ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.02.2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1217/2005

HOTĂRÂRE
17.02.2005
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1217/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1323

din 19 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a

penală, s-a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul D.A., ca

inadmisibilă.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că motivul invocat de revizuient, respectiv

că greșit s-a reținut contribuția sa la săvârșirea faptei, că nu este

recidivist, iar pedeapsa aplicată i s-a majorat în mod nejustificat, nu se

încadrează în dispozițiile art. 394 C. proc. pen.

Împotriva sentinței a

declarat apel condamnatul D.A., care a criticat-o pentru nelegalitate susținând

că în mod greșit s-a respins cererea sa.

Prin decizia penală nr. 933

din 8 decembrie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

nefondat, apelul.

Împotriva acestei decizii,

condamnatul revizuient a declarat recurs.

Recursul declarat de

condamnat nu este fondat.

Corect cele două instanțe au

apreciat că motivele invocate de condamnat respectiv că greșit s-a reținut

contribuția sa la săvârșirea faptei, că nu este recidivist iar pedeapsa

aplicată i s-a majorat în mod nejustificat, nu se încadrează în cazurile de

revizuire prevăzute de art. 394 lit. a) – e) C. proc. pen.

Nici cererea acestuia

privind audierea unor martori nu poate face obiectul revizuirii deoarece prin

această cale extraordinară de atac nu este admis să se continue judecata prin

prelungirea administrării unor mijloace de probă.

Pentru aceste considerente

urmează ca recursul declarat de condamnatul revizuient să fie respins, ca

nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a-l

obliga pe recurent să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare, din

care suma de 200.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuientul condamnat D.A. împotriva deciziei penale nr.

933 din 8 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat

la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 februarie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-02-13
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 927/2006
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 890 din 20 iunie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, în temeiul dispozițiilor art. 403 C. proc. pen., coroborat cu art. 39
ÎCCJ 2004-04-23
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2223/2004
Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1285 din 18 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de
ÎCCJ 2004-12-10
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6662/2004
a solicitat admiterea cererii sale de revizuire, întrucât nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii. A insistat în audierea martorilor amintiți. De asemenea, a solicitat audierea altor trei martori: V.F., M.V., A.D.I. cu care intenționează
ÎCCJ 2006-04-11
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2368/2006
S.R., reiterând motivele invocate în fond și apel. Recursul este nefondat. Analizând decizia atacată, Curtea constată că S.R. a fost condamnat, la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.
ÎCCJ 2004-12-07
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6547/2004
area acestei căi de atac nu permite o prelungire a probatoriului pe aspectele ce țin de situația de fapt, deja cunoscută de instanță, iar pe de altă parte, aceste împrejurări invocate de către revizuient, chiar reale de ar fi, nu ar avea ni
Sursă