ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3066/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 6 iunie 2003, A.P.A.P.S., devenită A.V.A.S., a cerut Judecătoriei Sinaia, prin executor judecătoresc, executarea silită a debitoarei SC O.H. SA Bușteni, până la concurența sumei de 21.737.863 lei. Judecătoria Sinaia, prin încheierea din 1 septembrie 2003, a anulat cererea, ca netimbrată, reținând că nu este scutită de taxa de timbru, după cum a susținut creditoarea reclamantă. Apelul declarat de creditoare, împotriva sentinței menționate, a fost admis de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 245 din 4 noiembrie 2003, hotărârea atacată fiind schimbată în tot, în sensul admiterii cererii și încuviințării executării silite a sentinței Tribunalului Prahova nr. 453/1999, până la concurența sumei de 21.737.863 lei.

S-a reținut de către instanța de apel că, potrivit art. 40 1 din Legea nr. 137/2002 și art. 17 din Legea nr. 146/1997, reclamanta, instituție publică, este scutită de plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar. Împotriva deciziei menționate, pârâta debitoare a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 4-9 C. proc. civ., susținând că instanța de apel a analizat numai obligația timbrării cererii și nu a judecat în fond cererea de executare. Recurenta susține că, pe fondul cauzei, instanța urma să constate că cererea de executare silită împotriva titlului (sentința nr. 453/1999) este prescrisă. Că, suma în cauză, 21.737.863 lei, a format obiectul dosarului 72/2001, perimat, astfel că nu operează întreruperea prescripției, conform art. 16 lit. c) din Decretul nr. 167/1958.

Creditoarea intimată, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, susținând că excepția de prescripție invocată de recurentă nu este întemeiată, întrucât debitoarea a recunoscut debitul, astfel că a operat întreruperea cursului prescripției. Recursul este fondat. Din analiza hotărârii recurate se reține că, în adevăr, curtea de apel, astfel cum rezultă din motivarea deciziei nr. 245 din 4 noiembrie 2003, a analizat numai problema timbrării cererii creditoarei. Instanța nu a motivat admiterea cererii, pe fondul cauzei, respectiv încuviințarea executării silite. În recurs, debitoarea a invocat prescripția cererii iar intimata a cerut reținerea întreruperii cursului prescripției. Excepția prescripției și analizarea pe fond a cererii de executare silită urmează să se facă de instanța de apel, care a reținut cauza spre soluționare.

Potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ., „în cazul în care prima instanță a respins sau a anulat cererea de chemare în judecată, fără a intra în cercetarea fondului și instanța de apel, găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul și va judeca procesul, pronunțând o hotărâre definitivă”. În speță, curtea de apel a aplicat dispoziția legală menționată, dar hotărârea pe fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină și nu s-a analizat excepția de prescripție, care este de ordine publică. Ca urmare, recursul este întemeiat, hotărârea atacată va fi casată, cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de debitoarea SC O.H. SA Bușteni, împotriva deciziei nr. 245 din 4 noiembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza la aceiași instanță, spre rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 28 septembrie 2004.