ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2397/2004

Asupra recursului de față,

Din actele dosarului, constată

următoarele:

Tribunalul Bihor Oradea, prin sentința

nr. 90 din 9 martie 2004, condamnă pe inculpatul P.I. la 7 ani și 6 luni de

închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.

b) și alin. (2

1

) lit. a) și c), cu aplicarea art. 71 C. pen.

Inculpatul este menținut în stare de

arest, iar din durata pedepsei i se deduce detenția preventivă, de la 21 iunie

2003.

Instanța reține, în esență, că, în

noaptea de 19 iunie 2003, împreună cu o altă persoană, inculpatul sustrage,

prin violență, suma de 4.400.000 lei, de la numitul P.T.

Inculpatul declară apel.

Curtea de Apel Oradea, prin

încheierea nr. 35/I/A din 22 aprilie 2004, menține arestarea preventivă a

apelantului și fixează, la 6 mai 2004, data judecării apelului.

Inculpatul declară recurs împotriva

încheierii, cerând punerea în libertate.

Recursul este nefondat.

Instanța de apel constată legal și

temeinic, că, potrivit art. 300/2 C. proc. pen., temeiurile care au determinat

arestarea inculpatului impun, în continuare, privarea de libertate, sens în

care, în baza art. 160

b

din cod, menține această măsură.

Din oficiu, nu se constată motive de

casare, care să fie luate în considerare.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, conform dispozitivului

deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul P.I., împotriva încheierii nr. 35/I/A din 22 aprilie 2004,

pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosar nr. 1482/2004.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000

lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

mai 2004.