ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3955/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3955/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 509 din 20 iunie

2011 a Tribunalului Galați s-a admis cererea de rejudecare a cauzei în care s-a

pronunțat Sentința penală nr. 563 din 12 noiembrie 2003 a Tribunalului Galați,

în Dosarul nr. 2145/P/2003, formulată de inculpatul C.M.C.

În baza art. 522

1

C. proc. pen. în referire la art. 406 alin. (1) C. proc. pen. s-a anulat

Sentința penală nr. 563 din 12 noiembrie 2003 a Tribunalului Galați, definitivă

prin neapelare la 16 decembrie 2003.

S-a dispus

condamnarea inculpatului C.M.C. la o pedeapsă de 12 ani închisoare și la

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a, b) și c) C. pen. pe o perioadă de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii

de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art.

320

1

alin. (7) C. proc. pen.

În baza art. 85 alin.

(1) C. pen. s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei

rezultante de 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală 787 din 24 iunie

2002 a Judecătoriei Bârlad, definitivă la 20 iulie 2002 prin neapelare.

S-a descontopit

pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 787/2002

a Judecătoriei Bârlad în pedepsele componente:

- 6 luni închisoare

pentru infracțiunea prev. de art. 288 alin. (1) C. pen.;

- 6 luni închisoare

pentru infracțiunea prev. de art. 291 C. pen.

În baza art. 85 alin.

(1), art. 36 alin. (1), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (2) C. pen. s-a contopit

pedeapsa de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o

perioadă de 4 ani, din prezenta cauză, cu pedeapsa de 10 ani și 6 luni

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.

64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 4 ani aplicate inculpatului prin Sentința

penală 470 din 04 noiembrie 2002 a Tribunalului Galați, definitivă prin

neapelare la 26 noiembrie 2002, pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin.

(1), (3), (4) și (5) C. pen. și cu cele două pedepse de câte 6 luni închisoare

din Sentința penală 787/2002 a Judecătoriei Bârlad.

S-a aplicat

inculpatului C.M.C. pedeapsa principală cea mai grea de 12 ani închisoare

sporită la 14 ani închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată

de 4 ani.

În baza art. 71 C.

pen. s-a aplicat inculpatului C.M.C. pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale Sentințelor penale nr. 787 din 24 iunie 2002 a

Judecătoriei Bârlad și nr. 470 din 04 noiembrie 2002 a Tribunalului Galați.

În baza art. 14 C.

proc. pen., art. 998 C. civ., art. 1000 alin. (3), art. 1003 C. civ. a fost

obligat inculpatul C.M.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.

SRL Bârlad la plata sumei de 1.500.000 lei RON (15.000.000.000 lei ROL) cu

titlu de despăgubiri civile și a sumei de 600.000 lei RON (6.000.000.000 lei

ROL) cu titlu de penalități, către partea civilă SC V. SRL Galați.

În baza art. 189 C.

proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 40 lei RON, în

Dosarul nr. R/2145/P/2003 al Tribunalului Galați, s-a dispus a se vira către

Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 191

alin. (1), (3) C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpatului C.M.C. în

solidar cu partea responsabilă civilmente SC C. SRL Bârlad să plătească către

stat suma de 100 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 15 alin.

(1) din Legea nr. 302/2004 republicată s-a dedus din pedeapsa principală

rezultantă de 14 ani închisoare aplicată inculpatului, durata reținerii și

arestării preventive în Republica Moldova de la 06 ianuarie 2011 la 26 ianuarie

2011, iar în baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din aceeași pedeapsă

rezultantă, durata executată în România de la 26 ianuarie 2011 la zi (20 iunie

2011).

S-a anulat mandatul

de executare emis în baza Sentinței penale 470/2002 a Tribunalului Galați și

formele de executare emise în baza Sentinței penale 563 din 12 noiembrie 2003 a

Tribunalului Galați și s-a dispus emiterea unor noi forme de executare

(inclusiv a unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii) în baza

prezentei hotărâri.

Pentru a pronunța

această sentință instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpatul C.M.C. a

fost extrădat din Republica Moldova în vederea executării pedepsei de 15 ani

închisoare aplicată prin Sentința penală 563 din 12 noiembrie 2003 a

Tribunalului Galați.

S-a reținut că

inculpatul nu a fost prezent la niciunul dintre termenele de judecată în care

s-a judecat cauza în ciclul procesual anterior.

S-a apreciat că sunt

întrunite astfel condițiile prevăzute de art. 522

1

C. proc. pen.,

cererea de rejudecare fiind admisibilă în principiu.

În rejudecare, s-a

constatat că inculpatul C.M.C. a dat o declarație scrisă în care a arătat că

recunoaște integral fapta descrisă în rechizitoriu și își însușește integral

probele din faza de urmărire penală, cerând să fie judecat pe baza lor și să i

se aplice dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. prin care

se reduc cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de lege.

S-a apreciat că din

perspectiva aplicării dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen., cererea de rejudecare a inculpatului C.M.C. este întemeiată, întrucât la

momentul solicitării de aplicare a acestui text de lege, era în vigoare Legea

nr. 202/2010, iar dispozițiile legii de procedură penală sunt de imediată

aplicare.

S-au avut în vedere

și dispozițiile art. 405 - 408 C. proc. pen.

S-a reținut că

apărătorul inculpatului a pus în discuție și situația juridică a părții civile

și a părții responsabile civilmente care în prezent sunt radiate.

Față de aceste

susțineri, instanța și-a exprimat poziția la termenul din 01 iunie 2011, iar în

completare s-a reținut că situația de fapt și de drept este analizată așa cum

s-a desfășurat în acea perioadă, neputând fi schimbate părțile cărora le pot

incuba obligații în materie penală. Pe de altă parte, o astfel de modificare ar

agrava situația juridică a inculpatului în propria cerere de rejudecare,

principiu de drept care nu poate fi încălcat (în primul ciclu procesual,

inculpatul a fost obligat în solidar cu o persoană juridică - nu singur -

beneficiarul fiind tot o persoană juridică).

După o nouă analiză

și o coroborare a probelor, s-a reținut următoarea situație de fapt:

S-a reținut că numita

H.S. este administrator la SC V. SRL.

În cursul anului 2000

între SC V. SRL și SC I. SA Galați s-a încheiat Contractul din 25 octombrie

2000 în baza căruia s-au desfășurat mai multe relații comerciale fără a exista

litigii de natură penală sau civilă, ambele părți contractante acționând cu

bună-credință. Aceste relații comerciale au continuat și în cursul anului 2001

când s-a încheiat contractul de furnizare produse și servicii din 22 martie

data de 24 mai 2001 s-a încheiat contractul de cesionare creanțe nr. X.

Valoarea cesiunii era

de 10.000.000.000 ROL. Contractul avea ca obiect cesiunea din volumul

creanțelor ce le are de încasat I., cedent de la SC S. SA (debitor cedat) și

transformarea lor în lichidități prin comercializarea produselor preluate de la

debitorul cedat către cesionar. Cedentul urma să remită cesionarului titlul

constatator al creanței la data semnării contractului, iar cesionarul urma să

vireze lichiditățile în tranșe valorice și la datele calendaristice prezentate

în Anexa 2 la acest contract.

Cedentul avea

obligația să garanteze pentru existența creanței și a accesoriilor sale în

momentul cesiunii, să garanteze că este titularul creanței cedate și că nu a

intervenit între timp nicio cauză de stingere a creanței.

Cesionarul avea

obligația printre altele să evalueze situația reală în momentul cesiunii având

scopul de a determina solvabilitatea creanței sau transformarea ei, să vireze

în contul cedentului lichiditățile la datele scadente stabilite prin anexa 2 a

contractului, să suporte cheltuielile de transport, manevrare, comerciale și

financiare care derivă din comercializarea produselor preluate de la debitorul

cedat, să garanteze buna execuție a contractului printr-un acreditiv bancar sau

printr-o scrisoare de garanție bancară la valoarea creanței. De asemenea s-a

stabilit ca cesionarul să nu subcesioneze creanța ce face obiectul

contractului.

SC V. SRL a intrat în

relații comerciale cu SC A. SA Galați, administrată de martorul B.N., negociind

și această creanță după obținerea acordului de la SC S. SA.

Banii obținuți din

vânzarea produselor siderurgice în valoare de 10.000.000.000 ROL urmau să fie

virați de către SC A. SA către SC V. SRL.

Între cele două firme

nu a existat niciun contract de subcesionare (declarațiile numitei H.S.;

declarații martorul B.N.).

La data de 07 iunie

2001, între SC I. SA Galați și SC V. SRL Galați s-a încheiat un al doilea

contract de cesionare înregistrat cu nr. Y pentru valoarea de 5.000.000.000

ROL.

Ca urmare a

înțelegerii cu SC A. SA Galați, SC V. SRL a solicitat prin adresă de la SC S.

SA acordul pentru cedarea creanței în valoare de 5.000.000.000 ROL pentru SC A.

SA Galați, fiind aprobată această solicitare.

SC A. SA a ridicat

mărfuri din SC S. SA Galați potrivit acordului primit și în baza facturilor

fiscale XX, YY și ZZ.

Mărfurile au fost

vândute și banii au fost încasați de către SC A. SA.

La data de 04 iunie

2001 SC V. SRL, la sugestia martorului B.N., administrator la SC A. SA și la

sediul acestei societăți, a încheiat un contract de vânzare-cumpărare a

cantității de 2000 tone motorină la prețul de 14.000.000 ROL/tonă cu SC C. SRL

Bârlad administrată de inculpatul C.M.C.

S-a constatat că în

acest contract se prevede că SC V. SRL în calitate de cumpărător avea obligația

să efectueze plata în avans până la data livrării cu ordin de plată în contul

și banca indicată de vânzător.

S-a stabilit, de

asemenea, că termenul de livrare să fie în maxim 30 zile de la data semnării

contractului. Valabilitatea acestui contract era până la data de 04 iulie 2001

deci în interiorul termenului de plată din contractul de cesiune de creanță. SC

V. SRL a solicitat către SC A. SA Galați conform clauzelor din contractul

vânzare-cumpărare încheiat cu SC C. SRL Bârlad, ca suma totală de

15.000.000.000 ROL să fie virată în conturile acestei societăți.

Astfel SC A. SA

Galați a virat către SC C. SRL Bârlad suma de 15.000.000.000 ROL provenită din

vânzarea produselor siderurgice la o firmă din Turcia, pe bază de ordine de

plată.

Imediat după ce banii

au intrat în conturile bancare ale inculpatului C.M.C., acesta fără a-și achita

obligațiile contractuale, a scos banii din cont și a dispărut de la domiciliu,

nemaifiind găsit de către organele de poliție pentru cercetări.

Astfel la data de 20

iulie 2001, după ce se virase întreaga sumă de 15.000.000.000 ROL de către SC

A. SA Galați, inculpatul C.M.C. nu mai avea niciun ban în conturile sale

deschise la B.R., B.P. Galați și B.C.R. Galați.

La data de 01 aprilie

2002 SC I. SA Galați a înaintat plângere împotriva numitei H.S., administrator

la SC V. SRL Galați, solicitând a se efectua cercetări sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen.

Într-adevăr în

intervalul de 60 de zile de la încheierea contractului de cesiune creanță

încheiat cu SC I. SA Galați, numita H.S. a virat banii încasați către SC C. SRL

în baza unui contract de vânzare-cumpărare. Acest fapt nu poate să ducă la

concluzia că a avut intenția de a induce în eroare, de a înșela partenerul de

afaceri deoarece avea timp încă să efectueze plățile conform clauzelor

contractuale.

Numita H.S. a fost

indusă în eroare prin oferta de vânzare a motorinei foarte avantajoasă ca preț.

De altfel după ce a

înțeles că nu mai poate să intre în posesia sumei de 15.000.000.000 ROL, de la

inculpatul C.M.C. care dispăruse de la domiciliu și nu a mai fost găsit, a

încercat să acopere prejudiciul cauzat SC I. SA Galați înaintând o ofertă de

mărfuri care la valoarea totală ar acoperi valoarea creanței restante.

S-a apreciat că

intenția de a induce în eroare în momentul încheierii contractului, și al

executării contractului nu se poate reține în sarcina numitei H.S. Aceasta a

avut intenția să câștige bani, pentru a avea și de unde să restituie banii

datorați SC I. SA Galați. Anterior, numita H.S. a restituit toți banii

proveniți din obligațiile contractuale fără să aibă conflicte de natură civilă

sau penală.

La data de 26 aprilie

2002 H.S. a introdus plângere împotriva inculpatului C.M.C. solicitând a se

efectua cercetări penale față de acesta pentru săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen.

S-a constatat că din

conținutul probelor administrate în cauză rezultă că inculpatul C.M.C. a avut

intenția de a înșela partea vătămată SC V. SRL Galați încă de la data

încheierii contractului, stabilind un preț mai mic decât cel la care circula

motorina pe piață, apoi imediat după ce banii i-au intrat în conturi, a scos toți

banii și apoi a dispărut.

S-a apreciat că fapta

și vinovăția inculpatului C.M.C. sunt dovedite cu următoarele mijloace de

probă:

- înscrisuri

(contracte, facturi fiscale, ordine de plată ș.a.);

- adrese de

prejudiciu;

- declarațiile

martorului B.N. care arată că în luna mai 2001 a preluat o creanță de 10

miliarde de lei de la SC V. pe care urma să o valorifice pentru ridicarea de

marfă din S. cu livrare la export. În luna iunie a preluat încă o creanță de 5

miliarde lei în același scop, urmând ca achitarea către SC V. să o facă, la

instrucțiunea acesteia, către SC C. SRL Bârlad. Plata către societatea din

Bârlad trebuia efectuată în trei tranșe, respectiv trei, șapte și cinci

miliarde. Plata s-a efectuat integral către SC C. prin ordin de plată în perioada

26 iunie - 13 iulie 2001. La 04 iunie 2001, în prezența martorului și la sediul

societății lui, a fost semnat un contract de vânzare-cumpărare motorină între

SC V. și SC C. prin care firma din Bârlad urma să livreze 2000 tone motorină la

prețul de 14.000.000 lei/tonă. Această livrare de motorină nu a mai avut loc;

- declarațiile lui

H.S., reprezentant al SC V. SRL Galați, care prezintă relația cu inculpatul,

faptul că a fost de acord să preia cantitatea de motorină întrucât era sub

prețul pieței, fiind astfel înșelată de acesta;

- declarațiile

martorului C.A.A. care arată că la data de 24 mai 2001 a fost semnat un

contract cu SC V. privind cesiunea unei creanțe în valoare de 10 miliarde lei,

iar la 07 iunie 2001 a fost semnat un alt contract pentru cesionarea unei alte

creanțe în valoare de 5 miliarde lei, necesare acoperirii cantității de produse

S. ce făceau obiectul exportului. În temeiul contractului SC V. SRL urma ca în

termen de 60 de zile de la data semnării contractului la SC S. să vireze contravaloarea

produselor ridicate din S. care făceau obiectul contractului. La termenul

scadent, constatând că suma nu a fost încasată s-a procedat la formularea de

notificări și somații la care nu s-a primit niciun răspuns;

- declarațiile

martorului Z.L. care arată că în perioada martie 2001 - ianuarie 2002 a ocupat

funcția de director general adjunct al S. Galați. În cazul SC V. SRL, în baza

adreselor I. Galați din 24 mai 2001, respectiv 07 iunie 2001, martorul a fost

de acord cu cedarea creanțelor în valoare de 10 miliarde lei, respectiv 5

miliarde lei, către firma V. SRL Galați. Acest lucru se făcea pentru a opera în

contabilitatea SC S. SA diminuarea creanței I. Galați față de S. SA și

înregistrarea creanței SC V. SRL asupra S. În cazul SC V., martorul a fost de

acord cu cedarea creanțelor către SC A. SA Galați;

- declarația

inculpatului C.M.C. care arată că recunoaște integral fapta descrisă în

rechizitoriu și își însușește integral probele din faza de urmărire penală.

S-a constatat că din

probele prezentate rezultă fără echivoc că inculpatul C.M.C. a acționat cu

intenție în vederea inducerii în eroare a părții vătămate SC V. SRL Galați,

reprezentantă de H.S., la data încheierii contractului și cu ocazia executării

acestuia, stabilind un preț mai mic pentru motorină decât cel care circula pe

piață, apoi imediat după ce banii i-au intrat în conturi, i-a scos pe toți și a

fugit.

În drept, s-a

apreciat că fapta inculpatului C.M.C. de a induce în eroare pe partea vătămată

SC V. SRL Galați prin reprezentant H.S., cu prilejul închiderii și executării

contractului de vânzare-cumpărare a unei cantități de motorină, respectiv 2000

tone, în valoare de 15.000.000.000 lei ROL (1.500.000 lei RON), în scopul de a

obține un folos injust și cauzând o pagubă părții civile, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3),

(5) C. pen.

În concluziile

formulate în apărare, s-a făcut o prezentare a situației de fapt, insistându-se

pe angajarea răspunderii inculpatului doar pentru contribuția sa, în condițiile

în care o implicare ilicită într-o anumită măsură o au și SC V. SRL Galați prin

nerespectarea clauzelor de interzicere a subcesionării creanțelor, precum și

martorul B.N., administrator al SC A. care ar fi fost cel mai câștigat în

lanțul tranzacțional.

Față de aceste

susțineri, instanța a reținut că actul de inculpare îl privește doar pe

inculpatul C.M.C., astfel încât situația juridică a acestuia face obiectul

analizei și are ca și consecință angajarea răspunderii sale. Fapta acestuia

este observată în contextul prezentat în situația de fapt, însă nu poate fi

vorba de o diminuare a răspunderii penale în baza existenței unei vinovății și

la ceilalți parteneri de afaceri.

Inculpatul, în

calitate de reprezentant al SC C. SRL Bârlad a fost cel care a acționat în mod

clar cu intenție de a o înșela pe partea vătămată SC V. SRL Galați la

încheierea și executarea contractului de vânzare-cumpărare a motorinei,

practicând un preț mic pe tona de motorină pentru a o determina pe partea

vătămată să intre rapid în afacere, după care a scos banii din conturi și a

dispărut, sustrăgându-se o perioadă de circa 10 ani de la procesul penal și de

la executarea pedepsei. În acest timp, ceilalți parteneri de afaceri au

colaborat cu organele judiciare, contribuind la aflarea adevărului.

S-a apreciat că nu se

impune reținerea vreunei circumstanțe atenuante dintre cele prevăzute de art.

74 C. pen. în favoarea inculpatului, întrucât fapta acestuia are un grad

ridicat de pericol social, a produs urmări grave, iar inculpatul s-a sustras o

perioadă mare de timp de la desfășurarea procesului penal și de la executarea

pedepsei, încercând practic să evite orice răspundere și sancțiune.

S-a apreciat că

infracțiunea comisă de inculpat nu are un caracter accidental, acesta fiind

condamnat și pentru alte infracțiuni, inclusiv pentru înșelăciune cu consecințe

deosebit de grave în altă cauză, fiind vorba despre o perseverență

infracțională deosebită a inculpatului C.M.C. care trebuie sancționată

corespunzător.

De asemenea, s-a

făcut aplicarea disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile legale, însă trebuie arătat că

această poziție procesuală a inculpatului este una formală doar pentru a

beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă, întrucât atitudinea acestuia față

de procesul penal a fost una negativă, din conținutul cererii de rejudecare și

din concluziile scrise rezultând încercarea acestuia de a-și minimaliza

răspunderea și de a duce în derizoriu fapta sa.

În ce privește

prejudiciul deosebit de mare, s-a constatat că inculpatul nu a depus diligențe

nici măcar pentru acoperirea parțială a acestuia deși a avut la dispoziție o

perioadă mare de timp, toate aceste elemente menționate anterior urmând a se

regăsi în cuantumul pedepsei principale și al celei complementare.

S-a ținut cont și de

împrejurările favorabile inculpatului concretizate în înscrisurile depuse la

dosar (caracterizare, copii după certificate de naștere ș.a.)

La dozarea și

individualizarea sancțiunilor penale aplicate inculpatului au fost avute în

vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la

dispozițiile părții generale a Codului penal, la limitele de pedeapsă stabilite

de lege, la gradul ridicat de pericol social al faptei comise, precum și la

persoana inculpatului.

În ceea ce privește

pedeapsa complementară și pedeapsa accesorie, s-a luat în considerare natura și

specificul infracțiunii, împrejurările în care a fost comisă și jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv hotărârile Sabou și Pârcălab

împotriva României și Hirst contra Marii Britanii. Activitatea ilicită s-a

desfășurat prin folosirea calității de comerciant de către inculpat, astfel

încât instanța va interzice acest drept, de a fi comerciant, din perspectiva

pedepsei complementare și a celei accesorii.

Față de cele

descrise, s-a apreciat că aplicarea următoarelor pedepse va asigura scopul

educativ preventiv al sancțiunilor: 12 ani închisoare și pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C.

pen. pe o perioadă de 4 ani.

S-a constatat că

infracțiunea din prezenta cauză este comisă în concurs real cu infracțiunile

din Sentința penală nr. 787/2002 a Judecătoriei Bârlad pentru care inculpatului

i s-a aplicat o pedeapsă rezultantă cu suspendarea condiționată a executării,

precum și cu infracțiunea din Sentința penală nr. 470 din 09 noiembrie 2002 a

Tribunalului Galați, definitivă prin neapelare la 26 noiembrie 2002.

Prin urmare, în baza

art. 85 alin. (1) C. pen. instanța a anulat suspendarea condiționată a

executării pedepsei rezultante de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin

Sentința penală nr. 787 din 24 iunie 2002 a Judecătoriei Bârlad, definitivă la

20 iulie 2002 prin neapelare.

Instanța a

descontopit pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare aplicată prin Sentința

penală nr. 787/2002 a Judecătoriei Bârlad în pedepsele componente:

- 6 luni închisoare

pentru infracțiunea prev. de art. 288 alin. (1) C. pen.;

- 6 luni închisoare

pentru infracțiunea prev. de art. 291 C. pen.

În baza art. 85 alin.

(1), art. 36 alin. (1), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (2) C. pen., instanța a

contopit pedeapsa de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o

perioadă de 4 ani, din prezenta cauză, cu pedeapsa de 10 ani și 6 luni

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.

64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 4 ani aplicate inculpatului prin Sentința

penală 470 din 04 noiembrie 2002 a Tribunalului Galați, definitivă prin

neapelare la 26 noiembrie 2002, pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin.

(1), (3), (4) și (5) C. pen. și cu cele două pedepse de câte 6 luni închisoare

din Sentința penală nr. 787/2002 a Judecătoriei Bârlad.

Instanța a aplicat

inculpatului C.M.C. pedeapsa principală cea mai grea de 12 ani închisoare

sporită la 14 ani închisoare la care s-a adăugat pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată

de 4 ani.

S-a apreciat că

sporul de pedeapsă este întemeiat având în vedere perseverența infracțională a

inculpatului, gravitatea faptelor, numărul acestora și cuantumul sancțiunilor.

În baza art. 71 C.

pen., instanța a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen.

Instanța a menținut

celelalte dispoziții ale Sentințelor penale nr. 787 din 24 iunie 2002 a

Judecătoriei Bârlad și nr. 470 din 04 noiembrie 2002 a Tribunalului Galați.

Referitor la latura

civilă, s-a reținut că partea vătămată SC V. SRL Galați s-a constituit parte

civilă în cauză solicitând 15 miliarde lei vechi, sumă cu care a fost înșelată

și 6 miliarde lei vechi penalități pe care le cere SC I. Galați, la care este debitoare

datorită faptului că SC C. SRL Bârlad i-a indus și menținut în eroare cu

prilejul derulării contractului încheiat la 04 iunie 2001.

S-a apreciat că în

cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale conform art.

998, art. 1000 alin. (3), 1003 C. civ., în sensul că prin fapta ilicită de

înșelăciune a inculpatului C.M.C. comisă cu vinovăție sub forma intenției, s-a

cauzat părții civile SC V. SRL Galați un prejudiciu constând în 15 miliarde lei

vechi contravaloare marfă și 6 miliarde lei vechi penalități de întârziere,

existând și culpa părții responsabile civilmente SC C. SRL Bârlad.

S-a apreciat că

valoarea prejudiciului este probată cu înscrisurile de la dosar și cu celelalte

mijloace de probă, și trebuie să se dispună atât acoperirea pagubei efective

cât și a beneficiului nerealizat (penalități de întârziere), principiu de bază

în materie civilă și care se regăsește și în jurisprudența Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Prin urmare, în baza

art. 14 C. proc. pen., art. 998, art. 1000 alin. (3), art. 1003 C. civ.,

instanța a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC

C. SRL Bârlad la plata sumei de 1.500.000 lei RON (15.000.000.000 lei ROL) cu

titlu de despăgubiri civile și a sumei de 600.000 lei RON (6.000.000.000 lei

ROL) cu titlu de penalități, către partea civilă SC V. SRL Galați.

În baza art. 189 C.

proc. pen., s-a dispus ca onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 40 lei

RON, în Dosarul nr. R/2145/P/2003 al Tribunalului Galați, să fie virat către

Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 191

alin. (1), (3) C. proc. pen., instanța a obligat pe inculpatul C.M.C. în

solidar cu partea responsabilă civilmente SC C. SRL Bârlad să plătească către

stat suma de 100 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 15 alin.

(1) din Legea nr. 302/2004 republicată, instanța a dedus din pedeapsa

principală rezultantă de 14 ani închisoare aplicată inculpatului, durata

reținerii și arestării preventive în Republica Moldova de la 06 ianuarie 2011

la 26 ianuarie 2011, iar în baza art. 36 alin. (3) C. pen., instanța a dedus

din aceeași pedeapsă rezultantă, durata executată în România de la 26 ianuarie

2011 la zi (20 iunie 2011) - "adrese din dosar 2222/121/2011; Ministerul

Justiției al Republicii Moldova menționează reținerea inculpatului la 06

ianuarie 2011".

Instanța a anulat

mandatul de executare emis în baza Sentinței penale 470/2002 a Tribunalului

Galați și formele de executare emise în baza Sentinței penale nr. 563 din 12

noiembrie 2003 a Tribunalului Galați și a dispus emiterea unor noi forme de

executare (inclusiv a unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii) în

baza prezentei hotărâri.

În termen legal

împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila

susținând că în cauză nu puteau fi aplicabile prevederile art. 320

1

C. proc. pen. în plus, s-a invocat faptul că sporul de pedeapsă aplicat în urma

rezolvării situației antecedentelor penale ale inculpatului este prea redus.

De asemenea, în cauză

a declarat apel inculpatul C.M.C. solicitând reindividualizarea sancțiunii

aplicate prin luarea în considerare a contribuției sale concrete la comiterea

faptei și prin reținerea de circumstanțe atenuante.

Curtea de Apel Galați

a reținut că apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și

de inculpatul C.M.C. sunt nefondate având în vedere următoarele considerente:

Examinând sentința

supusă controlului judiciar prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu

sub toate aspectele, în baza art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a

constatat că soluția pronunțată de instanța de fond este rezultatul unei

corecte aprecieri a materialului probator administrat în cauză în faza de

urmărire penală, în mod justificat reținându-se situația de fapt, încadrarea

juridică și vinovăția inculpatului C.M.C.

Cât privește critica

formulată de procuror referitoare la imposibilitatea aplicării în cauză a

prevederilor art. 320

1

C. proc. pen., Curtea reține că aceasta este

nefondată.

Astfel, potrivit art.

522

1

alin. (2) C. proc. pen., în cazul rejudecării cauzei la cererea

condamnatului dispozițiile art. 404 - 408 se aplică în mod corespunzător, iar

conform art. 405 alin. (1) C. proc. pen. rejudecarea cauzei după admiterea în

principiu a cererii de revizuire se face potrivit regulilor de procedură

privind judecarea în primă instanță.

Așa fiind Curtea a

constatat că, urmare a admiterii cererii de rejudecare formulată de condamnatul

C.M.C., instanța de fond a procedat la rejudecarea cauzei în conformitate cu

prevederile art. 313 - 360 C. proc. pen., făcând în mod corect aplicarea și a

prevederilor art. 320

1

C. proc. pen. ce reglementează procedura

judecării în cazul recunoașterii vinovăției.

În consecință,

neexistând argumente pentru neaplicarea în cauză a prevederilor art. 320

1

C. proc. pen., Curtea a constatat că primul motiv de apel formulat de procuror,

vizând trimiterea cauzei în rejudecare pentru aplicarea procedurii obișnuite de

judecată, este nefondat și nu poate duce la admiterea căii de atac promovate.

Și în ceea ce

privește individualizarea sancțiunii aplicate inculpatului C.M.C. și a sporului

de pedeapsă stabilit de instanță în urma rezolvării situației antecedentelor

penale ale inculpatului, Curtea a apreciat că hotărârea instanței de fond este

temeinică și legală.

În acest sens Curtea

a avut în vedere că urmare a aplicării prevederilor art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen., limitele de pedeapsă pentru infracțiunea comisă, prevăzută

de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., sunt de la 6 ani și 8 luni

închisoare la 13 ani și 8 luni închisoare, situație în care pedeapsa de 12 ani

închisoare aplicată de prima instanță reflectă pe deplin atât gravitatea

concretă a infracțiunii săvârșite cât și elementele ce țin de persoana și

conduita procesuală a condamnatului C.M.C.

Curtea a constatat

astfel că pedeapsa aplicată de instanța de fond este corespunzător dozată, în

urma unei judicioase transpuneri în practică a criteriilor prevăzute de art. 72

C. pen., fiind în măsură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia,

prevenția specială și generală înscrise în C. pen. român, art. 52 alin. (1),

potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni".

Chiar dacă inculpatul

a susținut că a avut o contribuție redusă la comiterea faptei, deși el a

recunoscut în întregime acuzațiile aduse prin actul de sesizare, nu se poate

omite că prejudiciul produs părții vătămate este extrem de mare (1.500.000 lei

RON) atât față de realitățile economice actuale, dar mai ales față de cele de

la data comiterii faptei (anul 2001).

Față de acest aspect,

dar ținând seama și de împrejurarea că inculpatul C.M.C. s-a sustras de la

judecata în primul ciclu procesual și mai apoi de la executarea pedepsei

aplicate, Curtea a apreciat că este impropriu a se reține circumstanțe

atenuante în favoarea acestuia întrucât în această situație s-ar ajunge la

aplicarea unei pedepse nejustificat de redusă.

Pe de altă parte

Curtea nu a primit nici critica formulată de procuror, de majorare a sporului

de pedeapsă stabilit de instanța de fond ca urmare a contopirii pedepsei din

prezenta cauză cu pedepsele aplicate prin Sentințele penale 787/2002 a

Judecătoriei Bârlad și 470/2002 a Tribunalului Galați, sporul de 2 ani fiind

îndestulător.

Prin Decizia penală

nr. 218/A din 5 octombrie 2011, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru

cauze cu minori, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Galați și de inculpatul C.M.C. (deținut la Penitenciarul

Galați) împotriva Sentinței penale nr. 509 din 20 iunie 2011 a Tribunalului

Galați, pronunțată în Dosarul nr. 2222/121/2011.

A obligat inculpatul

la plata cheltuielilor judiciare.

Împotriva Deciziei

penale nr. 218/A din 5 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și

pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul C.M.C., care a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate, invocând motivul de

casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

A solicitat

reindividualizarea pedepsei stabilită în sarcina sa și reducerea pedepsei și

aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus.

Examinând hotărârea

atacată atât prin prisma criticilor formulate și susținute în cursul

dezbaterilor în fața instanței de recurs cât și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

recursul declarat de inculpatul C.M.C. este fondat sub aspectul motivului de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. privind sporul de

pedeapsă de 2 ani închisoare stabilit pe lângă pedeapsa rezultantă, în ceea ce

privește individualizarea judiciară a pedepsei stabilită în sarcina acestuia.

Va casa decizia

penală atacată și, în parte, Sentința penală nr. 509 din 20 iunie 2011 a

Tribunalului Galați, secția penală, numai în ceea ce privește sporul de

pedeapsă aplicat la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, și rejudecând:

Va înlătura sporul de

pedeapsă de 2 ani închisoare stabilit pe lângă pedeapsa rezultantă, urmând ca

inculpatul C.M.C. să execute pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a

II-a, lit. b) și c) C. pen.

Va menține celelalte

dispoziții ale sentinței penale atacate, pentru considerentele ce vor fi

arătate în continuare:

Înalta Curte reține

că principiul individualizării sancțiunilor de drept penal privește deopotrivă

stabilirea cât și aplicarea acestor sancțiuni și adaptarea acestora în funcție

de gradul de pericol social al faptei, al periculozității făptuitorului.

Pedeapsa, pe lângă

funcția de constrângere ce o exercită asupra condamnatului, îndeplinește și

funcția de exemplaritate și de reeducare a acestuia, pedeapsa fiind menită să

determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului.

Funcția de

exemplaritate a pedepsei se manifestă și decurge din caracterul ei inevitabil

atunci când a fost săvârșită o infracțiune. Funcția de exemplaritate a pedepsi

nu se poate restrânge la exemplaritatea pedepsei aplicate, în sensul de

gravitate, ce ar viza maximul pedepsei prevăzute pentru respectiva infracțiune.

Individualizarea

judiciară a pedepsei și modul ei de executare trebuie să aibă în vedere toate

criteriile referitoare la dispozițiile dreptului penal general, de limitele

speciale ale pedepsei, de gradul de pericol social al faptei comise, de

persoana infractorului și de împrejurările care agravează sau atenuează

răspunderea penală.

La individualizarea

pedepsei, respectiv la stabilirea și aplicarea pedepsei de 12 ani sporită la 14

ani închisoare în sarcina inculpatului, instanța de fond, respectiv Tribunalul

Galați, a avut în vedere criteriile generale prevăzute de dispozițiile art. 72

C. pen. referitoare la dispozițiile părții generale ale Codului penal, la

limitele de pedeapsă stabilite de lege, la gradul ridicat de pericol social al

faptei săvârșite de către inculpat, precum și la persoana inculpatului.

Tribunalul Galați,

greșit a aplicat inculpatului C.M.C. și aplicarea unui spor de pedeapsă de 2

ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 14 ani

închisoare întemeindu-și soluția pe perseverența infracțională a inculpatului,

gravitatea faptelor, numărul acestora și cuantumul sancțiunilor.

Într-adevăr prin

dispozițiile art. 78 C. pen. s-a consacrat principiul agravării facultative a

pedepsei în cazul constatării circumstanțelor agravante atât legale cât și

judecătorești, dispoziții care permit aplicarea unei pedepse către maximul

special, iar dacă aceasta este neîndestulătoare, în cazul pedepsei închisorii

se poate aplica un spor de până la 5 ani, care nu poate depăși o treime din

acest maxim.

Instanța de fond a

mai reținut și aplicat în mod greșit inculpatului sporul de 2 ani închisoare și

în raport de împrejurarea că pentru infracțiuni concurente, respectiv

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C.

pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., infracțiune comisă în

concurs real cu infracțiunile din Sentința penală nr. 787/2002 a Judecătoriei

Bârlad pentru care inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă rezultantă cu

suspendarea condiționată a executării, precum și cu infracțiunea din Sentința

penală nr. 787/2002 a Tribunalului Galați definitivă prin neapelare la 20 iulie

2002.

Dispozițiile art. 34

lit. b) C. pen. prevăd că instanța poate adăuga un spor de până la 5 ani atunci

când consideră pedeapsa rezultantă insuficientă pentru realizarea prevenției

generale și reeducarea condamnatului.

Înalta Curte,

consideră întemeiat recursul inculpatului și va dispune înlăturarea sporului de

2 ani închisoare, și cu motivarea că, acesta este nejustificat atâta timp cât

s-a apreciat că pentru fapta dedusă judecății nu s-a impus majorarea pedepsei

până la limita maximă, astfel că dispozițiile art. 34 lit. b) C. pen. prevăd o

anumită ordine a operațiunilor de individualizare judiciară a pedepsei în

cazurile la care se referă, aplicarea sporului de pedeapsă având un rol

subsidiar.

Astfel, fapta

săvârșită de către inculpatul C.M.C. de a induce în eroare pe partea vătămată

SC V. SRL Galați, cu prilejul încheierii și executării contractului de

vânzare-cumpărare a unei cantități de motorină, respectiv 2000 tone, în valoare

de 15.000.000.000 ROL (1.500.000 RON), în scopul de a obține un folos injust și

cauzând o pagubă părții civile, și de altfel sumă pe care inculpatul C.M.C.,

fără a-și achita obligațiile contractuale, și-a însușit-o și a dispărut de la

domiciliu, nemaifiind găsit de către organele de poliție pentru cercetări,

faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.

215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., negreșit este o faptă gravă fiind reținută

și agravanța prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen. cu un pericol social

foarte ridicat care atrage răspunderea penală cu aplicarea unei pedepse

orientate spre maximul special al limitelor de pedeapsă stabilite de către

legiuitor. Însă împrejurarea că scopul care a determinat realizarea faptei

penale a fost acela de a obține, ca urmare a unor promisiuni, realizarea unor

câștiguri materiale, aceasta fiind singura constantă infracțională care a

condus și la săvârșirea agravanței, precum și împrejurarea că acesta era în

vârstă de 26 de ani la momentul săvârșirii faptei penale, este căsătorit, are 4

copii dintre care doi copii au rezultat din căsătoria din România și 2 copii au

rezultat din concubinajul cu S.A. din Republica Moldova, a avut domiciliul

permanent în satul C. de la data de 31 decembrie 2001 până la data de 01

ianuarie 2010 perioadă în care a avut o comportare decentă, neavând observații

din partea organelor de drept și administrative împrejurare ce rezultă din

certificatul eliberat de primăria sat C., precum și faptul că a avut un loc de

munca stabil la compania C.Y. (Republica Moldova) unde a desfășurat activitatea

de acordarea de servicii de expedierea mărfurilor fiind remunerat pentru aceste

servicii, precum și lipsa de experiență a acestuia la momentul săvârșirii

faptei, atragerea într-un anturaj nefericit, au fost de asemenea factori care

au contribuit la determinarea sa în săvârșirea acestei fapte.

Toate acestea sunt

împrejurări ce conduc la concluzia că pedeapsa stabilită de prima instanță și

menținută prin decizia instanței de apel nu este corect individualizată,

nefiind respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Reținerea de către

instanța de fond cu privire la împrejurarea că sporul de pedeapsă de 2 ani

închisoare aplicat la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare ca urmare a

perseverenței infracționale a inculpatului, gravitatea faptelor, numărul

acestora și cuantumul sancțiunilor, nu poate fi reținut de Înalta Curte.

Înalta Curte mai

reține că inculpatul C.M.C., în rejudecare, a participat prin declarația dată

la Tribunalul Galați la data de 01 iunie 2011 la aflarea adevărului cu privire

la recunoașterea, integral, a faptei descrise în rechizitoriu arătând că își

însușește integral probele formulate în faza de urmărire penală, solicitând să

fie judecat pe baza acestor probe și totodată, să i se aplice dispozițiile art.

320

1

alin. (7) C. proc. pen., ajutând la aflarea adevărului,

împrejurare care creează convingerea instanței de recurs că sporul aplicat de

instanța de fond și menținut de instanța de apel, de 2 ani închisoare pentru

inculpat este nejustificat în raport cu criteriile generale de individualizarea

prevăzute de art. 72 C. pen., și determină o atitudine a inculpatului care

conduce la beneficiul aplicării criteriilor generale de individualizare a

pedepselor.

Pentru toate aceste

considerente în temeiul art. 385

15

alin. (2) lit. d) C. proc. pen.,

Înalta Curte va admite recursul declarat de condamnatul C.M.C. împotriva

Deciziei penale nr. 218/A din 5 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Va casa decizia

penală atacată și, în parte, Sentința penală nr. 509 din 20 iunie 2011 a

Tribunalului Galați, secția penală, numai în ceea ce privește sporul de

pedeapsă aplicat la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, și rejudecând:

Va înlătura sporul de

pedeapsă de 2 ani închisoare stabilit pe lângă pedeapsa rezultantă, urmând ca

inculpatul C.M.C. să execute pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a

II-a, lit. b) și c) C. pen.

Va menține celelalte

dispoziții ale sentinței penale atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de condamnatul C.M.C. împotriva Deciziei penale nr. 218/A din 5

octombrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Casează decizia

penală atacată și, în parte, Sentința penală nr. 509 din 20 iunie 2011 a

Tribunalului Galați, secția penală, numai în ceea ce privește sporul de

pedeapsă aplicat la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, și rejudecând:

Înlătură sporul de

pedeapsă de 2 ani închisoare stabilit pe lângă pedeapsa rezultantă, urmând ca

inculpatul C.M.C. să execute pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a

II-a, lit. b) și c) C. pen.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței penale atacate.

Suma de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnatul

C.M.C., se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 noiembrie 2011.