fost definite temeiurile comune
care să permită autorității de executare să execute decizia în pofida absenței
persoanei în cauză de la proces, respectându-se pe deplin dreptul persoanei la
apărare. Dispozițiile acestei decizii-cadru stabilesc condițiile (alternative)
în care nu ar trebui refuzată recunoașterea și executarea unei decizii
pronunțate în urma unui proces la care persoana în cauză nu a fost prezentă în
persoană. Astfel, potrivit acestei decizii-cadru recunoașterea și executarea unei
decizii care a fost pronunțată în urma unui proces la care persoana în cauză nu
a fost prezentă în persoană nu ar trebui refuzate în cazul în care aceasta din
urmă a fost citată personal și, prin urmare, informată cu privire la data și
locul stabilite pentru procesul în urma căruia a fost pronunțată decizia sau în
cazul în care persoana în cauză a primit efectiv, prin alte mijloace, o
informare oficială cu privire la data și locul stabilite pentru respectivul
proces, în așa fel încât s-a determinat fără echivoc faptul că persoana în
cauză a avut cunoștință de procesul stabilit. în acest context, se înțelege că
persoana ar fi trebuit să primească informațiile respective "în timp
util", aceasta însemnând cu suficient de mult timp înainte pentru a-i
permite persoanei să participe la proces și să își exercite efectiv dreptul la
apărare.
În final, și
cu o mare importanță pentru modul în care acuzații trebuie să înțeleagă
obligația organelor judiciare referitoare la informare și la judecarea cauzei
„in absentia", în această decizie-cadru se arată că informarea persoanei
cu privire la proces ar trebui să fie asigurată de fiecare stat membru în
conformitate cu legislația națională proprie, prin aceasta înțelegându-se că
statul membru respectiv trebuie să respecte și cerințele convenției respective.
De asemenea, în aceeași decizie-cadru se menționează că în conformitate cu
jurisprudența C.E.D.O., atunci când se analizează dacă modul în care au fost
furnizate informațiile este suficient pentru a asigura informarea persoanei cu
privire la proces, o atenție deosebită ar putea fi acordată, acolo unde este
cazul, și eforturilor depuse de către persoana în cauză pentru a primi
informațiile ce i-au fost adresate.
La data de 30
octombrie 2008, numitul M.D. a fost depistat pe teritoriul Republicii Italiene
și arestat la cererea organelor judiciare din România în urma unui mandat
european de arestare emis pentru executarea unor pedepse cu închisoarea (fil. 36-37,51).
Ulterior, la
data de 23 ianuarie 2009, M.D. a fost predat autorităților din România și
încarcerat în aceeași zi (fii. 51).
Cu ocazia
dezbaterilor în recurs, condamnatul M.D. a pretins că ar fi părăsit teritoriul
României deoarece ar fi fost amenințat, și că în acești ani a locuit în diverse
orașe din străinătate.
Conform fișei
de cazier (fii. 112 d.p.i., 398 d.u.p.), și hotărârilor judecătorești anexate
(fii. 101-103, 177-178, 181-182 d.p.i.), situația juridică a numitului M.D. era
următoarea:
- condamnat
la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 2 luni închisoare pentru furt calificat
(sentința penală nr. 1109/1991 a Judecătoriei sectorului 5 București);
- condamnat
la o pedeapsă de 1 an și 10 luni închisoare pentru furt calificat în formă
continuată (sentința penală nr. 1778/1992 a Judecătoriei sectorului 5
București);
- condamnat
la o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare pentru furt calificat
(sentința penală nr. 2999/1999 a Judecătoriei sectorului 5 București);
- condamnat
la o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare pentru furt calificat
(sentința penală nr. 838/2000 a Judecătoriei sectorului 5 București);
- condamnat
la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru art. 217 C. pen. (sentința penală nr.
400/2004 a Judecătoriei Bârlad);
- condamnat
la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru art. 215 alin. (1), (2), (4) C. pen.
cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen. (sentința penală nr. 394/2005 a
Judecătoriei Giurgiu).
Toate aceste
aspecte referitoare la situația juridică a numitului M.D., examinate și avute
în vedere de instanțe (pag.8-9 ale sentinței nr. 202/2007 a Tribunalului
Galați; pag. 7-8 ale sentinței nr. 477/2009 a Tribunalului Galați), precum și
celelalte date referitoare la faptele și persoana condamnatului, astfel cum
sunt menționate în hotărârile judecătorești atacate, justifică - pe deplin - concluzia
primei instanțe, și ale instanței de apel, cu privire la legalitatea și
temeinicia individualizării judiciare a pedepsei.
Așa cum au
reținut ambele instanțe, în rejudecare nu au fost administrate probe care să
sugereze, astfel cum a menționat condamnatul în cererea de rejudecare, elemente
de nevinovăție a acestuia cu privire la faptele pentru care a fost trimis în
judecată și condamnat.
De asemenea,
sub aspectul criticii referitoare la încadrarea juridică a faptelor, se
constată că în cauză sunt incidente deciziile S.U. ale I.C.C.J. pronunțate în
recursurile în interesul Legii având nr. 9/2005 (pct. 1) și nr. 14/2006.
În final, Înalta
Curte mai constată și că, la dezbateri în primă instanță cu ocazie rejudecării,
apărarea a solicitat „aplicarea unei pedepse orientată spre minimul
special" (pag. 1 a încheierii din 3 noiembrie 2009), condamnatul - în
ultimul cuvânt - arătând că „este de acord cu concluziile apărătorului
său" (pag. 2 a încheierii din 3 noiembrie 2009).
De altfel,
constată Înalta Curte, aceste solicitări ale apărării și inculpatului sunt în
acord cu cererea introductivă de rejudecare în care s-a susținut că „pedeapsa
de 15 ani este prea aspră deoarece nu m-am sustras urmăririi penale" (fil.
1, cerere de rejudecare).
Față de cele
arătate, Înalta Curte - în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) clin C.
proc. pen. - va respinge nefondat recursul declarat de condamnat.
Conform art. 192
alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a
cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de condamnatul M.D. împotriva Deciziei penale nr. 59/
A din 16 aprilie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.
Obligă
recurentul condamnat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul
apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 6 iulie 2010.