ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 637/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului

București, secția a II-a penală, înregistrată sub nr. 2214 din 5 mai 2003,

condamnatul D.V. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 612 din 4

octombrie 2001, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. 4180/2000, rămasă

definitivă prin decizia penală nr. 3950 din 24 septembrie 2002 a Curții Supreme

de Justiție.

În motivarea cererii, petentul arată

că după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare a formulat plângere

împotriva martorelor F.M. și F.E., pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie

mincinoasă.

Petentul invocă dispozițiile art. 394

lit. b) C. proc. pen., precizând că aceste mărturii care au fost determinante

în adoptarea hotărârii instanței de fond, constituie fapte noi ce nu au fost

cunoscute de vreo instanță la soluționarea cauzei.

Procedând la judecarea cauzei,

instanța astfel sesizată a pronunțat sentința penală nr. 1051 din 2 septembrie

2004 prin care a dispus respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

În considerentele sentinței se arată

că motivul invocat nu se încadrează în prevederile art. 394 lit. b) C. proc.

pen., nefiind vorba de nici o faptă sau împrejurare nouă, relevantă sub

aspectul stabilirii vinovăției petentului.

Curtea de Apel București, prin

decizia penală nr. 720 din 7 octombrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de condamnat, motivând că nefiind îndeplinite cerințele de

admisibilitate prevăzute de textele de lege evocate, în mod corect, instanța de

fond a respins cererea de revizuire.

Instanța de apel mai arată că din

cuprinsul cererii și actele de cercetare efectuate de procuror nu rezultă că

cele două martore au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă și nici că

declarațiile necorespunzătoare adevărului au constituit temei de condamnare a

inculpatului.

Împotriva menționatelor hotărâri,

condamnatul revizuient a declarat recurs, susținând că respingerea cererii de

revizuire, ca inadmisibilă, este greșită.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 294 lit. b) C. proc.

pen., revizuirea poate fi cerută când un martor, un expert sau un interpret a

săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se

cere.

Deși în cuprinsul cererii de

revizuire formulată de petiționar s-a invocat acest temei de drept,

susținându-se că după adoptarea hotărârii de condamnare s-a descoperit faptul

că două dintre martorele audiate în cursul procesului au comis infracțiunea de

mărturie mincinoasă, prima instanță a respins cererea respectivă, ca

inadmisibilă, fără a examina cauza pe fond.

Cum această încălcare, care constituie

motivul de casare prevăzut de art. 395

9

pct. 9 C. proc. pen., nu a

fost remarcată de către instanța de apel, recursul formulat de condamnatul D.V.

fiind întemeiat, urmează a fi admis, a se casa hotărârile pronunțate și a se

trimite cauza pentru rejudecare la instanța de fond.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

revizuientul D.V. împotriva deciziei penale nr. 720 din 7 octombrie 2004 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Casează hotărârea atacată precum și

sentința penală nr. 612 din 4 octombrie 2001 a Tribunalului București, secția a

II-a penală.

Trimite cauza spre rejudecare la

Tribunalul București.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 ianuarie 2005.