ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2140/2012

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

86 din 13 februarie 2011 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr. 11860/121/2011,

s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de rejudecare formulată de

condamnatul H.D., în temeiul art. 522

1

C. proc. pen., cu privire la

sentința penală nr. 282 din 29 iunie 2010 a Tribunalului Galați.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență, următoarele:

Prin sentința penală nr.

282 din 29 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr. 2707/121/2010,

definitivă prin decizia penală nr. 1409/2011 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, s-a dispus condamnarea inculpatului H.D. la o pedeapsă rezultantă de

12 ani și 6 luni închisoare și 6 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4),

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.

Analizând cererea de

rejudecare formulată de condamnatul H.D., instanța de fond reține că inculpatul

a fost prezent la judecarea cauzei, astfel că nu sunt îndeplinite cerințele

prevăzute de art. 522

1

C. proc. pen.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel condamnatul H.D., solicitând desființarea sentinței și

în rejudecare, admiterea cererii.

Prin decizia penală nr.

76/ A din 30 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și

pentru cauze cu minori, s-a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului

declarat de condamnat.

Apelantul condamnat a

fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța de apel

reține, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 522

1

C. proc. pen., astfel că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.

Împotriva ambelor

hotărâri a declarat recurs condamnatul H.D. solicitând casarea ambelor hotărâri

și în rejudecare admiterea cererii cu consecința examinării fondului cauzei și

reducerea pedepsei.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând recursul prin prisma criticilor formulate cât și

din oficiu conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că

acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 522

1

C. proc. pen., în cazul în care se cere

extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată

de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului.

Rejudecarea, după extrădare,

este o procedură specială în cadrul căreia, dacă sunt îndeplinite condițiile

legii, cauza va fi rejudecată în prezența persoanei condamnate.

Spre deosebire de

cazurile extraordinare de atac, revizuirea și contestația în anulare, care sunt

expres și limitativ prevăzute de lege, condiția prealabilă, cerută de lege, care

trebuie îndeplinită în cadrul acestei proceduri speciale, este ca persoana în

cauză să fi fost judecată și condamnată în lipsă. Aceasta înseamnă că nu a fost

prezentă la nici un termen de judecată, fond, apel, recurs, și ca atare nu a

știut că împotriva sa a fost declanșată o procedură judiciară. Lipsa unei astfel

de condiții ar înfrânge autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri, creând

posibilitatea, pentru părți, de a menține starea de incertitudine juridică.

Procedura specială

reglementată de art. 522

1

C. proc. pen., are în vedere, primordial

respectarea dreptului la apărare, acordarea posibilității persoanei condamnate

în lipsă, la un proces echitabil în cadrul căruia să poată produce probe, să-și

poată dovedi nevinovăția.

Legiuitorul a avut în

vedere în reglementarea acestei proceduri, doar lipsa condamnatului la

judecată, instituția nefiind aplicabilă pentru faza de urmărire penală. Prin

urmare, chiar dacă o persoană a avut cunoștință că împotriva sa procurorul a

dispus începerea urmăririi penale, dar care a lipsit de la judecata în fond,

apel, recurs, dispozițiile art. 522

1

C. proc. pen., îi sunt

aplicabile, textul făcând trimitere exclusiv la faza de judecată și nu la faza

de urmărire penală.

În cauza dedusă

judecății, astfel cum au reținut instanțele de fond și apel, inculpatul H.D. a

fost prezent la termenele de judecată din 26 aprilie 2010, respectiv 25 mai 2010,

dar și la dezbaterile pe fondul cauzei din 17 iunie 2010.

Inculpatului H.D. i

s-a asigurat dreptul la apărare, dreptul de a exercita căile de atac prevăzute

de lege, hotărârea instanței de fond fiind atacată, astfel cum rezultă din actele

cauzei, cu apel, respectiv recurs.

Ca atare, Înalta

Curte constată că instanțele au interpretat corect prevederile art. 522

1

C. proc. pen., stabilind că recurentul nu a fost judecat și condamnat în lipsă,

astfel că nu poate beneficia de procedura reglementată de art. 522

1

C.

proc. pen.

Așa fiind, Înalta

Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de

condamnatul H.D. împotriva deciziei penale nr. 76/ A din 30 martie 2012 a

Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul persoană condamnată va fi obligată la plata

cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul H.D. împotriva deciziei penale nr. 76/

A din 30 martie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

condamnat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 iunie

2012.