ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3955/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 509 din 20 iunie 2011 a Tribunalului Galați s-a admis cererea de rejudecare a cauzei în care s-a pronunțat Sentința penală nr. 563 din 12 noiembrie 2003 a Tribunalului Galați, în Dosarul nr. 2145/P/2003, formulată de inculpatul C.M.C. În baza art. 522 1 C. proc. pen. în referire la art. 406 alin. (1) C. proc. pen. s-a anulat Sentința penală nr. 563 din 12 noiembrie 2003 a Tribunalului Galați, definitivă prin neapelare la 16 decembrie 2003. S-a dispus condamnarea inculpatului C.M.C. la o pedeapsă de 12 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

pe o perioadă de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. În baza art. 85 alin. (1) C. pen. s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală 787 din 24 iunie 2002 a Judecătoriei Bârlad, definitivă la 20 iulie 2002 prin neapelare. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 787/2002 a Judecătoriei Bârlad în pedepsele componente: - 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 288 alin. (1) C. pen.; - 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 291 C. pen. În baza art. 85 alin. (1), art. 36 alin. (1), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (2) C. pen.

s-a contopit pedeapsa de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, din prezenta cauză, cu pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 4 ani aplicate inculpatului prin Sentința penală 470 din 04 noiembrie 2002 a Tribunalului Galați, definitivă prin neapelare la 26 noiembrie 2002, pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. și cu cele două pedepse de câte 6 luni închisoare din Sentința penală 787/2002 a Judecătoriei Bârlad. S-a aplicat inculpatului C.M.C. pedeapsa principală cea mai grea de 12 ani închisoare sporită la 14 ani închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

pe o durată de 4 ani. În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului C.M.C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen. S-au menținut celelalte dispoziții ale Sentințelor penale nr. 787 din 24 iunie 2002 a Judecătoriei Bârlad și nr. 470 din 04 noiembrie 2002 a Tribunalului Galați. În baza art. 14 C. proc. pen., art. 998 C. civ., art. 1000 alin. (3), art. 1003 C. civ. a fost obligat inculpatul C.M.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C. SRL Bârlad la plata sumei de 1.500.000 lei RON (15.000.000.000 lei ROL) cu titlu de despăgubiri civile și a sumei de 600.000 lei RON (6.000.000.000 lei ROL) cu titlu de penalități, către partea civilă SC V. SRL Galați.

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 40 lei RON, în Dosarul nr. R/2145/P/2003 al Tribunalului Galați, s-a dispus a se vira către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției. În baza art. 191 alin. (1), (3) C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpatului C.M.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C. SRL Bârlad să plătească către stat suma de 100 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 15 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată s-a dedus din pedeapsa principală rezultantă de 14 ani închisoare aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive în Republica Moldova de la 06 ianuarie 2011 la 26 ianuarie 2011, iar în baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din aceeași pedeapsă rezultantă, durata executată în România de la 26 ianuarie 2011 la zi (20 iunie 2011). S-a anulat mandatul de executare emis în baza Sentinței penale 470/2002 a Tribunalului Galați și formele de executare emise în baza Sentinței penale 563 din 12 noiembrie 2003 a Tribunalului Galați și s-a dispus emiterea unor noi forme de executare (inclusiv a unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii) în baza prezentei hotărâri.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele: Inculpatul C.M.C. a fost extrădat din Republica Moldova în vederea executării pedepsei de 15 ani închisoare aplicată prin Sentința penală 563 din 12 noiembrie 2003 a Tribunalului Galați. S-a reținut că inculpatul nu a fost prezent la niciunul dintre termenele de judecată în care s-a judecat cauza în ciclul procesual anterior. S-a apreciat că sunt întrunite astfel condițiile prevăzute de art. 522 1 C. proc. pen., cererea de rejudecare fiind admisibilă în principiu. În rejudecare, s-a constatat că inculpatul C.M.C. a dat o declarație scrisă în care a arătat că recunoaște integral fapta descrisă în rechizitoriu și își însușește integral probele din faza de urmărire penală, cerând să fie judecat pe baza lor și să i se aplice dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. prin care se reduc cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de lege. S-a apreciat că din perspectiva aplicării dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., cererea de rejudecare a inculpatului C.M.C. este întemeiată, întrucât la momentul solicitării de aplicare a acestui text de lege, era în vigoare Legea nr. 202/2010, iar dispozițiile legii de procedură penală sunt de imediată aplicare. S-au avut în vedere și dispozițiile art. 405 - 408 C. proc. pen. S-a reținut că apărătorul inculpatului a pus în discuție și situația juridică a părții civile și a părții responsabile civilmente care în prezent sunt radiate. Față de aceste susțineri, instanța și-a exprimat poziția la termenul din 01 iunie 2011, iar în completare s-a reținut că situația de fapt și de drept este analizată așa cum s-a desfășurat în acea perioadă, neputând fi schimbate părțile cărora le pot incuba obligații în materie penală.

Pe de altă parte, o astfel de modificare ar agrava situația juridică a inculpatului în propria cerere de rejudecare, principiu de drept care nu poate fi încălcat (în primul ciclu procesual, inculpatul a fost obligat în solidar cu o persoană juridică - nu singur - beneficiarul fiind tot o persoană juridică). După o nouă analiză și o coroborare a probelor, s-a reținut următoarea situație de fapt: S-a reținut că numita H.S. este administrator la SC V. SRL. În cursul anului 2000 între SC V. SRL și SC I. SA Galați s-a încheiat Contractul din 25 octombrie 2000 în baza căruia s-au desfășurat mai multe relații comerciale fără a exista litigii de natură penală sau civilă, ambele părți contractante acționând cu bună-credință.

Aceste relații comerciale au continuat și în cursul anului 2001 când s-a încheiat contractul de furnizare produse și servicii din 22 martie 2001. Avându-se în vedere buna colaborare între cele două părți contractante la data de 24 mai 2001 s-a încheiat contractul de cesionare creanțe nr. X. Valoarea cesiunii era de 10.000.000.000 ROL. Contractul avea ca obiect cesiunea din volumul creanțelor ce le are de încasat I., cedent de la SC S. SA (debitor cedat) și transformarea lor în lichidități prin comercializarea produselor preluate de la debitorul cedat către cesionar. Cedentul urma să remită cesionarului titlul constatator al creanței la data semnării contractului, iar cesionarul urma să vireze lichiditățile în tranșe valorice și la datele calendaristice prezentate în Anexa 2 la acest contract.

Cedentul avea obligația să garanteze pentru existența creanței și a accesoriilor sale în momentul cesiunii, să garanteze că este titularul creanței cedate și că nu a intervenit între timp nicio cauză de stingere a creanței. Cesionarul avea obligația printre altele să evalueze situația reală în momentul cesiunii având scopul de a determina solvabilitatea creanței sau transformarea ei, să vireze în contul cedentului lichiditățile la datele scadente stabilite prin anexa 2 a contractului, să suporte cheltuielile de transport, manevrare, comerciale și financiare care derivă din comercializarea produselor preluate de la debitorul cedat, să garanteze buna execuție a contractului printr-un acreditiv bancar sau printr-o scrisoare de garanție bancară la valoarea creanței.

De asemenea s-a stabilit ca cesionarul să nu subcesioneze creanța ce face obiectul contractului. SC V. SRL a intrat în relații comerciale cu SC A. SA Galați, administrată de martorul B.N., negociind și această creanță după obținerea acordului de la SC S. SA. Banii obținuți din vânzarea produselor siderurgice în valoare de 10.000.000.000 ROL urmau să fie virați de către SC A. SA către SC V. SRL. Între cele două firme nu a existat niciun contract de subcesionare (declarațiile numitei H.S.; declarații martorul B.N.). La data de 07 iunie 2001, între SC I. SA Galați și SC V. SRL Galați s-a încheiat un al doilea contract de cesionare înregistrat cu nr. Y pentru valoarea de 5.000.000.000 ROL. Ca urmare a înțelegerii cu SC A. SA Galați, SC V. SRL a solicitat prin adresă de la SC S. SA acordul pentru cedarea creanței în valoare de 5.000.000.000 ROL pentru SC A. SA Galați, fiind aprobată această solicitare.

SC A. SA a ridicat mărfuri din SC S. SA Galați potrivit acordului primit și în baza facturilor fiscale XX, YY și ZZ. Mărfurile au fost vândute și banii au fost încasați de către SC A. SA. La data de 04 iunie 2001 SC V. SRL, la sugestia martorului B.N., administrator la SC A. SA și la sediul acestei societăți, a încheiat un contract de vânzare-cumpărare a cantității de 2000 tone motorină la prețul de 14.000.000 ROL/tonă cu SC C. SRL Bârlad administrată de inculpatul C.M.C. S-a constatat că în acest contract se prevede că SC V. SRL în calitate de cumpărător avea obligația să efectueze plata în avans până la data livrării cu ordin de plată în contul și banca indicată de vânzător. S-a stabilit, de asemenea, că termenul de livrare să fie în maxim 30 zile de la data semnării contractului.

Valabilitatea acestui contract era până la data de 04 iulie 2001 deci în interiorul termenului de plată din contractul de cesiune de creanță. SC V. SRL a solicitat către SC A. SA Galați conform clauzelor din contractul vânzare-cumpărare încheiat cu SC C. SRL Bârlad, ca suma totală de 15.000.000.000 ROL să fie virată în conturile acestei societăți. Astfel SC A. SA Galați a virat către SC C. SRL Bârlad suma de 15.000.000.000 ROL provenită din vânzarea produselor siderurgice la o firmă din Turcia, pe bază de ordine de plată. Imediat după ce banii au intrat în conturile bancare ale inculpatului C.M.C., acesta fără a-și achita obligațiile contractuale, a scos banii din cont și a dispărut de la domiciliu, nemaifiind găsit de către organele de poliție pentru cercetări.

Astfel la data de 20 iulie 2001, după ce se virase întreaga sumă de 15.000.000.000 ROL de către SC A. SA Galați, inculpatul C.M.C. nu mai avea niciun ban în conturile sale deschise la B.R., B.P. Galați și B.C.R. Galați. La data de 01 aprilie 2002 SC I. SA Galați a înaintat plângere împotriva numitei H.S., administrator la SC V. SRL Galați, solicitând a se efectua cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. Într-adevăr în intervalul de 60 de zile de la încheierea contractului de cesiune creanță încheiat cu SC I. SA Galați, numita H.S. a virat banii încasați către SC C. SRL în baza unui contract de vânzare-cumpărare. Acest fapt nu poate să ducă la concluzia că a avut intenția de a induce în eroare, de a înșela partenerul de afaceri deoarece avea timp încă să efectueze plățile conform clauzelor contractuale.

Numita H.S. a fost indusă în eroare prin oferta de vânzare a motorinei foarte avantajoasă ca preț. De altfel după ce a înțeles că nu mai poate să intre în posesia sumei de 15.000.000.000 ROL, de la inculpatul C.M.C. care dispăruse de la domiciliu și nu a mai fost găsit, a încercat să acopere prejudiciul cauzat SC I. SA Galați înaintând o ofertă de mărfuri care la valoarea totală ar acoperi valoarea creanței restante. S-a apreciat că intenția de a induce în eroare în momentul încheierii contractului, și al executării contractului nu se poate reține în sarcina numitei H.S. Aceasta a avut intenția să câștige bani, pentru a avea și de unde să restituie banii datorați SC I. SA Galați. Anterior, numita H.S.

a restituit toți banii proveniți din obligațiile contractuale fără să aibă conflicte de natură civilă sau penală. La data de 26 aprilie 2002 H.S. a introdus plângere împotriva inculpatului C.M.C. solicitând a se efectua cercetări penale față de acesta pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. S-a constatat că din conținutul probelor administrate în cauză rezultă că inculpatul C.M.C. a avut intenția de a înșela partea vătămată SC V. SRL Galați încă de la data încheierii contractului, stabilind un preț mai mic decât cel la care circula motorina pe piață, apoi imediat după ce banii i-au intrat în conturi, a scos toți banii și apoi a dispărut.

S-a apreciat că fapta și vinovăția inculpatului C.M.C. sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă: - înscrisuri (contracte, facturi fiscale, ordine de plată ș.a.); - adrese de prejudiciu; - declarațiile martorului B.N. care arată că în luna mai 2001 a preluat o creanță de 10 miliarde de lei de la SC V. pe care urma să o valorifice pentru ridicarea de marfă din S. cu livrare la export. În luna iunie a preluat încă o creanță de 5 miliarde lei în același scop, urmând ca achitarea către SC V. să o facă, la instrucțiunea acesteia, către SC C. SRL Bârlad. Plata către societatea din Bârlad trebuia efectuată în trei tranșe, respectiv trei, șapte și cinci miliarde.

Plata s-a efectuat integral către SC C. prin ordin de plată în perioada 26 iunie - 13 iulie 2001. La 04 iunie 2001, în prezența martorului și la sediul societății lui, a fost semnat un contract de vânzare-cumpărare motorină între SC V. și SC C. prin care firma din Bârlad urma să livreze 2000 tone motorină la prețul de 14.000.000 lei/tonă. Această livrare de motorină nu a mai avut loc; - declarațiile lui H.S., reprezentant al SC V. SRL Galați, care prezintă relația cu inculpatul, faptul că a fost de acord să preia cantitatea de motorină întrucât era sub prețul pieței, fiind astfel înșelată de acesta; - declarațiile martorului C.A.A. care arată că la data de 24 mai 2001 a fost semnat un contract cu SC V. privind cesiunea unei creanțe în valoare de 10 miliarde lei, iar la 07 iunie 2001 a fost semnat un alt contract pentru cesionarea unei alte creanțe în valoare de 5 miliarde lei, necesare acoperirii cantității de produse S. ce făceau obiectul exportului.

În temeiul contractului SC V. SRL urma ca în termen de 60 de zile de la data semnării contractului la SC S. să vireze contravaloarea produselor ridicate din S. care făceau obiectul contractului. La termenul scadent, constatând că suma nu a fost încasată s-a procedat la formularea de notificări și somații la care nu s-a primit niciun răspuns; - declarațiile martorului Z.L. care arată că în perioada martie 2001 - ianuarie 2002 a ocupat funcția de director general adjunct al S. Galați. În cazul SC V. SRL, în baza adreselor I. Galați din 24 mai 2001, respectiv 07 iunie 2001, martorul a fost de acord cu cedarea creanțelor în valoare de 10 miliarde lei, respectiv 5 miliarde lei, către firma V. SRL Galați.

Acest lucru se făcea pentru a opera în contabilitatea SC S. SA diminuarea creanței I. Galați față de S. SA și înregistrarea creanței SC V. SRL asupra S. În cazul SC V., martorul a fost de acord cu cedarea creanțelor către SC A. SA Galați; - declarația inculpatului C.M.C. care arată că recunoaște integral fapta descrisă în rechizitoriu și își însușește integral probele din faza de urmărire penală. S-a constatat că din probele prezentate rezultă fără echivoc că inculpatul C.M.C. a acționat cu intenție în vederea inducerii în eroare a părții vătămate SC V. SRL Galați, reprezentantă de H.S., la data încheierii contractului și cu ocazia executării acestuia, stabilind un preț mai mic pentru motorină decât cel care circula pe piață, apoi imediat după ce banii i-au intrat în conturi, i-a scos pe toți și a fugit.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului C.M.C. de a induce în eroare pe partea vătămată SC V. SRL Galați prin reprezentant H.S., cu prilejul închiderii și executării contractului de vânzare-cumpărare a unei cantități de motorină, respectiv 2000 tone, în valoare de 15.000.000.000 lei ROL (1.500.000 lei RON), în scopul de a obține un folos injust și cauzând o pagubă părții civile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. În concluziile formulate în apărare, s-a făcut o prezentare a situației de fapt, insistându-se pe angajarea răspunderii inculpatului doar pentru contribuția sa, în condițiile în care o implicare ilicită într-o anumită măsură o au și SC V. SRL Galați prin nerespectarea clauzelor de interzicere a subcesionării creanțelor, precum și martorul B.N., administrator al SC A. care ar fi fost cel mai câștigat în lanțul tranzacțional.

Față de aceste susțineri, instanța a reținut că actul de inculpare îl privește doar pe inculpatul C.M.C., astfel încât situația juridică a acestuia face obiectul analizei și are ca și consecință angajarea răspunderii sale. Fapta acestuia este observată în contextul prezentat în situația de fapt, însă nu poate fi vorba de o diminuare a răspunderii penale în baza existenței unei vinovății și la ceilalți parteneri de afaceri. Inculpatul, în calitate de reprezentant al SC C. SRL Bârlad a fost cel care a acționat în mod clar cu intenție de a o înșela pe partea vătămată SC V. SRL Galați la încheierea și executarea contractului de vânzare-cumpărare a motorinei, practicând un preț mic pe tona de motorină pentru a o determina pe partea vătămată să intre rapid în afacere, după care a scos banii din conturi și a dispărut, sustrăgându-se o perioadă de circa 10 ani de la procesul penal și de la executarea pedepsei.

În acest timp, ceilalți parteneri de afaceri au colaborat cu organele judiciare, contribuind la aflarea adevărului. S-a apreciat că nu se impune reținerea vreunei circumstanțe atenuante dintre cele prevăzute de art. 74 C. pen. în favoarea inculpatului, întrucât fapta acestuia are un grad ridicat de pericol social, a produs urmări grave, iar inculpatul s-a sustras o perioadă mare de timp de la desfășurarea procesului penal și de la executarea pedepsei, încercând practic să evite orice răspundere și sancțiune. S-a apreciat că infracțiunea comisă de inculpat nu are un caracter accidental, acesta fiind condamnat și pentru alte infracțiuni, inclusiv pentru înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în altă cauză, fiind vorba despre o perseverență infracțională deosebită a inculpatului C.M.C.

care trebuie sancționată corespunzător. De asemenea, s-a făcut aplicarea disp. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile legale, însă trebuie arătat că această poziție procesuală a inculpatului este una formală doar pentru a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă, întrucât atitudinea acestuia față de procesul penal a fost una negativă, din conținutul cererii de rejudecare și din concluziile scrise rezultând încercarea acestuia de a-și minimaliza răspunderea și de a duce în derizoriu fapta sa. În ce privește prejudiciul deosebit de mare, s-a constatat că inculpatul nu a depus diligențe nici măcar pentru acoperirea parțială a acestuia deși a avut la dispoziție o perioadă mare de timp, toate aceste elemente menționate anterior urmând a se regăsi în cuantumul pedepsei principale și al celei complementare.

S-a ținut cont și de împrejurările favorabile inculpatului concretizate în înscrisurile depuse la dosar (caracterizare, copii după certificate de naștere ș.a.) La dozarea și individualizarea sancțiunilor penale aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la dispozițiile părții generale a Codului penal, la limitele de pedeapsă stabilite de lege, la gradul ridicat de pericol social al faptei comise, precum și la persoana inculpatului. În ceea ce privește pedeapsa complementară și pedeapsa accesorie, s-a luat în considerare natura și specificul infracțiunii, împrejurările în care a fost comisă și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv hotărârile Sabou și Pârcălab împotriva României și Hirst contra Marii Britanii.

Activitatea ilicită s-a desfășurat prin folosirea calității de comerciant de către inculpat, astfel încât instanța va interzice acest drept, de a fi comerciant, din perspectiva pedepsei complementare și a celei accesorii. Față de cele descrise, s-a apreciat că aplicarea următoarelor pedepse va asigura scopul educativ preventiv al sancțiunilor: 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o perioadă de 4 ani. S-a constatat că infracțiunea din prezenta cauză este comisă în concurs real cu infracțiunile din Sentința penală nr. 787/2002 a Judecătoriei Bârlad pentru care inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă rezultantă cu suspendarea condiționată a executării, precum și cu infracțiunea din Sentința penală nr. 470 din 09 noiembrie 2002 a Tribunalului Galați, definitivă prin neapelare la 26 noiembrie 2002. Prin urmare, în baza art. 85 alin. (1) C. pen.

instanța a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 787 din 24 iunie 2002 a Judecătoriei Bârlad, definitivă la 20 iulie 2002 prin neapelare. Instanța a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 787/2002 a Judecătoriei Bârlad în pedepsele componente: - 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 288 alin. (1) C. pen.; - 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 291 C. pen. În baza art. 85 alin. (1), art. 36 alin. (1), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (2) C. pen., instanța a contopit pedeapsa de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen.

pe o perioadă de 4 ani, din prezenta cauză, cu pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 4 ani aplicate inculpatului prin Sentința penală 470 din 04 noiembrie 2002 a Tribunalului Galați, definitivă prin neapelare la 26 noiembrie 2002, pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. și cu cele două pedepse de câte 6 luni închisoare din Sentința penală nr. 787/2002 a Judecătoriei Bârlad. Instanța a aplicat inculpatului C.M.C. pedeapsa principală cea mai grea de 12 ani închisoare sporită la 14 ani închisoare la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

pe o durată de 4 ani. S-a apreciat că sporul de pedeapsă este întemeiat având în vedere perseverența infracțională a inculpatului, gravitatea faptelor, numărul acestora și cuantumul sancțiunilor. În baza art. 71 C. pen., instanța a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen. Instanța a menținut celelalte dispoziții ale Sentințelor penale nr. 787 din 24 iunie 2002 a Judecătoriei Bârlad și nr. 470 din 04 noiembrie 2002 a Tribunalului Galați.

Referitor la latura civilă, s-a reținut că partea vătămată SC V. SRL Galați s-a constituit parte civilă în cauză solicitând 15 miliarde lei vechi, sumă cu care a fost înșelată și 6 miliarde lei vechi penalități pe care le cere SC I. Galați, la care este debitoare datorită faptului că SC C. SRL Bârlad i-a indus și menținut în eroare cu prilejul derulării contractului încheiat la 04 iunie 2001. S-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale conform art. 998, art. 1000 alin. (3), 1003 C. civ., în sensul că prin fapta ilicită de înșelăciune a inculpatului C.M.C. comisă cu vinovăție sub forma intenției, s-a cauzat părții civile SC V. SRL Galați un prejudiciu constând în 15 miliarde lei vechi contravaloare marfă și 6 miliarde lei vechi penalități de întârziere, existând și culpa părții responsabile civilmente SC C. SRL Bârlad.

S-a apreciat că valoarea prejudiciului este probată cu înscrisurile de la dosar și cu celelalte mijloace de probă, și trebuie să se dispună atât acoperirea pagubei efective cât și a beneficiului nerealizat (penalități de întârziere), principiu de bază în materie civilă și care se regăsește și în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin urmare, în baza art. 14 C. proc. pen., art. 998, art. 1000 alin. (3), art. 1003 C. civ., instanța a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C. SRL Bârlad la plata sumei de 1.500.000 lei RON (15.000.000.000 lei ROL) cu titlu de despăgubiri civile și a sumei de 600.000 lei RON (6.000.000.000 lei ROL) cu titlu de penalități, către partea civilă SC V. SRL Galați.

În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 40 lei RON, în Dosarul nr. R/2145/P/2003 al Tribunalului Galați, să fie virat către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției. În baza art. 191 alin. (1), (3) C. proc. pen., instanța a obligat pe inculpatul C.M.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C. SRL Bârlad să plătească către stat suma de 100 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 15 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, instanța a dedus din pedeapsa principală rezultantă de 14 ani închisoare aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive în Republica Moldova de la 06 ianuarie 2011 la 26 ianuarie 2011, iar în baza art. 36 alin. (3) C. pen., instanța a dedus din aceeași pedeapsă rezultantă, durata executată în România de la 26 ianuarie 2011 la zi (20 iunie 2011) - "adrese din dosar 2222/121/2011; Ministerul Justiției al Republicii Moldova menționează reținerea inculpatului la 06 ianuarie 2011". Instanța a anulat mandatul de executare emis în baza Sentinței penale 470/2002 a Tribunalului Galați și formele de executare emise în baza Sentinței penale nr. 563 din 12 noiembrie 2003 a Tribunalului Galați și a dispus emiterea unor noi forme de executare (inclusiv a unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii) în baza prezentei hotărâri.

În termen legal împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila susținând că în cauză nu puteau fi aplicabile prevederile art. 320 1 C. proc. pen. în plus, s-a invocat faptul că sporul de pedeapsă aplicat în urma rezolvării situației antecedentelor penale ale inculpatului este prea redus. De asemenea, în cauză a declarat apel inculpatul C.M.C. solicitând reindividualizarea sancțiunii aplicate prin luarea în considerare a contribuției sale concrete la comiterea faptei și prin reținerea de circumstanțe atenuante. Curtea de Apel Galați a reținut că apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și de inculpatul C.M.C. sunt nefondate având în vedere următoarele considerente: Examinând sentința supusă controlului judiciar prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu sub toate aspectele, în baza art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., Curtea a constatat că soluția pronunțată de instanța de fond este rezultatul unei corecte aprecieri a materialului probator administrat în cauză în faza de urmărire penală, în mod justificat reținându-se situația de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului C.M.C. Cât privește critica formulată de procuror referitoare la imposibilitatea aplicării în cauză a prevederilor art. 320 1 C. proc. pen., Curtea reține că aceasta este nefondată. Astfel, potrivit art. 522 1 alin. (2) C. proc. pen., în cazul rejudecării cauzei la cererea condamnatului dispozițiile art. 404 - 408 se aplică în mod corespunzător, iar conform art. 405 alin. (1) C. proc. pen. rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire se face potrivit regulilor de procedură privind judecarea în primă instanță.

Așa fiind Curtea a constatat că, urmare a admiterii cererii de rejudecare formulată de condamnatul C.M.C., instanța de fond a procedat la rejudecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 313 - 360 C. proc. pen., făcând în mod corect aplicarea și a prevederilor art. 320 1 C. proc. pen. ce reglementează procedura judecării în cazul recunoașterii vinovăției. În consecință, neexistând argumente pentru neaplicarea în cauză a prevederilor art. 320 1 C. proc. pen., Curtea a constatat că primul motiv de apel formulat de procuror, vizând trimiterea cauzei în rejudecare pentru aplicarea procedurii obișnuite de judecată, este nefondat și nu poate duce la admiterea căii de atac promovate. Și în ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate inculpatului C.M.C.

și a sporului de pedeapsă stabilit de instanță în urma rezolvării situației antecedentelor penale ale inculpatului, Curtea a apreciat că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală. În acest sens Curtea a avut în vedere că urmare a aplicării prevederilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., limitele de pedeapsă pentru infracțiunea comisă, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., sunt de la 6 ani și 8 luni închisoare la 13 ani și 8 luni închisoare, situație în care pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată de prima instanță reflectă pe deplin atât gravitatea concretă a infracțiunii săvârșite cât și elementele ce țin de persoana și conduita procesuală a condamnatului C.M.C.

Curtea a constatat astfel că pedeapsa aplicată de instanța de fond este corespunzător dozată, în urma unei judicioase transpuneri în practică a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., fiind în măsură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise în C. pen. român, art. 52 alin. (1), potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni". Chiar dacă inculpatul a susținut că a avut o contribuție redusă la comiterea faptei, deși el a recunoscut în întregime acuzațiile aduse prin actul de sesizare, nu se poate omite că prejudiciul produs părții vătămate este extrem de mare (1.500.000 lei RON) atât față de realitățile economice actuale, dar mai ales față de cele de la data comiterii faptei (anul 2001). Față de acest aspect, dar ținând seama și de împrejurarea că inculpatul C.M.C.

s-a sustras de la judecata în primul ciclu procesual și mai apoi de la executarea pedepsei aplicate, Curtea a apreciat că este impropriu a se reține circumstanțe atenuante în favoarea acestuia întrucât în această situație s-ar ajunge la aplicarea unei pedepse nejustificat de redusă. Pe de altă parte Curtea nu a primit nici critica formulată de procuror, de majorare a sporului de pedeapsă stabilit de instanța de fond ca urmare a contopirii pedepsei din prezenta cauză cu pedepsele aplicate prin Sentințele penale 787/2002 a Judecătoriei Bârlad și 470/2002 a Tribunalului Galați, sporul de 2 ani fiind îndestulător. Prin Decizia penală nr. 218/A din 5 octombrie 2011, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și de inculpatul C.M.C.

(deținut la Penitenciarul Galați) împotriva Sentinței penale nr. 509 din 20 iunie 2011 a Tribunalului Galați, pronunțată în Dosarul nr. 2222/121/2011. A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare. Împotriva Deciziei penale nr. 218/A din 5 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul C.M.C., care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate, invocând motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. A solicitat reindividualizarea pedepsei stabilită în sarcina sa și reducerea pedepsei și aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus. Examinând hotărârea atacată atât prin prisma criticilor formulate și susținute în cursul dezbaterilor în fața instanței de recurs cât și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat de inculpatul C.M.C. este fondat sub aspectul motivului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. privind sporul de pedeapsă de 2 ani închisoare stabilit pe lângă pedeapsa rezultantă, în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei stabilită în sarcina acestuia. Va casa decizia penală atacată și, în parte, Sentința penală nr. 509 din 20 iunie 2011 a Tribunalului Galați, secția penală, numai în ceea ce privește sporul de pedeapsă aplicat la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, și rejudecând: Va înlătura sporul de pedeapsă de 2 ani închisoare stabilit pe lângă pedeapsa rezultantă, urmând ca inculpatul C.M.C.

să execute pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare: Înalta Curte reține că principiul individualizării sancțiunilor de drept penal privește deopotrivă stabilirea cât și aplicarea acestor sancțiuni și adaptarea acestora în funcție de gradul de pericol social al faptei, al periculozității făptuitorului. Pedeapsa, pe lângă funcția de constrângere ce o exercită asupra condamnatului, îndeplinește și funcția de exemplaritate și de reeducare a acestuia, pedeapsa fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului.

Funcția de exemplaritate a pedepsei se manifestă și decurge din caracterul ei inevitabil atunci când a fost săvârșită o infracțiune. Funcția de exemplaritate a pedepsi nu se poate restrânge la exemplaritatea pedepsei aplicate, în sensul de gravitate, ce ar viza maximul pedepsei prevăzute pentru respectiva infracțiune. Individualizarea judiciară a pedepsei și modul ei de executare trebuie să aibă în vedere toate criteriile referitoare la dispozițiile dreptului penal general, de limitele speciale ale pedepsei, de gradul de pericol social al faptei comise, de persoana infractorului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. La individualizarea pedepsei, respectiv la stabilirea și aplicarea pedepsei de 12 ani sporită la 14 ani închisoare în sarcina inculpatului, instanța de fond, respectiv Tribunalul Galați, a avut în vedere criteriile generale prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen.

referitoare la dispozițiile părții generale ale Codului penal, la limitele de pedeapsă stabilite de lege, la gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite de către inculpat, precum și la persoana inculpatului. Tribunalul Galați, greșit a aplicat inculpatului C.M.C. și aplicarea unui spor de pedeapsă de 2 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare întemeindu-și soluția pe perseverența infracțională a inculpatului, gravitatea faptelor, numărul acestora și cuantumul sancțiunilor. Într-adevăr prin dispozițiile art. 78 C. pen. s-a consacrat principiul agravării facultative a pedepsei în cazul constatării circumstanțelor agravante atât legale cât și judecătorești, dispoziții care permit aplicarea unei pedepse către maximul special, iar dacă aceasta este neîndestulătoare, în cazul pedepsei închisorii se poate aplica un spor de până la 5 ani, care nu poate depăși o treime din acest maxim.

Instanța de fond a mai reținut și aplicat în mod greșit inculpatului sporul de 2 ani închisoare și în raport de împrejurarea că pentru infracțiuni concurente, respectiv săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., infracțiune comisă în concurs real cu infracțiunile din Sentința penală nr. 787/2002 a Judecătoriei Bârlad pentru care inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă rezultantă cu suspendarea condiționată a executării, precum și cu infracțiunea din Sentința penală nr. 787/2002 a Tribunalului Galați definitivă prin neapelare la 20 iulie 2002. Dispozițiile art. 34 lit. b) C. pen. prevăd că instanța poate adăuga un spor de până la 5 ani atunci când consideră pedeapsa rezultantă insuficientă pentru realizarea prevenției generale și reeducarea condamnatului.

Înalta Curte, consideră întemeiat recursul inculpatului și va dispune înlăturarea sporului de 2 ani închisoare, și cu motivarea că, acesta este nejustificat atâta timp cât s-a apreciat că pentru fapta dedusă judecății nu s-a impus majorarea pedepsei până la limita maximă, astfel că dispozițiile art. 34 lit. b) C. pen. prevăd o anumită ordine a operațiunilor de individualizare judiciară a pedepsei în cazurile la care se referă, aplicarea sporului de pedeapsă având un rol subsidiar. Astfel, fapta săvârșită de către inculpatul C.M.C.

de a induce în eroare pe partea vătămată SC V. SRL Galați, cu prilejul încheierii și executării contractului de vânzare-cumpărare a unei cantități de motorină, respectiv 2000 tone, în valoare de 15.000.000.000 ROL (1.500.000 RON), în scopul de a obține un folos injust și cauzând o pagubă părții civile, și de altfel sumă pe care inculpatul C.M.C., fără a-și achita obligațiile contractuale, și-a însușit-o și a dispărut de la domiciliu, nemaifiind găsit de către organele de poliție pentru cercetări, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., negreșit este o faptă gravă fiind reținută și agravanța prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen.

cu un pericol social foarte ridicat care atrage răspunderea penală cu aplicarea unei pedepse orientate spre maximul special al limitelor de pedeapsă stabilite de către legiuitor. Însă împrejurarea că scopul care a determinat realizarea faptei penale a fost acela de a obține, ca urmare a unor promisiuni, realizarea unor câștiguri materiale, aceasta fiind singura constantă infracțională care a condus și la săvârșirea agravanței, precum și împrejurarea că acesta era în vârstă de 26 de ani la momentul săvârșirii faptei penale, este căsătorit, are 4 copii dintre care doi copii au rezultat din căsătoria din România și 2 copii au rezultat din concubinajul cu S.A.

din Republica Moldova, a avut domiciliul permanent în satul C. de la data de 31 decembrie 2001 până la data de 01 ianuarie 2010 perioadă în care a avut o comportare decentă, neavând observații din partea organelor de drept și administrative împrejurare ce rezultă din certificatul eliberat de primăria sat C., precum și faptul că a avut un loc de munca stabil la compania C.Y. (Republica Moldova) unde a desfășurat activitatea de acordarea de servicii de expedierea mărfurilor fiind remunerat pentru aceste servicii, precum și lipsa de experiență a acestuia la momentul săvârșirii faptei, atragerea într-un anturaj nefericit, au fost de asemenea factori care au contribuit la determinarea sa în săvârșirea acestei fapte.

Toate acestea sunt împrejurări ce conduc la concluzia că pedeapsa stabilită de prima instanță și menținută prin decizia instanței de apel nu este corect individualizată, nefiind respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Reținerea de către instanța de fond cu privire la împrejurarea că sporul de pedeapsă de 2 ani închisoare aplicat la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare ca urmare a perseverenței infracționale a inculpatului, gravitatea faptelor, numărul acestora și cuantumul sancțiunilor, nu poate fi reținut de Înalta Curte. Înalta Curte mai reține că inculpatul C.M.C., în rejudecare, a participat prin declarația dată la Tribunalul Galați la data de 01 iunie 2011 la aflarea adevărului cu privire la recunoașterea, integral, a faptei descrise în rechizitoriu arătând că își însușește integral probele formulate în faza de urmărire penală, solicitând să fie judecat pe baza acestor probe și totodată, să i se aplice dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., ajutând la aflarea adevărului, împrejurare care creează convingerea instanței de recurs că sporul aplicat de instanța de fond și menținut de instanța de apel, de 2 ani închisoare pentru inculpat este nejustificat în raport cu criteriile generale de individualizarea prevăzute de art. 72 C. pen., și determină o atitudine a inculpatului care conduce la beneficiul aplicării criteriilor generale de individualizare a pedepselor. Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 385 15 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de condamnatul C.M.C. împotriva Deciziei penale nr. 218/A din 5 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va casa decizia penală atacată și, în parte, Sentința penală nr. 509 din 20 iunie 2011 a Tribunalului Galați, secția penală, numai în ceea ce privește sporul de pedeapsă aplicat la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, și rejudecând: Va înlătura sporul de pedeapsă de 2 ani închisoare stabilit pe lângă pedeapsa rezultantă, urmând ca inculpatul C.M.C. să execute pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de condamnatul C.M.C. împotriva Deciziei penale nr. 218/A din 5 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează decizia penală atacată și, în parte, Sentința penală nr. 509 din 20 iunie 2011 a Tribunalului Galați, secția penală, numai în ceea ce privește sporul de pedeapsă aplicat la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, și rejudecând: Înlătură sporul de pedeapsă de 2 ani închisoare stabilit pe lângă pedeapsa rezultantă, urmând ca inculpatul C.M.C. să execute pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnatul C.M.C., se suportă din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 noiembrie 2011.