ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2397/2004

Asupra recursului de față, Din actele dosarului, constată următoarele: Tribunalul Bihor Oradea, prin sentința nr. 90 din 9 martie 2004, condamnă pe inculpatul P.I. la 7 ani și 6 luni de închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c), cu aplicarea art. 71 C. pen. Inculpatul este menținut în stare de arest, iar din durata pedepsei i se deduce detenția preventivă, de la 21 iunie 2003. Instanța reține, în esență, că, în noaptea de 19 iunie 2003, împreună cu o altă persoană, inculpatul sustrage, prin violență, suma de 4.400.000 lei, de la numitul P.T. Inculpatul declară apel. Curtea de Apel Oradea, prin încheierea nr. 35/I/A din 22 aprilie 2004, menține arestarea preventivă a apelantului și fixează, la 6 mai 2004, data judecării apelului.

Inculpatul declară recurs împotriva încheierii, cerând punerea în libertate. Recursul este nefondat. Instanța de apel constată legal și temeinic, că, potrivit art. 300/2 C. proc. pen., temeiurile care au determinat arestarea inculpatului impun, în continuare, privarea de libertate, sens în care, în baza art. 160 b din cod, menține această măsură. Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I., împotriva încheierii nr. 35/I/A din 22 aprilie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosar nr. 1482/2004. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 mai 2004.