ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3066/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 6 iunie 2003, A.P.A.P.S.,

devenită A.V.A.S., a cerut Judecătoriei Sinaia, prin executor judecătoresc,

executarea silită a debitoarei SC O.H. SA Bușteni, până la concurența sumei de

21.737.863 lei.

Judecătoria Sinaia, prin încheierea

din 1 septembrie 2003, a anulat cererea, ca netimbrată, reținând că nu este

scutită de taxa de timbru, după cum a susținut creditoarea reclamantă.

Apelul declarat de creditoare,

împotriva sentinței menționate, a fost admis de Curtea de Apel Ploiești, secția

civilă, prin decizia nr. 245 din 4 noiembrie 2003, hotărârea atacată fiind

schimbată în tot, în sensul admiterii cererii și încuviințării executării

silite a sentinței Tribunalului Prahova nr. 453/1999, până la concurența sumei

de 21.737.863 lei.

S-a reținut de către instanța de

apel că, potrivit art. 40

1

din Legea nr. 137/2002 și art. 17 din

Legea nr. 146/1997, reclamanta, instituție publică, este scutită de plata

taxelor de timbru și a timbrului judiciar.

Împotriva deciziei menționate,

pârâta debitoare a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 4-9 C. proc. civ.,

susținând că instanța de apel a analizat numai obligația timbrării cererii și

nu a judecat în fond cererea de executare. Recurenta susține că, pe fondul

cauzei, instanța urma să constate că cererea de executare silită împotriva

titlului (sentința nr. 453/1999) este prescrisă.

Că, suma în cauză, 21.737.863 lei, a

format obiectul dosarului 72/2001, perimat, astfel că nu operează întreruperea

prescripției, conform art. 16 lit. c) din Decretul nr. 167/1958.

Creditoarea intimată, prin

întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, susținând că excepția de

prescripție invocată de recurentă nu este întemeiată, întrucât debitoarea a

recunoscut debitul, astfel că a operat întreruperea cursului prescripției.

Recursul este fondat.

Din analiza hotărârii recurate se

reține că, în adevăr, curtea de apel, astfel cum rezultă din motivarea deciziei

nr. 245 din 4 noiembrie 2003, a analizat numai problema timbrării cererii creditoarei.

Instanța nu a motivat admiterea

cererii, pe fondul cauzei, respectiv încuviințarea executării silite.

În recurs, debitoarea a invocat

prescripția cererii iar intimata a cerut reținerea întreruperii cursului

prescripției.

Excepția prescripției și analizarea

pe fond a cererii de executare silită urmează să se facă de instanța de apel,

care a reținut cauza spre soluționare.

Potrivit art. 297 alin. (1) C. proc.

civ., „în cazul în care prima instanță a respins sau a anulat cererea de

chemare în judecată, fără a intra în cercetarea fondului și instanța de apel,

găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul și va

judeca procesul, pronunțând o hotărâre definitivă”.

În speță, curtea de apel a aplicat

dispoziția legală menționată, dar hotărârea pe fond nu cuprinde motivele pe

care se sprijină și nu s-a analizat excepția de prescripție, care este de

ordine publică.

Ca urmare, recursul este întemeiat,

hotărârea atacată va fi casată, cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru

rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de

debitoarea SC O.H. SA Bușteni, împotriva deciziei nr. 245 din 4 noiembrie 2003

a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Casează decizia atacată și trimite

cauza la aceiași instanță, spre rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 28 septembrie 2004.