ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4220/2012

Asupra recursului de față În baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele: Prin sentința penală nr. 261 din 04 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr. 13435/121/2011, a fost respinsă, ca fiind nefondată, cererea de rejudecare formulată în temeiul art. 522 1 C. proc. pen., de către condamnatul P.G.D., cu privire la sentința penală nr. 597 din 03 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 1979/121/2010, Astfel, prima instanță a reținut următoarele: Condamnatul P.G.D. a solicitat rejudecarea, în baza dispozițiilor art. 522 1 C. proc.

pen., a cauzei ce a format obiectul dosarului nr. 1979/121/2010 a Tribunalului Galați, învederând instanței faptul că prin sentința penală nr. 597 din 03 decembrie 2010, Tribunalul Galați I- a condamnat în lipsă la pedeapsa închisorii de 13 ani pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 C. pen., A arătat, de asemenea, că nu a fost în Cauză audiat nici de organul de urmărire penală și nici de instanța de judecată; deoarece a fost plecat din țară începând cu data de 30 iulie 2008, înainte de a se fi început urmărirea penală împotriva sa, în anul 2011 a fost arestat de autoritățile italiene în baza mandatului emis de Tribunalul Galați în dosarul nr. 1979/121/2010 și ulterior predat în România, A constatat prima instanță că, prin sentința penală nr. 597 din 03 decembrie 2010 a Tribunalului Galați, condamnatul P.G.D.

a fost condamnat la o pedeapsă principală de 13 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen. , pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul P.G. D., iar la termenul de judecată din data de 20 ianuarie 2012, fiind prezent în fața instanței de control judiciar, în prezența avocatului ales, acesta a înțeles să-și retragă apelul promovat și a cerut ca instanța să ia act de această manifestare de voință, în conformitate cu art. 385 4 alin. (2) C. proc.

pen. , în referire la art. 369 C. proc. pen. Față de această împrejurare, prima instanță a constatat că, condamnatul P.G.D. nu se află în situația prevăzută de art. 522 1 C. proc. pen., pentru ca cererea sa să fie admisibilă în conformitate cu aceste dispoziții legale, deoarece condamnatul a avut cunoștință despre faptul că este cercetat într-o cauză penală atât la organul de urmărire penală, cât și cel de judecată, lucru probat cu prezentarea sa în fața instanței de apel. În această fază procesuală acesta avea posibilitatea să solicite administrarea de probatorii prevăzute de Codul de procedură penală, cu care și-ar fi putut realiza apărarea.

A apreciat prima instanță că, nerealizând acest lucru, nu poate conduce la interpretarea faptului că fiind plecat din țară ar putea invoca faptul că se află în situația în care statul cere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate și condamnate în lipsă cauza ar putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță la cererea condamnatului. A mai reținut instanța de fond că, în cauză sunt probe din care rezultă că condamnatul a părăsit țara în anul 2008, stabilindu-se în Italia.

în luna iunie 2011 s-a emis un mandat de urmărire internațională și un mandat european de arestare, iar la 31 august 2011 acesta a fost arestat în Italia, fiind predat autorităților române la 11 noiembrie 2011. Față și de aceste date, prima instanță a ajuns la concluzia că, condamnatul nu se află în starea de condamnat definitiv pentru o judecată în lipsă, extrădarea și emiterea mandatului european de arestare efectuându-se de autorități în condițiile în care condamnatul a fost prezent în fața instanței de judecată în calea de atac a apelului. Față de aceste precizări, cererea condamnatului a fost respinsă ca fiind nefondată, acesta fiind obligat totodată la plata de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva sentinței penale mai sus menționate, în termen legal, a declarat apel condamnatul P.G.D., criticând-o ca nelegală. În motivarea apelului s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a ajuns la concluzia potrivit căreia condamnatul P.G.D. ar fi avut cunoștință despre faptul că este cercetat într-o cauză penală. în realitate, condamnatul a luat la cunoștință despre sentința vizând condamnarea sa abia la momentul la care a fost arestat în Italia, în baza mandatului european de arestare, în vederea predării în România. Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 194/ A din 18 septembrie 2012, a admis apelul declarat de condamnatul P.G.D. a desființat sentința penală nr. 261 din 4 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Galați, cauza fiind trimisă spre continuarea judecății la aceeași instanță, respectiv Tribunalul Galați.

Astfel, instanța a reținut că potrivit art. 522 1 C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, „în cazul în care se cere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului”. Din analiza textului legal menționat instanța de control judiciar a reținut că, pentru a se proceda la rejudecarea unei cauze penale trebuie întrunite unele condiții, respectiv: - cererea să fie formulată de către o persoană pentru care s-a cerut extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare, în vederea executării unei pedepse cu închisoarea aplicată de o instanță națională; - persoana respectivă, a cărei extrădare sau predare a fost cerută de către statul român, sa fi fost judecată și condamnată în lipsă.

În speța de față, instanța a constatat îndeplinirea ambelor condiții, fiind dovedit că apelantul-condamnat P.G.D. a fost predat de către autoritățile italiene, către autoritățile române, în baza mandatului european de arestare din 10 iunie 2011, emis în temeiul sentinței penale nr. 597 din 03 decembrie 2010 a Tribunalului Galați judecat și condamnat în lipsa sa. Totodată, în raport de împrejurarea că pe rolul Curții de Apel Galați se înregistrase apelul peste termen formulat de apărătorul ales al condamnatului și care ar fi îndeplinit condițiile prevăzute de lege pentru a fi soluționat pe fond, însă acesta a fost retras, condamnatul optând astfel pentru rejudecarea cauzei pe calea prevăzută de art. 522 1 C. proc.

pen., instanța de control judiciar a reținut că instanțele nu pot cenzura dreptul de opțiune al condamnatului cu privire la calea pe care acesta înțelege să o folosească pentru a obține rejudecarea cauzei în care a fost condamnat, ci doar au obligația de a se asigura că nu are loc o dublă rejudecare a aceleiași cauze. Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal, recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, dosarul fiind înregistrat pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 14 decembrie 2013 sub numărul 13435/121/2011. În concluziile orale reprezentantul Ministerului Public a criticat decizia pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul cazului de casare prevăzut de art. 395 9 pct. 17 2 C. proc.

pen., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate si menținerea sentinței penale nr. 261din 4 mai 2012 a Tribunalului Galați, secția penală, apreciind-o ca fiind legală și temeinică. Concluziile reprezentantului Ministerului Public ale apărătorului intimatului P.G.D., precum și ultimul cuvânt al intimatului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, urmând a nu mai fi reluate. Examinând recursul declarat prin prisma criticilor formulate Înalta Curte constată recursul ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta: Potrivit art. 522 1 C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, în cazul în care se cere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului.

Astfel, Înalta Curte reține că nu trebuie pierdut din vedere faptul că rațiunea instituirii procedurii prevăzute de art. 522 1 C. proc. pen., este respectarea dreptului ia un proces echitabil și transpunerea în dreptul procesual penal român a prevederilor C.E.D. O. și a practicii judiciare a C.E.D.O., și că îndeplinirea acestor condiții trebuie analizată, respectiv interpretată în spiritul și în concordanță cu practica C.E.D.O. în materie. Totodată, instanța de recurs reține că nu trebuie neglijat nici principiul aflării adevărului ce poate căpăta consistență prin datele și elementele noi pe care cel care solicită rejudecarea le poate prezenta organelor judiciare, date și informații care pot pune într-o altă lumină întreaga stare de fapt și pot releva aspecte noi cu privire la activitatea infracțională care a făcut obiectul cauzei.

Luând în calcul faptul că dreptul inculpatului de a fi prezent la judecata este recunoscut in Pactul internațional relativ la drepturile civile si politice și că art. 6 paragraf 3 din C.A.D.O.L.F. recunoaște celui acuzat „dreptul de a se apăra el însuși” și „dreptul de a interoga martori”, C.E.D. O. a statuat că prezența inculpatului este în principiu obligatorie la soluționarea cauzei. Se admit excepții de la regula prezenței inculpatului atunci când asigurarea acestei condiții ar conduce la amânarea nejustificata a procedurii, mai ales daca aceasta situație a fost verificata și constatată și daca inculpatul are o culpa in absenta sa (Hotărârea C. contra Italiei.). Din actele și lucrările dosarului rezultă că, prin sentința penală nr. 597 din 03 decembrie 2010 a Tribunalului Galați, inculpatul P.G.D.

a fost condamnat, în lipsă, la pedeapsa închisorii de 13 ani, pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, sentința penală menționată rămânând definitivă la data de 28 decembrie 2010, prin neapelare. La data de 10 iunie 2011, pe numele condamnatului a fost emis un mandat de urmărire internațională. La aceeași dată s-a emis și un mandat european de arestare pe numele condamnatului, existând indicii că acesta se află în Italia. La data de 31 august 2011, în baza mandatului european de arestare emis de Tribunalul Galați la data de 10 iunie 2011, condamnatul P.G.D.

a fost arestat în Italia, ulterior fiind predat autorităților române, la data de 10 noiembrie 2011. La puțin timp după predarea către autoritățile române, la data de 18 noiembrie 2011, apărătorul ales al condamnatului a formulat, în numele inculpatului P.G.D., o cerere de apel peste termen cu privire la sentința penală nr. 597 din 03 decembrie 2010 a Tribunalului Galați, cerere înaintată spre soluționare Curții de Apel Galați și care nu a fost însușită de inculpatul P. G.D., instanța de apel luând act despre manifestarea de voință a acestuia prin decizia penală nr. 15/ A din 20 ianuarie 2012. Pe de altă parte, la data de 29 decembrie 2011, pe rolul Tribunalului Galați a fost înregistrată prezenta cerere de rejudecare, întemeiată pe dispozițiile art. 522 1 C. proc.

pen. În contextul cauzal, Înalta Curte constată că, în mod corect a constatat instanța de control judiciar îndeplinirea primei condiții prevăzută de art. 522 1 C. proc. pen., fiind dovedit că apelantul-condamnat P.G.D. a fost predat de către autoritățile italiene, către autoritățile române, în baza mandatului european de arestare din 10 iunie 2011, emis în temeiul sentinței penale nr. 597 din 03 decembrie 2010 a Tribunalului Galați. Totodată, Curtea constată că în cauză apare ca fiind îndeplinită și cea de a doua condiție prevăzută de dispozițiile art. 522 1 C. proc. pen., constatând că la data la care condamnatul a introdus prezenta cerere de rejudecare nicio instanță română nu procedase la rejudecarea fondului cauzei în prezența condamnatului.

Prin urmare, față de cele învederate, reținând că soluția adoptată în cauză este în concordanta și cu jurisprudența C.E.D. O., constând că instanța de control judiciar a interpretat corect prevederile art. 522 1 C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1, lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei penale nr. 194/ A din 18 septembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul condamnat P.G.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei penale nr. 194/ A din 18 septembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul condamnat P.G.D. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, pentru intimatul condamnat P.G.D., în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de parchet, rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 19 decembrie 2012.