ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1409/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1409/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului

penal de față,

Examinând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 282 din 29 iunie

2010, Tribunalul Galați, în baza dispozițiilor art. 335 alin. (2) C. proc.

pen., s-a dispus desființarea în parte a Sentinței penale nr. 289 din 1 iunie

2007, pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 5055/121/ 2006, definitivă

prin neapelare la data de 13 iulie 2007.

Conform dispozițiilor

art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei

deduse judecății privind pe inculpatul H.D. din infracțiunea de înșelăciune,

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen. (faptă din mai 2005) în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de

art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. (faptă din perioada martie - mai 2005) și în

această încadrare juridică s-a dispus condamnarea inculpatului pentru întreaga

activitate infracțională la o pedeapsă de 13 (treisprezece) ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 6 (șase) ani după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 alin.

(1) teza a II-a C. pen. s-a dispus revocarea liberării condiționate din

pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare aplicată inculpatului H.D. prin Sentința

penală nr. 2666 din 2 octombrie 2001 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin

Decizia penală nr. 132 din 6 februarie 2002 a Curții de Apel Ploiești, din care

a rămas neexecutat un rest de 622 zile închisoare.

Conform art. 61 alin.

(1) teza a III-a C. pen. s-a dispus contopirea pedepsei de 13 (treisprezece)

ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 6

(șase) ani după executarea pedepsei principale - aplicată inculpatului H.D.

prin hotărârea apelată cu restul de 622 zile închisoare rămas neexecutat din

pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 2666

din 2 octombrie 2001 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin Decizia penală

nr. 132 din 6 februarie 2002 a Curții de Apel Ploiești, dispunându-se ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 13 (treisprezece) ani

închisoare, sporită la 13 (treisprezece) ani și 6 (șase) luni închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 6 (șase) ani după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C.

pen. s-a aplicat inculpatului H.D. pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C.

pen.

Potrivit art. 18

alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din

pedeapsa aplicată inculpatului H.D., prin hotărârea apelată, durata arestării

provizorii în vederea predării către România, de la 20 iunie 2008 la 18 iulie

2008 și perioada executată de la 18 iulie 2008 la zi.

S-a dispus anularea

mandatului de executare a pedepsei din 16 iulie 2007 emis de Tribunalul Galați

în baza Sentinței penale nr. 289 din 1 iunie 2007, definitivă prin neapelare la

data de 13 iulie 2007 și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei

conform prezentei hotărâri, la rămânerea definitivă a acesteia.

Prin Decizia penală

nr. 2/A din 12 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală

și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 2707/121/2010 s-a admis apelul

declarat de inculpatul H.D. împotriva Sentinței penale nr. 282 din 29 iunie

2010, pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 2707/121/2010 și s-a

desființat în parte sentința și în rejudecare s-a redus de la 13 ani închisoare

la 12 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5)

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.; în

conformitate cu art. 61 alin. (1) teza a III-a C. pen. s-a dispus contopirea

pedepsei de 12 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C.

pen. pe o durată de 6 ani, după executarea pedepsei principale cu restul de 622

zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată

inculpatului prin Sentința penală nr. 2666/2001 a Judecătoriei Ploiești și s-a

dispus ca inculpatul H.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani

închisoare, sporită la 12 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b)

și c) C. pen. pe o durată de 6 ani, după executarea pedepsei principale.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Pentru a decide

astfel, s-a reținut în esență că în mod judicios instanța de fond a constatat

că fapta inculpatului H.D., care în calitate de administrator al SC ”E.D.” SRL

Galați a achiziționat articole de îmbrăcăminte de la partea vătămată „D.P.C.”

SRL Câmpina, în valoare de 4.053 RON, emițând un bilet la ordin care introdus

la plată a fost refuzat, datorită lipsei de disponibil, constituie un act material

în conținutul unei infracțiuni continuate de înșelăciune, pentru care

Tribunalul Galați l-a condamnat pe inculpatul H.D. la o pedeapsă 12 ani și 6

luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 289/2007.

În considerarea

acestui fapt instanța de fond în mod corect a desființat în parte sentința

sus-menționată și a indus acest act material de înșelăciune în conținutul

activității infracționale desfășurată de inculpat pentru care s-a dispus

condamnarea sa prin hotărârea apelată, însă în raport de prejudiciul relativ

mic de numai 4.053 RON cauzat părții vătămate „SC D.P.C.” Câmpina, pedeapsa

aplicată inculpatului pentru toată activitatea sa infracțională, de 13 ani,

apare vădit disproporționată în raport de gradul de pericol social și de

valoarea prejudiciului cauzat prin infracțiunea pentru care s-a dispus

condamnarea inculpatului prin Sentința penală nr. 289/2007 a Tribunalului

Galați.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal a declarat recurs inculpatul H.D., care a apreciat

hotărârea atacată ca fiind netemeinică sub aspectul pedepsei aplicate,

solicitând redozarea acesteia. Recurentul-inculpat a invocat cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Recursul este

nefondat.

Examinând actele și

lucrările dosarului prin prisma motivului de recurs invocat de inculpat

întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.,

dar și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (2), (3) C.

proc. pen. constată că hotărârea recurată este legală și temeinică, urmând a o menține

ca atare.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 383 alin. (1) C. proc. pen., decizia instanței de apel

trebuie să cuprindă în partea introductivă mențiunile prevăzute în art. 355,

iar în expunere temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și temeiurile care au dus la

adoptarea oricăreia dintre soluțiile prevăzute în art. 379 pct. 2 C. proc. pen.

Raportat la

dispozițiile legale menționate, Înalta Curte constată că hotărârea recurată

cuprinde în expunere temeiurile de fapt și de drept care au dus la adoptarea

soluției pronunțate în cauză.

Starea de fapt, așa

cum este conturată în considerentele deciziei recurate, corespunde materialului

probator judicios administrat, analizat și coroborat în cauză.

Astfel, s-a reținut

că inculpatul H.D., în calitate de administrator al SC ”E.D.” SRL Galați, a

comunicat prin e-mail, la data de 15 aprilie 2006, părții vătămate SC ”D.P.C.”

SRL Câmpina o comandă, arătându-se interesat de achiziționarea unor articole de

îmbrăcăminte și că la data de 12 mai 2005, numitul B.C.O., în calitate de

reprezentant al părții vătămate, a întocmit factura fiscală din 12 mai 2005 și

a livrat inculpatului marfă în valoare de 4.053 RON. Pentru achitarea prețului,

inculpatul a emis biletul la ordin scadent la data de 10 iunie 2005, dată la

care a fost introdus la plată, însă, din lipsă de disponibil, biletul la ordin

a fost refuzat.

Audiat în faza de

cercetare judecătorească, inculpatul H.D. a precizat că, deși la data emiterii

avea disponibil în cont, a efectuat plăți, astfel că partea vătămată nu a putut

să-și îndestuleze creanța. Inculpatul a precizat că fapta ce constituie

obiectul prezentei cauze nu constituie o infracțiune unică, ci un act material

din conținutul unei infracțiuni continuate pentru care Tribunalul Galați l-a

condamnat deja.

Vinovăția

inculpatului pentru fapta dedusă judecății a fost dovedită cu probele

administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare

judecătorească, și anume: declarația martorului B.C.O., înscrisuri în dovedirea

operațiunii comerciale desfășurate între partea vătămată SC ”D.P.C.” SRL

Câmpina și partea responsabilă civilmente SC „E.D.” SRL Galați, administrată la

acel moment de inculpatul H.D., declarația inculpatului H.D.

În ceea ce privește

încadrarea juridică, s-a reținut că fapta inculpatului H.D. care, în luna mai

2005 a indus în eroare pe reprezentanții SC „D.P.C.” SRL Câmpina, cu ocazia

încheierii unei convenții de vânzare-cumpărare a unor produse de îmbrăcăminte,

prin prezentarea ca adevărată a împrejurării nereale că poate achita prețul cu

un bilet la ordin, deși nu avea disponibil în cont, împrejurare pe care, dacă

societatea cocontractantă ar fi cunoscut-o, în mod evident nu ar mai fi vândut

marfa, cauzându-se o pagubă în valoare de 4.053,14 RON, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1),

(2) și (3) C. pen. În mod corect s-a constatat că fapta dedusă judecății nu

este o infracțiune unică, ci un act material al infracțiunii de înșelăciune

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. pentru care inculpatul H.D. a fost

condamnat prin Sentința penală nr. 289 din 1 iunie 2007 a Tribunalului Galați,

definitivă prin neapelare la data de 13 iulie 2007, la o pedeapsă de 12 ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 6 ani. În aceste

condiții, în baza art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen., a fost revocat

beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicat prin

Sentința penală nr. 2666 din 2 octombrie 2001 a Judecătoriei Ploiești,

definitivă prin Decizia penală nr. 132 din 6 februarie 2002 a Curții de Apel

Ploiești, din care a rămas neexecutat un rest de 622 zile închisoare și, în

baza art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de

12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzută de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 6 ani cu restul de

622 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată

prin Sentința penală nr. 2666 din 2 octombrie 2001 a Judecătoriei Ploiești,

dispunându-se ca inculpatul H.D. să execute pedeapsa cea mai grea, sporită la

12 ani și 6 luni închisoare, și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

Raportat la situația

de fapt expusă s-a constatat, referitor la modalitatea de comitere a faptei și

la data comiterii faptei deduse judecății, că aceasta constituie un act

material al infracțiunii continuate de înșelăciune, pentru care s-a dispus

condamnarea inculpatului H.D. prin Sentința penală nr. 289/2007 a Tribunalului

Galați, definitivă prin neapelare la data de 13 iulie 2007, fiind îndeplinite

condițiile de existență ale infracțiuni continuate - conform art. 41 alin. (2)

C. pen.

Față de această

situație, în mod corect s-a dispus reunirea cauzei cu cea care a făcut obiectul

Dosarului penal înregistrat sub numărul 5055/121/2006 al Tribunalului Galați,

în care s-a pronunțat Sentința penală nr. 289 din 1 iunie 2007 a Tribunalului

Galați.

În baza art. 335

alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus desființarea în parte a Sentinței penale

nr. 289 din 1 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosar nr.

5055/121/2006, definitivă prin neapelare la data de 13 iulie 2007 și, în baza

dispozițiilor art. 344 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice

a faptei deduse judecății privind pe inculpatul H.D. din infracțiunea de

înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen. (faptă din mai 2008) în infracțiunea de înșelăciune

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicare art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. (faptă din perioada martie -

mai 2005) și în această încadrare juridică, s-a aplicat inculpatului pentru

întreaga activitate infracțională o pedeapsă privativă de libertate

individualizată conform criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Având în vedere că

fapta dedusă judecății a fost săvârșită înainte de împlinirea duratei de 5 ani

închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2666 din 2 octombrie 2001 a

Judecătoriei Ploiești, s-a constatat în mod corect că sunt aplicabile

dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen. Totodată, în mod corect s-a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 61 alin. (1) teza a II-a și a III-a C. pen., în

raport de antecedentele penale ale inculpatului.

Instanța de prim

control judiciar, însă, a reținut în mod just că efectuând operațiunea de

reindividualizare a pedepsei, având în vedere și actul material de înșelăciune

săvârșit de inculpat în dauna părții vătămate „D.P.C.” Câmpina, cu un

prejudiciu relativ mic de numai 4.053 RON, pedeapsa nou aplicată inculpatului

pentru toată activitatea sa infracțională de 13 ani închisoare apare vădit

disproporționată în raport de gradul de pericol social și de valoarea

prejudiciului cauzat prin infracțiunea care a fost adăugată ca act material în

conținutul infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin

Sentința penală nr. 289/2007 a Tribunalului Galați.

În considerarea

acestui aspect, instanța de apel a dat eficiență deplină criteriilor prevăzute

de art. 72 C. pen., argumentând în considerente că scopul pedepsei astfel

stabilită poate fi atins, așa cum prevăd dispozițiile art. 52 C. pen.

Având în vedere

considerentele sus-arătate, criticile formulate de recurentul-inculpat sunt

nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

Cum nici din oficiu

nu sunt motive de ordine publică care să atragă casarea hotărârii recurate, în

baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen. urmează a

respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul H.D. împotriva Deciziei

penale nr. 2/A din 12 ianuarie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Văzând că prin

Sentința penală nr. 282 din 29 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Galați s-a

dispus în mod corect anularea mandatului de executare a pedepsei din 16 iulie

2007 emis de Tribunalul Galați în baza Sentinței penale nr. 289 din 1 iunie

2007, definitivă prin neapelare la 13 iulie 2007, și emiterea unui nou mandat

de executare a pedepsei în baza hotărârii atacate, la rămânerea definitivă a

acesteia, în baza art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. cu referire la

art. 383 alin. (2) C. proc. pen. urmează a deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului perioada executată de la 18 iulie 2008 la 7 aprilie 2011.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a-l obliga pe

recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul H.D. împotriva Deciziei penale nr.

2/A din 12 ianuarie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului perioada executată de la 18 iulie 2008 la 7 aprilie 2011.

Obligă

recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 aprilie 2011.