ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1409/2011

Asupra recursului penal de față, Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 282 din 29 iunie 2010, Tribunalul Galați, în baza dispozițiilor art. 335 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus desființarea în parte a Sentinței penale nr. 289 din 1 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 5055/121/ 2006, definitivă prin neapelare la data de 13 iulie 2007. Conform dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecății privind pe inculpatul H.D. din infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (faptă din mai 2005) în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. (faptă din perioada martie - mai 2005) și în această încadrare juridică s-a dispus condamnarea inculpatului pentru întreaga activitate infracțională la o pedeapsă de 13 (treisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 6 (șase) ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen. s-a dispus revocarea liberării condiționate din pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare aplicată inculpatului H.D. prin Sentința penală nr. 2666 din 2 octombrie 2001 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin Decizia penală nr. 132 din 6 februarie 2002 a Curții de Apel Ploiești, din care a rămas neexecutat un rest de 622 zile închisoare.

Conform art. 61 alin. (1) teza a III-a C. pen. s-a dispus contopirea pedepsei de 13 (treisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 6 (șase) ani după executarea pedepsei principale - aplicată inculpatului H.D. prin hotărârea apelată cu restul de 622 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 2666 din 2 octombrie 2001 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin Decizia penală nr. 132 din 6 februarie 2002 a Curții de Apel Ploiești, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 13 (treisprezece) ani închisoare, sporită la 13 (treisprezece) ani și 6 (șase) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

pe o durată de 6 (șase) ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului H.D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului H.D., prin hotărârea apelată, durata arestării provizorii în vederea predării către România, de la 20 iunie 2008 la 18 iulie 2008 și perioada executată de la 18 iulie 2008 la zi. S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei din 16 iulie 2007 emis de Tribunalul Galați în baza Sentinței penale nr. 289 din 1 iunie 2007, definitivă prin neapelare la data de 13 iulie 2007 și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei conform prezentei hotărâri, la rămânerea definitivă a acesteia.

Prin Decizia penală nr. 2/A din 12 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 2707/121/2010 s-a admis apelul declarat de inculpatul H.D. împotriva Sentinței penale nr. 282 din 29 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 2707/121/2010 și s-a desființat în parte sentința și în rejudecare s-a redus de la 13 ani închisoare la 12 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.; în conformitate cu art. 61 alin. (1) teza a III-a C. pen. s-a dispus contopirea pedepsei de 12 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

pe o durată de 6 ani, după executarea pedepsei principale cu restul de 622 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 2666/2001 a Judecătoriei Ploiești și s-a dispus ca inculpatul H.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare, sporită la 12 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 6 ani, după executarea pedepsei principale. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Pentru a decide astfel, s-a reținut în esență că în mod judicios instanța de fond a constatat că fapta inculpatului H.D., care în calitate de administrator al SC ”E.D.” SRL Galați a achiziționat articole de îmbrăcăminte de la partea vătămată „D.P.C.” SRL Câmpina, în valoare de 4.053 RON, emițând un bilet la ordin care introdus la plată a fost refuzat, datorită lipsei de disponibil, constituie un act material în conținutul unei infracțiuni continuate de înșelăciune, pentru care Tribunalul Galați l-a condamnat pe inculpatul H.D. la o pedeapsă 12 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 289/2007.

În considerarea acestui fapt instanța de fond în mod corect a desființat în parte sentința sus-menționată și a indus acest act material de înșelăciune în conținutul activității infracționale desfășurată de inculpat pentru care s-a dispus condamnarea sa prin hotărârea apelată, însă în raport de prejudiciul relativ mic de numai 4.053 RON cauzat părții vătămate „SC D.P.C.” Câmpina, pedeapsa aplicată inculpatului pentru toată activitatea sa infracțională, de 13 ani, apare vădit disproporționată în raport de gradul de pericol social și de valoarea prejudiciului cauzat prin infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin Sentința penală nr. 289/2007 a Tribunalului Galați. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs inculpatul H.D., care a apreciat hotărârea atacată ca fiind netemeinică sub aspectul pedepsei aplicate, solicitând redozarea acesteia.

Recurentul-inculpat a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. Recursul este nefondat. Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivului de recurs invocat de inculpat întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (2), (3) C. proc. pen. constată că hotărârea recurată este legală și temeinică, urmând a o menține ca atare. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 383 alin. (1) C. proc. pen., decizia instanței de apel trebuie să cuprindă în partea introductivă mențiunile prevăzute în art. 355, iar în expunere temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și temeiurile care au dus la adoptarea oricăreia dintre soluțiile prevăzute în art. 379 pct. 2 C. proc.

pen. Raportat la dispozițiile legale menționate, Înalta Curte constată că hotărârea recurată cuprinde în expunere temeiurile de fapt și de drept care au dus la adoptarea soluției pronunțate în cauză. Starea de fapt, așa cum este conturată în considerentele deciziei recurate, corespunde materialului probator judicios administrat, analizat și coroborat în cauză. Astfel, s-a reținut că inculpatul H.D., în calitate de administrator al SC ”E.D.” SRL Galați, a comunicat prin e-mail, la data de 15 aprilie 2006, părții vătămate SC ”D.P.C.” SRL Câmpina o comandă, arătându-se interesat de achiziționarea unor articole de îmbrăcăminte și că la data de 12 mai 2005, numitul B.C.O., în calitate de reprezentant al părții vătămate, a întocmit factura fiscală din 12 mai 2005 și a livrat inculpatului marfă în valoare de 4.053 RON.

Pentru achitarea prețului, inculpatul a emis biletul la ordin scadent la data de 10 iunie 2005, dată la care a fost introdus la plată, însă, din lipsă de disponibil, biletul la ordin a fost refuzat. Audiat în faza de cercetare judecătorească, inculpatul H.D. a precizat că, deși la data emiterii avea disponibil în cont, a efectuat plăți, astfel că partea vătămată nu a putut să-și îndestuleze creanța. Inculpatul a precizat că fapta ce constituie obiectul prezentei cauze nu constituie o infracțiune unică, ci un act material din conținutul unei infracțiuni continuate pentru care Tribunalul Galați l-a condamnat deja.

Vinovăția inculpatului pentru fapta dedusă judecății a fost dovedită cu probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească, și anume: declarația martorului B.C.O., înscrisuri în dovedirea operațiunii comerciale desfășurate între partea vătămată SC ”D.P.C.” SRL Câmpina și partea responsabilă civilmente SC „E.D.” SRL Galați, administrată la acel moment de inculpatul H.D., declarația inculpatului H.D. În ceea ce privește încadrarea juridică, s-a reținut că fapta inculpatului H.D.

care, în luna mai 2005 a indus în eroare pe reprezentanții SC „D.P.C.” SRL Câmpina, cu ocazia încheierii unei convenții de vânzare-cumpărare a unor produse de îmbrăcăminte, prin prezentarea ca adevărată a împrejurării nereale că poate achita prețul cu un bilet la ordin, deși nu avea disponibil în cont, împrejurare pe care, dacă societatea cocontractantă ar fi cunoscut-o, în mod evident nu ar mai fi vândut marfa, cauzându-se o pagubă în valoare de 4.053,14 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. În mod corect s-a constatat că fapta dedusă judecății nu este o infracțiune unică, ci un act material al infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (4), (5) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. pentru care inculpatul H.D. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 289 din 1 iunie 2007 a Tribunalului Galați, definitivă prin neapelare la data de 13 iulie 2007, la o pedeapsă de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 6 ani. În aceste condiții, în baza art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicat prin Sentința penală nr. 2666 din 2 octombrie 2001 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin Decizia penală nr. 132 din 6 februarie 2002 a Curții de Apel Ploiești, din care a rămas neexecutat un rest de 622 zile închisoare și, în baza art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

pe o durată de 6 ani cu restul de 622 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2666 din 2 octombrie 2001 a Judecătoriei Ploiești, dispunându-se ca inculpatul H.D. să execute pedeapsa cea mai grea, sporită la 12 ani și 6 luni închisoare, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. Raportat la situația de fapt expusă s-a constatat, referitor la modalitatea de comitere a faptei și la data comiterii faptei deduse judecății, că aceasta constituie un act material al infracțiunii continuate de înșelăciune, pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului H.D. prin Sentința penală nr. 289/2007 a Tribunalului Galați, definitivă prin neapelare la data de 13 iulie 2007, fiind îndeplinite condițiile de existență ale infracțiuni continuate - conform art. 41 alin. (2) C. pen.

Față de această situație, în mod corect s-a dispus reunirea cauzei cu cea care a făcut obiectul Dosarului penal înregistrat sub numărul 5055/121/2006 al Tribunalului Galați, în care s-a pronunțat Sentința penală nr. 289 din 1 iunie 2007 a Tribunalului Galați. În baza art. 335 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus desființarea în parte a Sentinței penale nr. 289 din 1 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosar nr. 5055/121/2006, definitivă prin neapelare la data de 13 iulie 2007 și, în baza dispozițiilor art. 344 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecății privind pe inculpatul H.D. din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (faptă din mai 2008) în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. (faptă din perioada martie - mai 2005) și în această încadrare juridică, s-a aplicat inculpatului pentru întreaga activitate infracțională o pedeapsă privativă de libertate individualizată conform criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. Având în vedere că fapta dedusă judecății a fost săvârșită înainte de împlinirea duratei de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2666 din 2 octombrie 2001 a Judecătoriei Ploiești, s-a constatat în mod corect că sunt aplicabile dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen.

Totodată, în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 61 alin. (1) teza a II-a și a III-a C. pen., în raport de antecedentele penale ale inculpatului. Instanța de prim control judiciar, însă, a reținut în mod just că efectuând operațiunea de reindividualizare a pedepsei, având în vedere și actul material de înșelăciune săvârșit de inculpat în dauna părții vătămate „D.P.C.” Câmpina, cu un prejudiciu relativ mic de numai 4.053 RON, pedeapsa nou aplicată inculpatului pentru toată activitatea sa infracțională de 13 ani închisoare apare vădit disproporționată în raport de gradul de pericol social și de valoarea prejudiciului cauzat prin infracțiunea care a fost adăugată ca act material în conținutul infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin Sentința penală nr. 289/2007 a Tribunalului Galați.

În considerarea acestui aspect, instanța de apel a dat eficiență deplină criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., argumentând în considerente că scopul pedepsei astfel stabilită poate fi atins, așa cum prevăd dispozițiile art. 52 C. pen. Având în vedere considerentele sus-arătate, criticile formulate de recurentul-inculpat sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare. Cum nici din oficiu nu sunt motive de ordine publică care să atragă casarea hotărârii recurate, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul H.D. împotriva Deciziei penale nr. 2/A din 12 ianuarie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Văzând că prin Sentința penală nr. 282 din 29 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Galați s-a dispus în mod corect anularea mandatului de executare a pedepsei din 16 iulie 2007 emis de Tribunalul Galați în baza Sentinței penale nr. 289 din 1 iunie 2007, definitivă prin neapelare la 13 iulie 2007, și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei în baza hotărârii atacate, la rămânerea definitivă a acesteia, în baza art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. urmează a deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată de la 18 iulie 2008 la 7 aprilie 2011. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a-l obliga pe recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.D. împotriva Deciziei penale nr. 2/A din 12 ianuarie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată de la 18 iulie 2008 la 7 aprilie 2011. Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 aprilie 2011.